Rebel Moon – Part Two: The Scargiver – Un sequel care aduce îmbunătățiri considerabile unei francize instabile

La sfârșitul anului 2023, regizorul Zack Snyder (Man of Steel) a lansat, în colaborare cu Netflix, primul film din universul science-fiction creat de acesta, dar, în ciuda așteptărilor imense, pelicula a fost primită cu extrem de multe controverse. Criticat pentru povestea nu foarte bine închegată (inspirată din proiecte cinematografice mult mai lăudate, precum Star Wars) și pentru personajele fără prea mare substanță, filmul A Child of Fire s-a dovedit a fi un început nesigur pentru ceea ce se profila a fi o franciză extrem de lăudată. Acum, 4 luni mai târziu, pelicula The Scargiver continuă povestea începută în primul film, iar, în ciuda îmbunătățirilor considerabile pe aproape toate planurile, franciza Rebel Moon mai are mult de lucru până să devină un proiect cinematografic de succes.

Filmul The Scargiver continuă povestea războiului început de fioroasa Kora (Sofia Boutella) și de banda ei de luptători, formată din curajosul Gunnar (Michiel Huisman), stoicul Titus (Djimon Hounsou), destoinicul Tarak (Staz Nair), misterioasa Nemesis (Bae Doona) și îndrăzneața Milius (E. Duffy), împotriva armatelor Imperiului Motherworld, conduse de amiralul Atticus Noble (Ed Skrein). După ce primul film a prezentat aventurile Korei în univers în căutarea unor războinici pregătiți să o ajute să își protejeze planeta, această a doua parte surprinde conflictul major dintre cele două părți opozante, ce se desfășoară atât pe pământul roditor al planetei Veldt, cât și în spațiul aerian al acesteia. Cu toate acestea, pe cât de interesantă este producția atunci când se concentrează pe luptele spectaculoase și coregrafiate excelent (desigur, secvențele filmate în slow motion, semnătura artistică a lui Snyder, sunt omniprezente), pe atât de greu de urmărit este prima parte a filmului, aceasta fiind axată pe pregătirile de război ale sătenilor, dar și pe momente lungi de expozițiune care încearcă să dea contur personajelor nu foarte bine dezvoltate din primul film (și care rămân, în continuare, fără prea mare substanță). Finalul peliculei este unul satisfăcător și care lasă loc unei continuări interesante în viitor, pierderile suferite de-a lungul războiului și mizele poveștii, care au crescut considerabil în urma dezvăluirilor neașteptate, dovedind faptul că universul lui Snyder încă are potențialul să devină o operă de referință în genul cinematografic science-fiction.

Capitolul unde producția excelează, așa cum ne-a obișnuit Snyder, este cel al secvențelor de război impresionante și al efectelor speciale uluitoare, care completează perfect acțiunea tensionată a filmului. Felul în care locuitorii de pe Veldt, mult mai slab pregătiți și cu arme mult mai puțin avansate, țin piept asaltului armatelor Imperiului, este unul captivant, iar momentele emoționante, în care toată speranța pare să fi pierit, sunt compensate de rezoluții satisfăcătoare ale tuturor conflictelor prezentate. Sofia Boutella (The Mummy) și Michiel Huisman (Game of Thrones) livrează cele mai complexe și captivante performanțe ale filmului, relația dintre cei doi aducând o componentă emoțională/romantică acestei pelicule de război, iar Ed Skrein (Deadpool) conturează un personaj negativ intrigant, asemănător cu alți tirani insuportabili din istoria filmului, dar care este fascinant de urmărit. Robotul Jimmy, adus la viață de legendarul Anthony Hopkins (The Father), se bucură de una dintre cele mai epice scene de luptă din film, iar performanța vocală a actorului oferă  complexitate unui personaj măcinat de remușcări și probleme existențiale. Din păcate, în unele cazuri mai puțin fericite, scenariul nu permite publicului să se atașeze, așa cum ar fi normal, de anumite personaje, întrucât caracterizarea acestora este aproape inexistentă. Majoritatea personajelor nu sunt la fel de dezvoltate ca și cei doi protagoniști și devin simple voci de fundal care, în ciuda potențialului vizibil, nu aduc nimic semnificativ producției, deși există câteva momente în care scenariul încearcă să ofere complexitate acestora.

Viziunea regizorală a lui Zack Snyder este una unică, fără doar și poate, iar ambițiile sale referitoare la franciza Rebel Moon sunt pe măsura capacităților sale artistice. Deși controversate în ochii publicului și criticilor, filmele A Child of Fire și The Scargiver reprezintă un început promițător pentru ceea ce se vrea a fi o franciză care să transcendă toate mijloacele de divertisment posibile (filme, seriale, benzi desenate, jocuri video), cu scopul unitar de a prezenta o poveste science-fiction spectaculoasă. Greșelile observabile de la nivelul scenariului, precum și încercările nu foarte reușite de a dezvolta anumite personaje, reduc nivelul calitativ al producției, dar scenele de luptă excepționale și lumile expansive și impresionante pe care Snyder le-a creat merită să fie văzute și apreciate la adevărata lor valoare cinematografică.

Evaluare

1. Actorie – 3/5
2. Poveste – 4/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 3/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 4/5