The Perfect Couple – Un murder mystery interesant, dar cu o poveste mult prea diluată

După succesul răsunător pe care proiectele The White Lotus și Knives Out l-au avut în ultimii ani, numeroși producători de filme și seriale au încercat să copieze rețeta aceasta, conturând povești de tip murder mystery petrecute în înalta societate, unde banii și puterea constituie de cele mai multe ori motivele care stau la baza crimelor. Platforma Netflix a lansat recent un proiect de acest gen, și anume miniseria The Perfect Couple, o adaptare a romanului cu același nume scris de Elin Hilderbrand, care aduce laolaltă o distribuție impresionantă pentru a da naștere unei povești interesante și cu un puternic mesaj social, dar care nu este foarte bine conturată și nici nu aduce nimic inovator în acest gen cinematografic.

The Perfect Couple urmărește câteva zile din viața familiilor Winbury/Sacks și a persoanelor care gravitează în jurul acestora, în preajma mult așteptatei nunți a Ameliei Sacks (Eve Hewson) cu Benji Winbury (Billy Howle). După ce repetițiile pentru nuntă sunt întrerupte de moartea fulgerătoare a unuia dintre invitați, măștile tuturor celor implicați în acest eveniment încep să cadă, iar adevăratele lor intenții sunt scoase la iveală într-o anchetă polițistă cu numeroase răsturnări de situație și o listă de suspecți care crește de la un minut la altul, amenințând să destabilizeze aparenta perfecțiune a familiei Winbury în moduri mai mult sau mai puțin previzibile. După cum se poate observa, miniseria nu aduce nimic nou sau inovator în acest gen de filme, din contră, totul este cât se poate de previzibil și de monoton pe tot parcursul celor 6 episoade ale sale, începând de la interacțiunile dintre anumite personaje sau secretele ascunse în sânul familiei Winbury și terminând cu marea dezvăluire a criminalului sau cu motivațiile meschine ale acestuia.

Probabil cea mai slabă verigă a acestui proiect o constituie scenariul, care nu este foarte bine închegat și, din nevoia de a umple 6 episoade cu o poveste care poate fi spusă în cel mult 3 părți, dezvoltă o serie de fire narative secundare neinteresante (precum povestea de dragoste bizară a lui Will Winbury sau legătura forțată dintre Amelia și Shooter), care nu fac altceva decât să dilueze povestea și mesajul general pe care proiectul intenționa să ni-l transmită. Distrăgând atenția publicului cu aceste elemente specifice unei soap opera clasice, proiectul se focusează mai puțin pe ancheta polițistă în sine (detectivii apar sporadic, de cele mai multe ori doar pentru a livra câteva glume, și sunt prezentați ca fiind aproape incapabili să rezolve crima), în schimb, se concentrează pe o serie de interacțiuni ambigue între anumite personaje și pe relațiile neverosimile care se leagă între acestea, cu scopul de a sublinia superficialitatea și falsitatea care tronează în casa familiei Winbury. Din aceste motive, finalul serialului este unul oarecum dezamăgitor și grăbit, iar dezvăluirea criminalului, deși bine conturată și controlată, este extrem de previzibilă și întărește ideea că proiectul ar fi avut mai mult succes în varianta unui film, decât a unui serial de 6 episoade.

În ceea ce privește performanțele actoricești ale acestei miniserii, lucrurile sunt greu de analizat deoarece actorii livrează aproape în unanimitate performanțe credibile, care dau viață într-o anumită măsură scenariului amorf, dar personajele pe care aceștia le întruchipează sunt extrem de clișeice și cad pradă stereotipurilor de genul ’soțul infidel’ (Tag), ’bogătașul narcoman’ (Thomas) sau ’franțuzoaica erotomană’ (Isabel). Din fericire, deși personajul interpretat de Nicole Kidman (A Family Affair) are multe lucruri în comun cu cele jucate de ea în ultimul timp, actrița australiană îi conferă lui Greer o latură mai tăioasă și misterioasă, care scoate în evidență focul latent ce zace în interiorul faimoasei scriitoare și demonstrează imensa versatilitate artistică cu care Kidman ne-a obișnuit de-a lungul carierei sale. Nici Liev Schreiber (Asteroid City) sau Eve Hewson (Bad Sisters) nu fac o treabă rea în pielea personajelor Tag Winbury și Amelia Sacks, dar au momente în care emoția necesară acelei scene pare să îi ocolească cu desăvârșire, iar Meghann Fahy (The White Lotus) este o prezență încântătoare de fiecare dată când apare pe ecran, iar prezența redusă a acesteia în serial subliniază impactul semnificativ pe care personajul și interpretarea sa magnetică o au asupra întregului proiect.

Restul actorilor implicați în serial fac o treabă relativ bună, dar nimeni nu se face remarcat în mod special, poate doar Dakota Fanning (Ripley), în rolul lui Abby Winbury, care creionează portretul unui personaj extrem de antipatic, dar ale cărui comentarii acide fac deliciul publicului, sau Jack Reynor (Midsommar), care face eforturi considerabile în a explora dedesubturile tragice ale superficialității și dependențelor lui Thomas Winbury, dincolo de imaginea de băiat de bani gata pe care scenariul i-o pictează. Din păcate, Michael Beach (Mayor of Kingstown) și Donna Lynne Champlin (Birdman) sunt complet irosiți în rolurile polițiștilor care anchetează crima și sunt folosiți doar pentru a livra momente comice sau absurde, care nu fac altceva decât să evidențieze găurile semnificative din scenariu și superficialitatea cu care sunt prezentate autoritățile în acest proiect, iar contribuțiile lui Billy Howle (Under the Banner of Heaven) și Sam Nivola (Maestro) sunt pe cât de lipsite de substanță și credibilitate, pe atât de neinteresante și ușor de uitat.

Moda proiectelor de tip murder mystery, care plasează povestea în locații exotice și cu personaje care mai de care mai colorate și pline de secrete, pare să fie în vogă în ultima perioadă, dar nu toate producțiile reușesc să folosească rețeta acestui gen de filme în moduri noi și creative. Miniseria The Perfect Couple servește drept exemplu edificator al acestei afirmații, întrucât, deși distribuția este alcătuită din nume mai mult sau mai puțin cunoscute, care livrează performanțe admirabile, și misterul care stă la baza acestei povești este unul interesant și cu foarte mare potențial, lipsa unui scenariu bine închegat și a unei direcții narative clare, nediluate de fire narative adiacente lipsite de inspirație, lucrează în defavoarea proiectului și scad considerabil nivelul calitativ al acestuia, transformându-l în ceva comun și nu foarte memorabil.

Evaluare

1. Actorie – 3/5
2. Poveste – 2/5
3. Regie – 3/5
4. Scenariu – 2/5
5. Imagine – 4/5
6. Entertainment Value – 2/5

Scor Final – 3/5