House of the Dragon – Spectacolul cu dragoni și țesătura narativă complexă readuc franciza fantasy pe culmile succesului

După ce fenomenul mondial numit Game of Thrones și-a încheiat într-o manieră controversată periplul fabulos pe micul ecran în anul 2019, multă lume a privit cu foarte mare scepticism anunțul cu privire la lansarea unui nou proiect din acest univers. Serialul House of the Dragon, o adaptare a cărții Fire & Blood scrise de George R.R. Martin, care are loc cu mai bine de 150 de ani înainte de aventurile lui Daenerys Targaryen, a fost lansat acum 2 ani, fiind primit cu foarte multă căldură și apreciere din partea criticilor/fanilor și reaprinzând interesul tuturor față de îndrăgita franciză fantasy, iar anul 2024 ne aduce în sfârșit continuarea poveștii Rhaenyrei Targaryen într-un nou sezon cel puțin la fel de bun și de spectaculos, plin de dialoguri tensionate, răsturnări de situație intrigante, personaje complexe, efecte speciale de cea mai bună calitate și, nu în ultimul rând, foc și sânge.

Sezonul 2 al serialului House of the Dragon continuă povestea Dansului Dragonilor, un război civil purtat între două facțiuni ale Casei Targaryen, Verzii, conduși de Regele Aegon Targaryen (Tom Glynn-Carney), Regina Văduvă Alicent Hightower (Olivia Cooke), Aemond Targaryen (Ewan Mitchell), Criston Cole (Fabien Frankel) și aliații lor, și Negrii, conduși de Regina Rhaenyra Targaryen (Emma D’Arcy), Daemon Targaryen (Matt Smith), Corlys Velaryon (Steve Toussaint) și Rhaenys Targaryen (Eve Best), a cărui miză este, desigur, mult râvnitul Tron de Fier. După evenimentul tragic care a avut loc la sfârșitul primului sezon, Rhaenyra a declarat război deschis facțiunii Verzilor pentru uciderea fiului său, un moment crucial în istoria Westerosului, care a cufundat ținutul în haos și moarte, provocând, în același timp, și declinul Casei Targaryen și dispariția dragonilor. Noi jucători își fac apariția pe tabla de șah a războiului, taberele sunt alese, trădările sunt la tot pasul, duelurile verbale sunt la fel de aprige și tăioase ca cele de pe câmpul de luptă, iar dragonii sunt aruncați în conflict într-un număr copleșitor, un tot unitar excelent care evocă spiritul serialului original, dar se folosește de o paletă de culori și nuanțe noi pentru a da un luciu și o strălucire inedită unei lumi îndrăgite de o lume întreagă.

Așa cum am fost obișnuiți de la bun început, scenariul este elementul cheie al francizei Game of Thrones, întrucât mare parte din farmecul și inovația pe care universul creat de George R.R. Martin ni-l oferă este dat de dialogurile fascinant de bine scrise și interpretate, iar sezonul 2 al serialului House of the Dragon se bucură de o atenție deosebită la acest capitol. Toate interacțiunile dintre personaje sunt absolut savuroase și reușesc să mențină atenția publicului la fel de bine ca secvențele în care dragonii apar pe ecran, un lucru demn de toată lauda pentru echipa creativă a serialului, care nu se lasă influențată de mirajul spectacolului vizual în detrimentul scenelor mici și intime, cruciale pentru explorarea complexităților acestei lumi și ale oamenilor care trăiesc în ea. Spre deosebire de primul sezon, care a fost obligat să acopere aproape 20 de ani din viața personajelor noastre într-un timp limitat de doar 10 episoade, noul sezon, deși are cu 2 episoade mai puțin, folosește tot acest timp cu foarte mare ingeniozitate și lasă lucrurile să se dezvolte natural, cursiv și gradual ca intensitate, un aspect dezamăgitor pentru unii, dar extrem de bine elaborat și structurat pentru a înțelege argumentele ambelor părți opozante și a asimila mesajul central al poveștii.

Cu siguranță, întrebarea care stă pe buzele tuturor este cea despre scenele de război mult așteptate, în care dragonii Casei Targaryen sunt protagoniștii principali, iar tot ce se poate spune fără a strica entuziasmul fanilor este că serialul livrează tot ceea ce ne-a fost promis încă de la început. Deși dragonii apar frecvent de-a lungul sezonului, bucurând privitorii cu o frumusețe, ferocitate și veridicitate uluitoare (mulțumită efectelor speciale unice în contextul cinematografic actual), episodul 4 este cel care ne aduce prima luptă adevărată a Dansului Dragonilor, un spectacol vizual inegalabil, brutal și elegant în egală măsură, care se face remarcat drept una dintre cele mai bune secvențe ale francizei și ale anului. Din păcate, acel episod este singurul de acest gen (chiar dacă episodul 7 este cel puțin la fel de bun, oferind o altfel de perspectivă asupra magnificelor bestii, care devin adevărate personaje cu temperamente și năzuințe diferite), dar asta nu este deloc în dezavantajul producției, din contră, acea luptă pune bazele conflictelor ulterioare și ridică semnificativ mizele războiului civil, plantând, totodată, și semințele rezoluției tragice a acestei povești. Referitor la deznodământul sezonului, acesta este unul extrem de satisfăcător la nivel narativ și emoțional, care încheie prima etapă a războiului într-o manieră liniștită, vestitoare a furtunii conflictelor din deja anunțatul sezon 3, o alegere bizară pentru cei care se așteptau la un final exploziv, dar foarte potrivită pentru direcția narativă a serialului.

Timpul și spațiul sunt mult prea limitate pentru a vorbi pe îndelete despre întreaga distribuție a proiectului, dar ce trebuie menționat este faptul că toți actorii fac o treabă senzațională și ajută la conturarea universului complex în care personajele noastre trăiesc. Fără doar și poate, Emma D’Arcy (Truth Seekers) este motorul central al serialului și oferă una dintre cele mai bune performanțe ale anului, conturând personajul Rhaenyrei Targaryen cu un aer regal și autoritar, care ascunde în interior o latură tragică și vulnerabilă, iar parcursul evolutiv al acesteia reprezintă un punct de atracție principal al sezonului. De asemenea, felul în care D’Arcy o interpretează pe Rhaenyra în primul episod demonstrează versatilitate artistică și o maturitate emoțională fantastică, interpretând durerea și furia Reginei prin gesturi și mimică, o performanță excepțională care ar merita a fi premiată. În egală măsură, rămânând în tabăra Negrilor, Matt Smith (The Crown) aduce noi valențe controversatului Daemon Taragaryen, care, deși nu are foarte multe lucruri de făcut în acest sezon, pornește într-o călătorie interesantă de autocunoaștere între zidurile castelului Harrenhal, pe care mulți o vor găsi plictisitoare sau inutilă, dar fără de care actorul britanic nu ar fi putut livra cea mai bună interpretare a personajului său de până acum.

Alte performanțe notabile din tabăra Negrilor sunt cele a lui Eve Best (The Crown), în rolul lui Rhaenys Targaryen, care se bucură de o prezență semnificativă în prima jumătate a sezonului și este protagonista celui mai bun episod al serialului, și Harry Collett (Dunkirk), care îi adaugă culoare și complexitate lui Jacaerys Velaryon, un personaj aparent static, dar cu foarte mare potențial. Din păcate, Steve Toussaint (Line of Duty) nu are o prezență semnificativă în acest sezon, Corlys Velaryon fiind prins în numeroase discuții repetitive, dar care ajută la conturarea personajului său, chiar dacă nu îi permit actorului să își pună în valoare talentul actoricesc, iar Phoebe Campbell (Midsomer Murders) și Bethany Antonia (Stay Close), interpretele surorilor Rhaena și Baela Targaryen, au câteva momente de strălucire pe parcursul sezonului și dovedesc că au carisma și aptitudinile necesare pentru a juca roluri mult mai centrale în viitor. Sonoya Mizuno (Devs), actrița care îi dă viață personajului Mysaria, are o prezență neașteptat de importantă în acest sezon, care îi oferă acesteia șansa să creioneze portretul complicat al misterioasei confidente a Rhaenyrei, cu care leagă o relație cel puțin interesantă și cu mult potențial.

Trecând în tabăra Verzilor, Olivia Cooke (Sound of Metal) este fără nicio urmă de îndoială una dintre cele mai bune actrițe din întreaga distribuție, aceasta conturând personajul Alicent Hightower cu o tușă de sensibilitate, care o propulsează pe Regina Văduvă pe un făgaș fascinant de urmărit și o aduce față în față cu consecințele acțiunilor sale ca mamă și ca membru al consiliului regal. Deși a doua jumătate a sezonului pare că nu știe ce să facă cu Alicent, felul în care Olivia Cooke o interpretează pe Regină dă importanță și sobrietate personajului, transformând scenele intime ale acesteia în momente pașnice și contemplative, un element contrastant de care serialul avea nevoie pentru a echilibra haosul de pe câmpul de luptă. De asemenea, Tom Glynn-Carney (Tolkien) și Ewan Mitchell (The Last Kingdom), interpreții fraților Aegon și Aemond Targaryen, fac și ei o treabă memorabilă în acest sezon, conturând doi antagoniști cu personalități și țeluri total diferite, pe care ajungi să îi înțelegi și compătimești datorită jocului actoricesc impecabil al celor doi și fură lumina reflectoarelor de fiecare dată când apar pe ecran.

Din nefericire, Rhys Ifans (The Amazing Spider-Man) are o prezență redusă în acest sezon, dar monologul lui Otto Hightower din episodul 2 este livrat impecabil și reprezintă un nou exemplu extraordinar al măiestriei actorului, dar și al scenariului bine scris, iar Phia Saban (The Last Kingdom) face și ea o treabă bună în rolul misterioasei Helaena Targaryen, un personaj marcat de tragedii și profeții bizare, care apare sporadic de-a lungul sezonului, dar captează atenția privitorilor cu o interpretare aproape ezoterică. Fabien Frankel (Last Christmas) are misiunea de a-i da viață controversatului cavaler Criston Cole, actorul reușind să livreze un rol pe care nu ai cum să nu îl detești, dar care are un parcurs evolutiv cel puțin interesant în a doua jumătate a sezonului, iar Matthew Needham (Napoleon) are o prezență mult mai intrigantă în acest sezon, Larys Strong fiind arhitectul unora dintre cele mai captivante dialoguri ale producției. Referitor la noile adiții din acest sezon, Abubakar Salim (Raised by Wolves) se face remarcat în mod special, creionând portretul personajului Alyn of Hull, un om aspru și devotat, dar care ascunde sub carapacea tare un suflet blajin, în timp ce Clinton Liberty (Normal People), Kieran Bew (Warrior) și Tom Bennett (Rocketman) au o prezență marcantă în rolurile noilor călăreți de dragoni introduși în poveste și promit să joace roluri decisive în viitorul producției.

Având în vedere numeroasele controverse care au planat deasupra francizei Game of Thrones în ultimii ani, proiectul House of the Dragon vine ca o gură de aer proaspăt, care oferă un suflu nou lumii create de George R.R. Martin. Ca orice adaptare, serialul HBO face numeroase schimbări, care respectă liniile trasate de materialul sursă și vin cu adăugări importante pentru a îmbogăți povestea Dansului Dragonilor într-o manieră mult mai potrivită pentru o producție cinematografică. Sezonul 2 al serialului duce la nivelul următor tot ceea ce a fost elaborat în primul sezon, livrând excelență pe toate planurile prin brodarea unor povești și personaje complexe, scene de acțiune și efecte speciale spectaculoase, dialoguri și interacțiuni profunde și captivante pe tapițeria istoriei Casei Targaryen, un tot unitar meritoriu de a fi pus în competiție pentru cel mai bun serial al anului.

Evaluare

1. Actorie – 5/5
2. Poveste – 5/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 5/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 5/5