Apartment 7A – Un prequel creativ, dar deloc necesar, al unui film horror clasic

Unul dintre cele mai actuale și explorate trenduri din cinematografia modernă este acela de a lua un produs clasic și a dezvolta povești adiacente în jurul acestuia (spinoff-uri, prequel-uri, sequel-uri), cu scopul de a folosi popularitatea produsului original pentru a aduce lumea în cinematografe sau pe diverse platforme de streaming, nu neapărat de a construi ceva calitativ sau care merita a fi spus. Cel mai nou exemplu de acest gen este filmul Apartment 7A, un prequel al filmului horror clasic Rosemary’s Baby, care pune bazele conflictului din pelicula originală și oferă o perspectivă complet nou, dar asemănătoare, asupra evenimentelor misterioase petrecute în clădirea Bramford, fără a-și justifica, însă, necesitatea și relevanța.

Acțiunea din filmul Apartment 7A are loc cu câteva luni înainte de evenimentele din pelicula originală și urmărește povestea lui Terry Gionoffrio (Julia Garner), o tânără dansatoare a cărui vis de a deveni vedetă este ruinat de o accidentare oribilă, care, după întâlnirea inopinată cu un cuplu de bătrâni straniu, se vede ademenită într-o lume plină de mistere și ocultism, cu speranța că așa își va putea atinge scopurile. Desigur, orice promisiune de acest gen vine la pachet și cu numeroase provocări și sacrificii, iar Terry trebuie să găsească forța interioară necesară pentru a face față pericolelor lumii în care a intrat și a găsi (sau nu) o cale de scăpare din postura neașteptat de bizară în care s-a trezit peste noapte, aceea de a purta în pântece un copil cu puteri și un destin demonice, a cărui venire pe lume amenință să schimbe traiectoria întregului univers.

Având în vedere nivelul calitativ superior al producției originale, existau foarte puține lucruri noi sau inovative care puteau fi aduse în acest film pentru a-i justifica existența ca un proiect de sine stătător și, din păcate, scenariul peliculei lasă mult de dorit din această privință. Într-adevăr, povestea este una captivantă și relativ bine construită, dar copiază aproape unu la unu direcția narativă a filmului original, fără a arăta de ce povestea lui Terry, un personaj minor, merita a fi spusă, mai ales că potențialul de a dezvolta, prin intermediul ei, cultul antagonistic din cele două filme era unul enorm, dar rămas neexploatat. În afară de a substitui personajul Rosemary cu Terry și a schimba contextul în care protagonistele ajung în clădirea Bramford, noul film urmărește exact aceeași poveste ca cea din pelicula originală (o tânără ajunsă fără voia ei însărcinată cu un copil demonic), un aspect care te face să te gândești că, de fapt, Apartment 7A nu a fost conceput neapărat ca o completare a poveștii originale, ci ca o reinterpretare mascată a acesteia.

Judecând lucrurile din această perspectivă și separând cele două proiecte, pelicula Apartment 7A se descrie drept un film horror atmosferic de o calitate relativ bună, care nu se bazează pe infamele jump-scares pentru a strecura teroarea în sufletele privitorilor, iar direcția regizorală a Nataliei Erika James (Relic) este una interesantă și cu un aspect vizual clasic (punctată și de o serie de momente coregrafice impresionante, dar câteodată excesive). Desigur, aspectele tehnice nu reușesc să suplinească lipsurile de la nivelul scenariului, iar deciziile respective se răsfrâng semnificativ asupra finalului peliculei, care este unul tensionat, dar previzibil pentru cei familiari cu opera originală, iar felul în care ultimele secvențe ale filmului se contopesc cu evenimentele din Rosemary’s Baby nu este foarte bine conturat (în unele momente, chiar contradictoriu cu elemente din proiectul anterior), iar asta nu poate fi decât dezamăgitor.

Din fericire, pelicula strălucește cel mai mult la capitolul performanțelor actoricești, distribuția fiind formată din nume relativ cunoscute, care livrează roluri captivante și ofertante. Julia Garner (Ozark) constituie nucleul emoțional central al peliculei și creionează portretul unei tinere aspirante la celebritate, gata să accepte orice compromis pentru a-și vedea visul împlinit, chiar dacă ambiția și naivitatea o aduc în brațele răului pur, iar actrița interpretează complexitatea lui Terry cu foarte multă credibilitate și vulnerabilitate. În același timp, Dianne Wiest (Mayor of Kingstown) și Kevin McNally (Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl) conturează două personaje antagonistice excepționale, care își ascund intențiile necurate în spatele unui zâmbet binevoitor și a unui sprijin emoțional/material necondiționat, chiar dacă cei doi actori experimentați lasă masca bunătății să cadă de multe ori prin gesturile lor sau prin felul în care livrează anumite replici.

După cum se poate observa, încercarea platformei Paramount+ de a completa povestea unui film horror clasic, oferind o nouă perspectivă asupra evenimentelor tulburătoare din acesta, nu a fost una tocmai reușită, iar asta s-a datorat în mare parte unei lipse clare de originalitate sau a vreunui efort de a găsi ceva ce merita a fi spus în acel univers. Cu siguranță, perceput ca un film de sine stătător sau ca o reinterpretare cu iz modern a operei originale, proiectul Apartment 7A ar fi fost mult mai apreciat, întrucât povestea este una relativ bine construită și captivantă, iar performanțele actoricești și direcția regizorală sunt demne de toată lauda, dar legăturile lacunare cu filmul clasic au scăzut semnificativ nivelul calitativ al producției.

Evaluare

1. Actorie – 4/5
2. Poveste – 3/5
3. Regie – 4/5
4. Scenariu – 2/5
5. Imagine – 3/5
6. Entertainment Value – 3/5

Scor Final – 3/5