Dune: Part Two – Un sequel perfect al unei capodopere science-fiction

Misiunea oricărui regizor care încearcă să adapteze opera science-fiction a lui Frank Herbert nu este una ușoară, așa cum ne-a arătat David Lynch (Twin Peaks) și filmul său nu foarte apreciat din anii ’80, dar regizorul Denis Villeneuve (Prisoners) a demonstrat că acest lucru este posibil, reușind să compună o capodoperă cinematografică în două părți, care să facă dreptate operei literare originale. Dune: Part Two este o dramă spațială spectaculoasă din toate punctele de vedere, în special din cel al efectelor vizuale, Villeneuve transpunând cu fidelitate continuarea poveștii lui Paul Atreides, începută acum trei ani, cu toate complexitățile, veleitățile și particularitățile operei lui Herbert, alcătuind, astfel, adaptarea perfectă a materialului sursă.

Firul narativ principal al filmului este unul relativ simplu, în aparență, dorința de răzbunare a lui Paul Atreides, interpretat de Timothée Chalamet (Wonka), pe cei care i-au masacrat întreaga familie fiind motorul întregii călătorii. Cu toate acestea, viața printre Fremeni îl face pe Paul să alerge cu pași repezi înspre destinul care i-a fost hărăzit încă de dinainte de a se naște, în ciuda încercărilor sale de a merge în direcția opusă. Astfel, conflictul central al peliculei se transformă din setea de sânge a tânărului Atreides împotriva Casei Harkonnen într-o luptă împotriva destinului, deschizând ușa unei povești care transcende genul science-fiction și devine o epopee mitologică de proporții galactice. Călătoria lui Paul, de la refugiat fără familie și putere la un lider mesianic, este una fascinantă de urmărit, Chalamet reușind să transmită zbuciumul interior al personajului prin mimica feței și postura corpului, aspecte care se transformă de-a lungul filmului, odată cu acceptarea inevitabilității destinului său. Finalul peliculei nu este unul definitiv, lăsând loc unui al treilea film care să pună capăt poveștii lui Paul Atreides, dar este unul care dezvăluie consecințele acțiunilor tuturor personajelor, protagonistul poveștii devenind atât salvatorul galaxiei cât și opresorul acesteia, depinde de perspectiva din care sunt privite lucrurile. Villeneuve dă această notă de ambiguitate narațiunii, lucru care nu există în opera lui Herbert, dar care îmbunătățește deznodământul filmului, evidențiind evoluția lui Paul cu mai multă empatie decât în varianta originală.

Dune a fost considerată, pentru foarte mult timp, o operă imposibil de adaptat pe marele ecran, din cauza tehnologiei futuriste impresionante și a lumilor expansive și greu de realizat, dar calitatea efectelor vizuale din acest film este una demnă de toată admirația, povestea mutându-se din deșertul arzător al Arrakisului pe planeta Geidi Prime, lipsită de viață și culoare, fără ca pelicula să piardă din vedere frumusețea și grandoarea particularităților vizuale ale fiecărei locații. Cu toate acestea, nu aducerea la viață a faimoșilor viermi de nisip giganți de pe Arrakis (care arată mai înfricoșători și mai spectaculoși ca niciodată) s-a dovedit a fi cel mai dificil aspect de transpus în variantă cinematografică, ci lumile și conflictele interioare ale personajelor, care, deși conturează, în mare parte, călătoria lui Paul Atreides, își mențin individualitatea și complexitatea până la sfârșit. Rebecca Ferguson (The Greatest Showman) face o treabă excepțională în rolul Jessicăi Atreides, mama lui Paul și noua Maică Cucernică a Fremenilor, creionând o relație aproape oedipală cu fiul său, și împingându-l spre destinul pe care ea însăși l-a pus în mișcare cu mulți ani în urmă, dar care este atât de volatil și imprevizibil, precum relația dintre cei doi.

Pe tot parcursul filmului, două personaje sunt poziționate drept oglinzi ale lui Paul Atreides, unul dintre acestea fiind Fremena Chani, cea care îl inițiază pe tânăr în tainele deșertului și în cele ale iubirii, în încercarea de a-l muta pe acesta de pe traiectoria destinului care i-a fost impusă. Zendaya (Euphoria) o aduce la viață pe Chani, într-un rol central și mult mai complex decât în primul film, reușind să fure atenția și admirația publicului în fiecare scenă din care face parte, transmițând, cu ușurință, întreg spectrul de emoții prin care trece personajul său, de la bucurie și pace interioară la furie și dezamăgire, și demonstrând, încă o dată, că este una dintre cele mai bune tinere talente ale Hollywood-ului. Pe de cealaltă parte, se situează înfricoșătorul Feyd Rautha-Harkonnen, nepotul Baronului Vladimir Harkonnen și rivalul principal al lui Paul Atreides, interpretat de cameleonicul Austin Butler (Elvis), care reușește să dea viață cu succes nebuniei, cruzimii și imprevizibilității antagonistului. Paul și Feyd au mult mai multe lucruri în comun decât oricare dintre ei ar admite, fiind puși în antiteză pe tot parcursul filmului, ca două fețe ale aceleiași monede, destinul lor întrepătruns fiind un indicator al inevitabilității misiunii lui Paul și a schimbărilor pe care acesta trebuie să le sufere pentru a deveni Lisan al Gaib.

Villeneuve și echipa sa de producție reușesc prin acest film să îmbunătățească fiecare aspect din prima parte a dilogiei, împletind scenele de dialog tensionate și profunde cu cele de acțiune, coregrafiate și regizate excelent (ultima confruntare a filmului rămâne memorabilă chiar și după terminarea filmului), ridicând, considerabil, miza întregii producții. Deoarece primul film s-a axat, în mare parte, pe introducerea publicului în lumea complexă și spectaculoasă a lui Herbert, această a doua parte reușește să livreze excelență pe toate planurile, de la acțiune, regie, și scenografie până la costume, coloană sonoră și efecte vizuale, constituind o capodoperă cinematografică despre care publicul va vorbi elogios pentru foarte mult timp. Villeneuve a creat o poveste epică science-fiction spusă cu ajutorul unui limbaj visual unic, în egală măsură intim, dar și grandios, Dune: Part Two fiind probabil una dintre cele mai bune adaptări ale unei opere literare făcute vreodată și decupându-se, încă de pe acum, drept cel mai bun film al anului 2024.

Evaluare:

1. Actorie – 5/5
2. Poveste – 5/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 5/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 5/5