The Umbrella Academy (Sezonul 4) – Un final frustrant de potrivit al poveștii celei mai nonconformiste familii de supereroi

În ultimul deceniu, producțiile cu și despre supereroi au devenit unele dintre cele mai populare proiecte cinematografice, iar, pe lângă Marvel și DC, asta i-a încurajat și pe alți distribuitori să încerce să intre pe această piață competitivă. Astfel, seriale precum The Boys sau Invincible au fost lansate cu foarte mare succes și apreciere pe platforma de streaming Amazon Prime Video, în timp ce platforma Netflix s-a alăturat acestui trend cu producția The Umbrella Academy. După 3 sezoane impresionante, care au adaptat mai mult sau mai puțin materialul sursă creat de Gerald Way și Gabriel Bá, serialul cu supereroi se întoarce pentru o ultimă aventură, la fel de nebună și de plină de pericole, dar cu un ritm mult prea alert și un final frustrant de potrivit.

 Sezonul 4 al serialului The Umbrella Academy continuă aventurile excentricilor frați Hargreeves, afabilul Luther (Tom Hopper), ambițiosul Diego (David Castañeda), controversata Allison (Emmy Raver-Lampman), simpaticul Klaus (Robert Sheehan), misteriosul Cinci (Aidan Gallagher), arogantul Ben (Justin H. Min), devotatul Viktor (Elliot Page) și aventuriera Lila (Ritu Arya), la aproape 6 ani de la deznodământul surprinzător al sezonului 3, în urma căruia aceștia au rămas fără superputerile care i-au consacrat și într-un univers alternativ, în care Academia Umbrella nu a existat niciodată. Forțați de împrejurări să supraviețuiască, frații Hargreeves și-au refăcut viețile în moduri care mai de care mai diferite, dar un eveniment bizar îi aduce pe toți laolaltă din nou și îi trimite într-o ultimă aventură nebunească, la capătul căreia soarta multiversului este pusă în joc de un pericol aflat chiar în sânul familiei. Din nefericire pentru cei 8 supereroi, machiavelicul lor tată Reginald Hargreeves (Colm Feore) nu se află niciodată foarte departe de toate probleme cu care aceștia se confruntă, iar noii antagoniști Gene și Jean Thibideau (Nick Offerman și Megal Mullaly) se dovedesc a fi un pericol real atât pentru coeziunea familiei Hargreeves, cât și pentru integritatea tuturor liniilor temporale.

Așa cum am fost obișnuiți în trecut, și acest sezon creionează o poveste complexă și câteodată mult prea complicată, care, deși este extrem de interesantă și de potrivită pentru a aduce la bun sfârșit aventurile îndrăgiților supereroi, este limitată de timpul mult prea scurt alocat (6 episoade sunt prea puține pentru a dezvolta cum trebuie o poveste cu mize atât de ridicate) și chiar dezamăgitoare în ceea ce privește anumite personaje sau fire narative care au fost abandonate complet. Cu toate acestea, ritmul alert al sezonului a lucrat în favoarea acestor ultime episoade, scenariul fiind concentrat preponderent pe noile evenimente apocaliptice pe care eroii noștri le au de oprit, iar puținele fire narative secundare (precum aventurile lui Klaus sau triunghiul amoros nou format între protagoniști), deși nu erau deloc necesare, nu diluează povestea și contribuie la conturarea dimensiunii emoționale a sezonului. De asemenea, anumite mistere, care au ținut pe jar publicul încă din primul sezon, primesc răspunsurile mult așteptate în aceste ultime episoade, un element care completează golurile din povestea tragică a personajelor noastre și le completează parcursul evolutiv în moduri total neașteptate.

Pe lângă poveștile captivante și scenele de acțiune spectaculoase (aduse la viață de efecte vizuale de cea mai bună calitate, în special lupta finală a sezonului), serialul The Umbrella Academy se bucură de o popularitate imensă datorită chimiei extraordinare dintre actori și a interacțiunilor savuroase dintre aceștia. Dialogurile spumoase și glumele creative au fost dintotdeauna punctul de atracție principal al serialului și asta se datorează în mare parte distribuției, care livrează performanțe actoricești memorabile mai ales în acest sezon final, în care toți actorii s-au străduit să dea totul pentru a le putea oferi fanilor o concluzie satisfăcătoare a poveștii Academiei Umbrella. Despre cât de bun sau nu este acest final pot fi spuse multe, întrucât este unul extrem de controversat și frustrant, care va dezamăgi cu siguranță o mare parte a publicului, dar care este totodată foarte coerent și potrivit direcției narative în care povestea se îndrepta și închide cercul aventurilor bizare ale fraților Hargreeves cu un puternic impact emoțional. Un alt element emblematic al serialului este coloana sonoră impresionantă, care poate fi considerată un personaj de sine stătător și care le permite protagoniștilor noștri să se exprime liber în pași de dans, dar acest aspect nu este implementat la fel de bine pe tot parcursul acestui sezon (o glumă muzicală pe piesa Baby Shark este amuzantă la început, dar devine obositoare pe parcurs) și asta face ca producția să își piardă câteodată farmecul din trecut.

Întorcându-ne la distribuția fabuloasă a serialului, fără doar și poate, actorii care se fac remarcați în acest sezon sunt Elliot Page (Inception) și Justin H. Min (Beef), care oferă două dintre cele mai bune performanțe ale carierei lor în rolurile lui Viktor și Ben Hargreeves. La fel ca în sezoanele anterioare, Page continuă să fie cel mai bun membru al distribuției, construind tabloul complex al personajului Viktor cu foarte multă emoție și vulnerabilitate, dar cu o determinare feroce în momentele critice, în timp ce Min creionează un personaj oarecum antipatic, dar care dezvoltă o latură afectivă fascinantă, care îl aduce pe Ben în centrul evenimentelor din acest sezon. Din păcate, ceilalți actori nu au foarte multe lucruri importante de făcut în aceste episoade, în special Tom Hopper (Black Sails), David Castañeda (Most Dangerous Game) și Emily Raver-Lampman (The Beekeeper), care au o contribuție valoroasă în povestea de ansamblu, dar nu aduc nimic nou personajelor lor, iar Aidan Gallagher (Modern Family) și Ritu Arya (Barbie) sunt o combinație interesantă, dar călătoria lui Cinci și Lila prin multivers are un parcurs evolutiv neinspirat și lasă un gust amar în a doua jumătate a sezonului. În schimb, deși firul narativ secundar al lui Klaus este oarecum lipsit de importanță, Robert Sheehan (Mortal Engines) face ca de obicei o treabă memorabilă și este vizibil faptul că actorul reușește să dea viață tuturor ciudățeniilor lui Klaus într-o manieră unică, pe care nu ai cum să nu o îndrăgești.

În contextul cinematografic actual, este dificil să găsești o producție care să nu fie controversată din varii motive sau care să nu se bucure de atenția publicului doar din motivele nepotrivite, dar The Umbrella Academy a reușit acest lucru pe parcursul ultimilor 5 ani. Deși sezonul 4 s-a dovedit a fi unul polarizant, un lucru deja obișnuit pentru producțiile populare, care nu livrează finalul pe care publicul și l-a imaginat, ultimele episoade ale serialului conturează o poveste coerentă, plină de aceleași interacțiuni spumoase, umor de cea mai bună calitate, un spectacol vizual desăvârșit și o coloană sonoră interesantă, care încheie aventurile celei mai nonconformiste familii de supereroi într-o manieră frustrant de potrivită.

Evaluare

1. Actorie – 4/5
2. Poveste – 4/5
3. Regie – 4/5
4. Scenariu – 3/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 4/5

Scor Final – 4/5