Alien: Romulus – O întoarcere la limita perfecțiunii a celebrei francize horror/science-fiction

La sfârșitul anilor ’70, regizorul Ridley Scott (Gladiator) a lansat filmul Alien, o capodoperă cinematografică emblematică pentru genul horror/science-fiction, dând naștere astfel uneia dintre cele mai longevive francize din toate timpurile, care conține nu mai puțin de 9 proiecte cinematografice, numeroase jocuri video și benzi desenate, dar și un serial de televiziune care va fi lansat în curând. După câteva eșecuri la box office, franciza a absentat pentru un timp de pe marele ecran, dar anul 2024 readuce seria de filme pe culmile succesului, odată cu lansarea proiectului Alien: Romulus, scris și regizat de Fede Álvarez (Evil Dead), care conturează o poveste bine structurată și deosebit de înfricoșătoare, performanțe actoricești lăudabile și efecte vizuale/practice excepționale, reușind astfel să injecteze franciza cu o doză de adrenalină nostalgică și un suflu proaspăt.

Alien: Romulus urmărește povestea unui grup de tineri rebeli, format din Rain (Cailee Spaeny), Tyler (Archie Renaux), Kay (Isabela Merced), Bjorn (Spike Fearn), Navarro (Aileen Wu) și androidul Andy (David Jonsson), care pornesc într-o călătorie de explorare a unei stații spațiale abandonate pentru a obține resursele necesare pentru a pleca de pe planeta asupritoare pe care locuiesc. Cu toate acestea, stația spațială se dovedește a fi un laborator experimental, devenit ulterior un cuib al temuților Xenomorphi, care își așteaptă cu nerăbdare următoarea pradă, iar tinerii fugari trebuie să supraviețuiască atacurilor nemiloase ale extratereștrilor pentru a scăpa cu viață din pericolul pe care l-au provocat cu bună știință, cu atât mai mult cu cât un nou tip de amenințare ia naștere chiar în rândurile lor și amenință se destabilizeze dinamica și destinul întregului grup.

Capitolul unde franciza Alien a fluctuat dintotdeauna la nivel calitativ este cel al scenariului, întrucât, pentru fiecare poveste bine structurată și coerentă (cazul filmelor Alien și Aliens), există câte un proiect dezastruos din toate punctele de vedere (cazul filmelor Alien³ sau Aliens vs Predator: Requiem), dar, din fericire, pelicula Alien: Romulus face parte din prima categorie. Având control total asupra proiectului, scriitorul/regizorul Fede Álvarez a reușit să construiască una dintre cele mai puternice și complexe povești ale întregii francize, care nu doar că are valoare cinematografică individuală, ci și rezolvă cu măiestrie unele dintre cele mai mari probleme logistice și incoerențe narative ale filmelor precedente, aducând laolaltă numeroase elemente din trecut (precum Xenomorphii hibrizi din Alien Resurrection sau sângele Inginerilor din Prometheus) pentru a stabili o cronologie clară a întregului univers.

Copiind rețeta originală a seriei de filme, și anume încercările unui grup mic de oameni de a scăpa din calea Xenomorphilor, care este, la rândul ei, împrumutată din genul filmelor horror, pelicula Alien: Romulus se face remarcată din primul și până în ultimul minut drept unul dintre cele mai înfricoșătoare filme ale anului și o reîntoarcere la nivelul calitativ de odinioară al francizei. După o primă jumătate de oră lentă și nu foarte interesantă (dar crucială pentru a înțelege imaginea de ansamblu a întregului context în care personajele noastre trăiesc și care vor influența deciziile lor ulterioare), odată ce protagoniștii ajung pe stația spațială și vânătoarea mortală începe, filmul capătă un ritm alert impresionant, care ține publicul cu sufletul la gură secvență după secvență, anticipând cu teamă și entuziasm noile moduri ingenioase în care tinerii vor ține piept extratereștrilor sau vor cădea pradă atacurilor nemiloase ale acestora.

Sentimentul de teroare resimțit de personaje trece cu ușurință ecranul și se strecoară în sufletele privitorilor cu foarte mare dibăcie, iar asta se datorează în mare parte efectelor vizuale și practice excepționale pe care filmul le folosește pentru a da naștere temuților Xenomorphi. De asemenea, Álvarez nu folosește în exces prezența extratereștrilor pe ecran pentru a transmite frica pe care simplul gând la silueta acestora o sădește în mintea personajelor/privitorilor, iar asta lucrează în favoarea producției deoarece ești conștient că, de fiecare dată când un Xenomorph apare pe ecran mai mult de câteva secunde, este un semn clar că ceva spectaculos și dinamic va avea loc. Referitor la scenele de acțiune, acestea nu sunt în număr mare, dar sunt bine folosite și integrate organic în poveste, punând accent pe verosimilitudinea și creativitatea cu care acestea sunt conturate, fără a intra în aria ridicolului sau excesului.

Așa cum ne-a obișnuit în filmele sale precedente, Álvarez este amatorul unui stil unic, dar neobișnuit, de a structura finalurile proiectelor la care lucrează, iar acest lucru este mai vizibil ca oricând în cazul de față. Pelicula Alien: Romulus nu are un deznodământ obișnuit, ci surprinde publicul cu un al treilea act exploziv și dinamic, ce oferă finalitate pe plan narativ și emoțional aventurilor grupului de tineri pe stația spațială, urmat de un al patrulea act, care reprezintă de altfel adevăratul act final și închide povestea filmului cu o ultimă confruntare spectaculos de terifiantă și de inventivă. Chiar dacă această structură atipică i-ar putea pune pe gânduri pe mulți privitori, modul extrem de firesc în care evenimentele filmului au condus înspre acest deznodământ este deosebit de bun și de imprevizibil pentru viitorul francizei, cu atât mai mult cu cât nu există o confirmare clară cu privire la o eventuală continuare a acestei povești.

În ceea ce privește performanțele actoricești, producția se bucură de câteva performanțe memorabile, livrate de o distribuție restrânsă ca număr și nu foarte cunoscută, dar care reușește să livreze mesajul și emoția filmului într-o manieră lăudabilă. Cailee Spaeny (Civil War) este, de departe, cel mai cunoscut nume atașat proiectului și constituie motorul principal al acestuia, interpretând-o pe Rain cu o oarecare reținere și vulnerabilitate, dar care sunt înlocuite pe parcursul filmului de o bravură și o determinare impresionante, care o ajută pe tânăra actriță să își demonstreze calitățile de eroină de acțiune. Totodată, David Jonsson (Industry) face o treabă memorabilă în rolul lui Andy, iar conflictul interior al acestuia, purtat între misiunea originală de a o apăra pe Rain cu orice preț și noua lui directivă de a livra un pachet secret companiei Weyland-Yutani, constituie unul dintre cele mai interesante puncte de atracție ale filmului.

Distribuția este completată și de o serie de actori care nu au neapărat ceva semnificativ de făcut, dar care contribuie masiv la conturarea universului în care acțiunea filmului se petrece. Archie Renaux (Shadow and Bone) interpretează un personaj stereoptic, Tyler fiind liderul neînfricat și sârguincios al grupului de tineri, dar jocul actoricesc al acestuia îl ajută să câștige simpatia și susținerea publicului, iar Isabela Merced (Madame Web) creionează portretul unui personaj de tip ’domnișoară la ananghie’ și absent în marea majoritate a timpului, dar care are o contribuție neașteptat de importantă în ultima parte a filmului. Spike Fearn (Aftersun) și Aileen Wu (Skin) nu au nici ei foarte multe lucruri de făcut, iar personajele lor sunt caracterizate printr-o singură trăsătură de caracter, și anume nesuferit (Bjorn) și laș (Navarro), dar sunt protagoniștii a două dintre cele mai groaznice momente ale întregului proiect.

După ce pelicula Prey a resuscitat franciza Predator în anul 2022 cu o abordare inovatoare și un suflu complet nou, a venit și rândul francizei Alien să revină în mentalul colectiv ca o forță a cinematografiei moderne și a genului horror/science-fiction. Fede Álvarez și al său Alien: Romulus au luat prin surprindere pe toată lumea cu o poveste complexă și terifiantă, susținută și de un scenariu inventiv, o serie de performanțe actoricești memorabile și efecte vizuale/practice de cea mai bună calitate, care merită să se afle în competiție pentru titlul de cel mai bun film horror al anului și să dea startul unei noi ere de succes a uneia dintre cele mai spectaculoase și longevive francize din toate timpurile.

Evaluare

1. Actorie – 4/5
2. Poveste – 5/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 5/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 5/5