True Detective: Night Country (Sezonul 4) – O poveste terifiantă marchează întoarcerea serialului la origini

După 5 ani de absență de pe micile ecrane, serialul True Detective s-a întors cu un nou sezon anul acesta, care reușește să ridice producția la nivelul calitativ al primului sezon, după ce sezoanele 2 și 3 nu au avut același succes. De această dată, implicarea lui Nic Pizzolatto, creatorul serialului, a fost minimă, nou-venita Issa López preluând controlul întregului proiect prin scrierea și regizarea fiecărui episod. Astfel, cu o nouă echipă creativă și cu un nou duet excepțional în rolurile principale, sezonul 4, intitulat Night Country, reușește să resusciteze producția cu un set de 6 episoade, demne de renumele câștigat la debutul proiectului.

Părăsind locațiile luminoase și însorite din sezoanele anterioare, sezonul 4 se desfășoară în Alaska, un tărâm mult mai întunecat și rece, gazda unei povești pline de secrete, conspirații și răsturnări de situație. În orașul ficțional Ennis, unde nu au loc foarte multe evenimente, dispariția unei echipe de cercetători trezește noi demoni și animozități vechi, care promit să destabilizeze aparenta liniște a orașului. Căpitanul Liz Danvers (Jodie Foster) și fosta sa partenera, Evangeline Navarro (Kali Reis), sunt pilonii principali ai acestei producții, relația lor personală și profesională dând naștere unor interacțiuni și conflicte filosofice, care fac deliciul tuturor scenelor la care iau parte. Fiind forțate să colaboreze, după mult timp, la un nou caz, cele două polițiste nimeresc în mijlocul unui mister cu implicații mult mai mari decât putea anticipa oricine.

Un aspect inedit care îmbogățește direcția narativă a acestui sezon este apetența către supranatural, lucru care le face atât pe detective, cât și pe noi, ca privitori, să ne îndoim de multe dintre evenimentele care se derulează. Navarro este personajul care ancorează acest element supranatural în realitatea narațiunii, deoarece, având rădăcini inuite, aceasta este într-o conexiune directă cu energiile și spiritele acestui loc, dar toate scenele onirice pe care ea le experimentează nasc mai multe semne de întrebare decât răspunsuri. În mod surprinzător pentru acest serial, există și câteva momente înfricoșătoare care amintesc de genul filmelor de groază, cu așa-numitele „jump scares”, care te fac să sari de pe canapea, dar pe care le uiți la fel de repede cum apar.

Deși firul narativ central al sezonului se concentrează pe investigația dispariției cercetătorilor, un alt caz din trecutul orașului planează amenințător asupra personajelor, eclipsând, pe alocuri, povestea inițială. Moartea brutală a tinerei Annie K. este, încă de la început, strâns legată de povestea principală, eșecul lui Navarro de a rezolva acest caz influențându-i fiecare acțiune din prezent. Spre finalul sezonului, însă, cele două fire narative se împletesc perfect ca piesele unui puzzle complex care oferă un deznodământ satisfăcător întregii povești, deși unele aspecte sunt lăsate la libera interpretare a privitorului. Alte fire narative secundare sau chiar terțiare, respectiv revolta adolescentină a fiicei lui Danvers, cearta domestică din familia polițistului Prior sau starea de sănătate a surorii lui Navarro, sunt destul de slab dezvoltate, în încercarea de a contextualiza parcursul evolutiv al personajelor principale, iar acest lucru te lasă, la sfârșitul sezonului, cu impresia că nu erau neapărat necesare.

Cel mai lăudat element al primului sezon a fost, fără îndoială, jocul actoricesc al protagoniștilor Rust Cohle (Matthew McConaughey) și Marty Hart (Woody Harrelson). Relația de prietenie/dușmănie dintre cei doi este pilonul central al producției, iar acest lucru este replicat cu perfecție în noul sezon, perechea Danvers și Navarro fiind extrem de dinamică și complementară. Deși Jodie Foster, o veterană a industriei cinematografice, demonstrează încă o dată abilitatea ei de a transforma orice rol într-unul captivant și cu numeroase fațete, nou-venita Kali Reis ține pasul cu aceasta, exprimând o înțelepciune și o sensibilitate aparte, în ciuda exteriorului extrem de dur  pe care îl arată. Și în acest sezon, distribuția este completată de nume mari, precum Fiona Shaw (Killing Eve), Christopher Eccleston (Doctor Who) sau John Hawkes (Winter’s Bone), dar care nu contribuie, neapărat, cu ceva semnificativ poveștii. Cel care fură lumina reflectoarelor în toate scenele este Finn Bennett, in rolul lui Peter Prior, evoluția personajului său de la un polițist cu puțină experiență la un om al legii destoinic, dar marcat pe viață, fiind extrem de interesantă de urmărit.

Chiar dacă a trecut un deceniu de când producția True Detective s-a lansat, sezonul 4 arată că serialul rămâne în continuare unul dintre cele mai bune proiecte de televizune lansate vreodată, lumea din Ennis, Alaska, și personajele care o aduc la viață fiind extrem de bine conturate și angrenate în realitatea zilelor noastre. Deși intervenția unor forțe aparent supranaturale modifică, pe alocuri, ADN-ul serialului, uneori în moduri mai puțin fericite, totalitatea elementelor care alcătuiesc la final puzzle-ul complet al sezonului marchează o revenire la calitatea de odinioară. Finalul nu va fi, cu siguranță, pe gustul multora, dar călătoria prin cele 6 episoade este una plină de tensiuni și întorsături de situație, presărată cu momente terifiante și comice, toate aceste elemente transformând True Detective: Night Country într-o producție care merită toată atenția.

Evaluare:

1. Actorie – 4/5
2. Poveste – 4/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 4/5
5. Imagine – 4/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final: 4/5