IF – Un film înduioșător și creativ, care evocă perioada copilăriei în cele mai frumoase moduri

Luând în considerare faptul că ultimele două proiecte la cârma cărora s-a aflat actorul devenit regizor John Krasinski (Tom Clancy’s Jack Ryan) au fost proiectele A Quiet Place, cel mai nou film al acestuia marchează o schimbare radicală a stilului său creativ, abandonând înfricoșătoarea lume post-apocaliptică pentru a livra o poveste plină de culoare, imaginație, zâmbete și voie bună. Pelicula IF este, cu siguranța, una dintre cele mai frumoase surprize ale anului, împletind teme profunde, precum moartea sau maturizarea, cu o călătorie fascinantă în lumea prietenilor imaginari ai copilăriei noastre pentru a da naștere unei experiențe cinematografice unice despre bucuriile vieții și recăpătarea inocenței pierdute.

IF urmărește povestea lui Bea (Cailey Fleming), o tânără de 12 ani care, după moartea subită a mamei sale și apariția unor probleme de sănătate în viața tatălui său (Krasinski), descoperă că poate vedea prietenii imaginari pe care toți copiii i-au abandonat, odată ajunși la vârsta maturității. Din acel moment, Bea pornește într-o misiune nobilă de a-i ajuta pe noii săi prieteni să își găsească o nouă locuință, alături de morocănosul Cal (Ryan Reynolds), simpaticul Blue (Steve Carrell) și empatica Blossom (Phoebe Waller-Bridge), o călătorie care o va ajuta să își regăsească inocența pierdută și o va învăța să se bucure de magia vieții de copil. Tocmai din acest motiv, direcția narativă a filmului nu va fi destul de mulțumitoare pentru unii privitori, care se așteptau ca misiunea în care a pornit Bea să fie motorul central al poveștii, aceasta fiind folosită, însă, ca un declanșator al călătoriei de autocunoaștere pe care micuța o are de parcurs pentru a redeveni copilul de odinioară și care constituie punctul de atracție principal al peliculei.

Scenariul este una dintre cele mai importante piese ale acestui puzzle complex pe care Krasinski ni-l propune, acesta găsind echilibrul perfect dintre momentele distractive, pline de glume, culoare și muzică, și cele profunde, care explorează teme importante, precum maturizarea timpurie sau teama de abandon, rezultatul final fiind astfel unul extrem de bine gândit și construit pentru a putea transmite mesajul înduioșător al filmului atât celor mici, cât și celor mari. Emoția și nostalgia sunt sentimentele primordiale pe care producția încearcă să ni le trezească la tot pasul, un aspect care este realizat cu foarte mult tact și atenție la detalii, iar acest lucru nu poate decât să îi bucure pe fanii micuți ai proiectului, care iau contact cu aspecte profunde ale vieții într-un ambalaj distractiv, în timp ce fanii adulți reușesc să se identifice cu anumite segmente ale filmului pentru a călători în timp la zilele de bucurie sinceră și inocentă ale copilăriei. Toată această aventură are și un deznodământ pe măsură, acesta fiind extrem de satisfăcător la nivel narativ, iar răsturnarea de situație majoră din ultimele momente ale peliculei recontextualizează întreaga poveste și adaugă profunzime și emoție tuturor scenelor de până atunci pentru a livra o ultimă lecție de viață.

Fără doar și poate, capitolul unde producția strălucește este cel al performanțelor actoricești, uriașa distribuție fiind plină de nume importante din industrie, care fac o treabă excepțională pentru a contura universul fascinant în care oamenii și prietenii lor imaginari conviețuiesc în armonie și veselie. Cailey Fleming (The Walking Dead) conduce proiectul cu foarte mare maturitate artistică, micuța actriță reușind să creioneze tabloul unui copil traumatizat de un destin tragic, dar care, odată intrat în lumea spectaculoasă a prietenilor imaginari, învață să râdă din nou și să se bucure de tot ceea ce viața are de oferit. John Krasinski joacă și el un rol important în film, dar considerabil mai redus din pricina îndatoririlor sale regizorale, însă fiecare apariție a sa este una marcată de emoție și îngrijorare cu privire la soarta personajului său. În schimb, Ryan Reynolds (Deadpool) este protagonistul secundar al filmului, conturând un personaj pe care nu ai cum să nu îl îndrăgești, iar stilul unic al actorului de a livra un rol (controversat, dar potrivit în cazul de față) îi conferă lui Cal complexitate și capătă o cu totul altă semnificație după dezvăluirile finale ale filmului.

Performanțele vocale, însă, fac deliciul tuturor momentelor în care prietenii imaginari își fac apariția pe ecran, iar Steve Carrell (The Office) este, de departe, cel mai amuzant și bine ales actor din întreaga producție, acesta interpretându-l pe Blue într-o manieră tragicomică, dar plină de culoare. Nu există nici spațiu nici timp destul pentru a menționa fiecare actor care își împrumută vocea pentru a da viață acestei povești, dar fiecare prezență este una marcantă, haioasă și ajută la îmbogățirea universului expansiv creat de Krasinski. Rămânând tot la capitolul prietenilor imaginari, producția se bucură de efecte speciale de cea mai bună calitate, care dau viață tuturor personajelor într-o manieră extrem de veridică și oferă un spectacol vizual inedit, care evocă nemărginirea imaginației unui copil.

După succesul anterior pe care l-a obținut cu o franciză horror, John Krasinski dovedește că talentul său regizoral nu are limite, reușind să contureze un univers fascinant, dar atât de real și de plin de viață, de care nu ai cum să nu te bucuri, indiferent de vârsta pe care o ai. Pelicula IF este o experiență cinematografică excepțională, care invită publicul să reflecteze asupra experiențelor de viață care ne marchează evoluția, dar și asupra lucrurilor irecuperabile pe care le pierdem în acest demers, o producție extrem de profundă și cu puternică încărcătură emoțională, îmbrăcată într-un ambalaj colorat și distractiv, pe care noi ca adulți nu ar trebui să o ratăm dacă vrem să ne aducem aminte, măcar pentru puțin timp, ce înseamnă să fii copil.

Evaluare

1. Actorie – 5/5
2. Poveste – 5/5
3. Regie – 4/5
4. Scenariu – 4/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 4/5

Scor Final – 4/5