Kaos – O reinterpretare modernă și creativă a faimoaselor mituri grecești

Încă din cele mai vechi timpuri și până în ziua de azi, mitologia greacă a constituit un izvor nesfârșit de povești și personaje spectaculoase, care au atras publicul de toate vârstele în lumea fascinantă a zeilor Olimpului și au inspirat nenumărate voci creative pentru a da naștere unor opere literare sau cinematografice desăvârșite. După ce seria de jocuri video God of War a explorat o latură mai întunecată/matură a miturilor grecești, iar franciza Percy Jackson and the Olympians a adus în modernitate întreaga mitologie greacă, a venit rândul platformei Netflix să se alăture acestui trend odată cu lansarea serialului Kaos, un proiect cinematografic inedit și complex, care îmbină aceste două abordări distincte pentru a contura unul dintre cele mai interesante proiecte de televiziune ale anului.

Acțiunea serialului Kaos are loc în timpurile noastre, într-o lume în care Zeii Olimpului guvernează nestingheriți peste întreaga lume, controlând toate aspectele vieții muritorilor și împărțind dreptate și haos, în egală măsură, pentru a-și satisface nevoile egoiste sau meschine. Totul se schimbă într-o zi, însă, când Zeus (Jeff Goldblum) descoperă că pe fruntea lui a apărut o linie, care, conform unei profeții create de cele trei Moire, va declanșa sfârșitul dominației Zeilor pe Pământ, iar asta îl aduce în pragul paranoiei și tiraniei, stare de spirit exacerbată și de numeroasele comploturi care au loc în sânul familiei sale, unul pornit de vicleanul Prometheus (Stephen Dillane) și celălalt inițiat de Hera (Janet McTeer). Totodată, viețile lui Riddy (Aurora Perrineau), Caeneus (Misia Butler) și Ari (Leila Farzad), trei muritori aparent inofensivi, dar cu un destin măreț, ajung să se întrepătrundă în moduri inimaginabile și amenință să destabilizeze ordinea impusă de Olimpieni, schimbând astfel traiectoria întregii omeniri.

Deși au existat de-a lungul timpului numeroase proiecte care au încercat să reinventeze mitologia greacă sub tot felul de forme, serialul Kaos reușește să facă acest lucru în cel mai atipic mod posibil, îmbinând povești și personaje clasice din miturile grecești cu elementele unei satire moderne pentru a da naștere celui mai inventiv și original proiect de acest gen din ultimul timp. Mare parte din acest succes se datorează scenariului impecabil scris, care prezintă o direcție narativă clară încă de la început și nu se abate de la ea în niciun moment, permițându-i acestei povești complexe să respire și să se desfășoare într-un ritm natural, o abordare deosebit de bine conturată, care va atrage cu siguranță publicul în mrejele intrigilor ticluite de Olimpieni. Desigur, acest lucru nu ar fi constituit un avantaj pentru producția de față dacă echilibrul dintre comedie și tragedie nu ar fi fost unul controlat la perfecție, dar, din fericire, serialul nu prezintă lipsuri nici la acest capitol. Din contră, umorul sec unic (și negru, pe alocuri) pe care scenariul ni-l oferă este extrem de potrivit pentru ceea ce proiectul și-a propus să exploreze, păstrând intact caracterul ușor absurd al poveștii și subliniind fin mesajul central al acesteia.

Fără doar și poate, elementul de maxim interes pentru toată lumea este modul în care producția Kaos aduce la viață diferitele povești și personaje din mitologia greacă, precum și felul în care acestea sunt întrepătrunse pentru a da naștere unei țesături narative coerente, iar acest lucru este implementat cu foarte mare succes de către echipa creativă a serialului. Găsind esența fiecărei povești din mitologie și păstrând nealterat mesajul acesteia, proiectul a reușit să reinventeze mituri celebre, precum călătoria lui Orfeu în Infern pentru a o salva pe Eurydice sau povestea lui Daedal și a Minotaurului din Labirint, sub o formă bine împământenită în realitatea zilelor noastre, dar plină de răsturnări de situație inedite și elemente conturbatoare, care trasează noi posibilități uimitoare de a percepe mitologia și diferitele înțelesuri ascunse în subtextul acesteia. Din această cauză, deznodământul sezonului este unul satisfăcător, dar oarecum frustrant, deoarece, deși încheie unele fire narative dezvoltate de-a lungul celor 8 episoade, se termină fix în punctul cel mai interesant al poveștii și, privind în retrospectivă, pare că serialul s-a folosit de acest sezon pentru a pune bazele adevăratului conflict, care va avea loc într-un posibil sezon doi.

Pe lângă un scenariu fenomenal de bine scris și o abordare inedită, serialul se bucură și de o distribuție impresionantă, care livrează în unanimitate performanțe actoricești de cel mai înalt nivel, contribuind masiv la conturarea universului absurd în care Olimpienii se scaldă în lux și meschinărie. Jeff Goldblum (Jurassic Park) este motorul central al serialului, creionând portretul unui Zeus extrem de fidel mitologiei, caracterizat printr-o atitudine arogantă, volatilă și nemiloasă, iar actorul își folosește stilul umoristic unic de a livra replici și a se purta pentru a da naștere unuia dintre cei captivanți (și ridicol de bine îmbrăcați) antagoniști ai anului. De asemenea, și ceilalți actori care îi interpretează pe Olimpieni fac o treabă excepțională, în special Janet McTeer (Jessica Jones), în rolul machiavelicei Hera, Cliff Curtis (Avatar: The Way of Water), în pielea credulului Poseidon, și David Thewlis (The Sandman), în rolul placidului Hades, iar Nabhaan Rizwan (Station Eleven) face deliciul publicului de fiecare dată când apare pe ecran, Dionis având cel mai interesant parcurs evolutiv din întreg serialul.

Referitor la actorii care le dau viață protagoniștilor de pe Pământ, Aurora Perrineau (Westworld) este cea mai interesantă prezență din distribuție, Riddy descriindu-se drept personajul principal al întregii povești, iar călătoria acesteia prin Infern și relațiile care se dezvoltă între ea și alte personaje sunt interpretate de tânăra actriță cu o vulnerabilitate aparte și o determinare de nestăvilit, care va câștiga, cu siguranță, simpatia și susținerea publicului. În același timp, Misia Butler (The School for Good and Evil) are o prezență semnificativă pe tot parcursul sezonului, povestea lui Caeneus constituind nucleul emoțional central al serialului, întrucât abordează teme rar întâlnite în materialul sursă, dar de actualitate pentru societatea modernă și demne de a fi prezentate pe ecran în maniera delicată cu care actorul le-a dat viață. Din păcate, Ari este protagonista cu cea mai slabă poveste, deși există anumite momente în care aceasta are ocazia să strălucească, iar actrița Leila Farzad (The Decameron) nu face o treabă neapărat notabilă în pielea unui personaj static, în timp ce Killian Scott (Secret Invasion) conturează portretul unui Orfeu cu moralități dubioase și intenții neclare, care pare că este condus mai mult de ego-ul și obsesiile sale, decât de iubirea pentru Riddy.

Nu multă lume s-ar fi așteptat ca un proiect de o asemenea anvergură, cu o distribuție cunoscută, un buget impresionant și o poveste atât de bine scrisă și echilibrată, să nu fie promovat aproape deloc de cei de la Netflix, dar serialul Kaos a demonstrat că celebrul algoritm al platformei de streaming poate fi sfidat și că orice proiect poate avea succes dacă este abordat cu grijă și respect. Producția aduce în prim plan momente și figuri emblematice din mitologia greacă și le reinventează într-o manieră inedită și extrem de potrivită pentru contextul cinematografic și social/cultural al zilelor noastre, un tot unitar care livrează excelență pe toate planurile și care merită să primească toată atenția și laudele publicului amator de inovație și opulență.

Evaluare

1. Actorie – 4/5
2. Poveste – 5/5
3. Regie – 4/5
4. Scenariu – 5/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 5/5