Gladiator II – O epopee spectaculoasă continuă povestea unei capodopere cinematografice moderne

Având în vedere numărul copleșitor de filme și seriale care apar în fiecare an, există foarte puține proiecte care merită să primească titulatura de eveniment cinematografic de neratat, iar anul 2024 a răsfățat publicul cu câteva astfel de producții, printre cele mai marcante numărându-se Dune: Part Two sau Deadpool & Wolverine. Cu toate acestea, sfârșitul de an ne aduce o ultimă experiență cinematografică epică, pelicula Gladiator II, continuare a filmului legendar lansat acum mai bine de două decenii și în regia aceluiași Ridley Scott (Napoleon), readucând publicul în arenele de luptă ale Romei Antice cu la fel de multă emoție viscerală și acțiune spectaculoasă ca în proiectul original. Construind o poveste desăvârșită din toate punctele de vedere, susținută și de o serie de performanțe actoricești fenomenale, o cinematografie impresionantă și o coloană sonoră memorabilă, cea mai nouă dramă istorică marca Ridley Scott reușește să contureze una dintre cele mai uluitoare experiențe cinematografice ale anului, o adevărată epopee spectaculoasă care completează cu măiestrie povestea unei capodopere cinematografice moderne.

Acțiunea filmului Gladiator II este plasată la aproape două decenii de la moartea eroului legendar Maximus (Russell Crowe) și urmărește o nouă perioadă de acalmie pe străzile Romei Antice, aceasta ajungând să fie condusă de împărații gemeni Geta (Joseph Queen) și Caracalla (Fred Hechinger), două figuri controversate și volatile pe scena politică a orașului. Chiar dacă sacrificiul lui Maximus nu a schimbat foarte multe lucruri în dinamica cetății, revenirea în oraș a unui războinic misterios, pe numele său Lucius (Paul Mescal), amenință să schimbe viitorul Romei în moduri mai mult sau mai puțin așteptate, mai ales pentru că trecutul tragic al acestuia este strâns legat de cel al gladiatorului, iar vulturii, care au stat la pândă până în acel moment, se pregătesc să iasă la lumină pentru a se înfrupta din bogățiile și gloria orașului. După ce generalul roman Acacius (Pedro Pascal) i-a omorât soția și a trecut prin foc și sabie cetatea în care acesta trăia, Lucius a pornit pe drumul răzbunării, ajungând în arenele gladiatoriale sub îndrumarea alunecosului Macrinus (Denzel Washington), dar destinul acestuia nu se rezumă doar la a-și găsi dreptatea pe nisipul sângeros al Colosseumului, dar și la a conduce cetatea Romei înspre o nouă perioadă de prosperitate și pace, indiferent de trădările și sacrificiile în spatele cărora aceasta se ascunde.

După cum se poate observa, povestea filmului Gladiator II este una la fel de expansivă și spectaculoasă ca cea din proiectul original, fiind construită în așa fel încât povestea lui Lucius să se reflecte și în cea a întregului oraș, urmărind impactul major pe care acțiunile acestuia îl are asupra întregii societăți romane. Acesta nu este deloc un lucru ușor realizabil, mai ales pentru că există un număr covârșitor de personaje care iau parte la conflictul central al filmului, fiecare având propriul fir narativ de urmărit, dar Scott și colaboratorii săi au reușit să se achite de această misiune în mod absolut onorabil, conturând un scenariu deosebit de bine structurat și echilibrat, care permite fiecărei povești să se dezvolte în ritm propriu pentru a da naștere unui tablou narativ general spectaculos, al cărui caracter tragic este puternic ancorat în povestea de viață sfâșietoare a protagonistului nostru. Deși, din punct de vedere structural și compozițional, noul film se aseamănă indubitabil cu cel precedent, acest aspect nu este deloc în dezavantajul producției deoarece elementele inovatoare introduse se joacă cu așteptările publicului și aduc un suflu inedit unei producții care nu părea a fi neapărat necesară pentru contextul cinematografic actual, dar care se face remarcată drept una dintre cele mai puternice continuări lansate vreodată.

Fără doar și poate, un rol important în desăvârșirea acestei noi capodopere cinematografice îl au secvențele de acțiune presărate cu măiestrie de-a lungul celor două ore și jumătate ale filmului, care nu au loc exclusiv în interiorul arenelor gladiatoriale, dar și în afara acestora, pe zidurile unei cetăți din Africa de Nord sau pe meleagurile prăfuite dimprejurul Romei. Așa cum era de așteptat, Ridley Scott fiind un maestru al spectacolului cinematografic de cea mai bună calitate, toate secvențele de luptă sunt absolut uluitoare și oferă publicului ceva nou și captivant cu fiecare conflict desfășurat pe ecran, introducând elemente imprevizibile, precum animale exotice sau stiluri de luptă/arme variate, pentru a nu plictisi publicul cu o serie de lupte repetitive sau mult prea asemănătoare cu cele anterioare. Cu siguranță, conflictul din incipitul filmului se face remarcat drept una dintre cele mai spectaculoase secvențe de luptă ale anului, dovedind, încă o dată, dedicarea totală a lui Scott de a surprinde, într-un mod cât se poate de spectaculos, violența și brutalitatea caracteristice acelei perioade, un aspect care ar putea aliena o parte din public, dar care este crucial pentru a imersa privitorul în lumea sângeroasă a Romei Antice și de la care regizorul nu se dă în lături în a-l portretiza cu cât mai multă fidelitate posibilă.

Referitor la deznodământul filmului, acesta este unul deosebit de bine construit și echilibrat din punct de vedere narativ/emoțional, imitând, într-o oarecare măsură, structura stabilită de filmul original, dar modificând configurația acesteia cu o serie de răsturnări de situație fantastice, care ridică în mod considerabil mizele poveștii și deschid porțile spre un ultim conflict mult mai amplu și important decât cel precedent. Așa cum a fost deja menționat anterior, rezoluția poveștii lui Lucius este strâns legată de cea a Romei, iar asta se vede mai mult ca niciodată în ultimele minute ale filmului, în care războinicul se luptă nu doar pentru dreptate și libertate personală, dar și pentru a asigura viitorul cetății și a societății romane, preluând torța de la predecesorul său și încercând să schimbe destinul tuturor celor implicați în conflict. Chiar dacă această concluzie este una satisfăcătoare pe toate planurile, subliniind încă o dată caracterul tragic al poveștii lui Lucius, felul deschis și interpretabil în care pelicula se încheie asigură integritatea acestei duologii cinematografice impecabile din toate punctele de vedere, dar și mesajul central al acesteia, și anume că schimbarea și liniștea interioară necesită sacrificii enorme, pe care doar cei mai bravi eroi au tăria de caracter necesară pentru a le înfăptui în interes colectiv.

Un ultim capitol unde producția strălucește cu desăvârșire este cel al performanțelor actoricești, distribuția fiind formată din nume importante din industria filmului, care livrează unele dintre cele mai puternice și complexe performanțe ale anului și ajută la conturarea universului tragic și violent, în care personajele noastre se luptă să supraviețuiască. Deși alegerea lui Paul Mescal (Aftersun) pentru a conduce proiectul din postura unui nou protagonist a fost privită cu oarecare scepticism, tânărul actor a spulberat orice dubii cu privire la calitățile sale actoricești, uimind publicul cu performanța sa notabilă, care ascunde în spatele unor ochi blânzi și triști o determinare feroce de a-și găsi dreptatea pe nisipurile sângeroase ale arenelor gladiatoriale, chiar dacă drumul până acolo este unul presărat cu obstacole de tot felul și cu pierderi sufletești majore. Bucurându-se de un parcurs evolutiv fascinant și ofertant, Lucius adoptă din trăsăturile fizice și morale ale predecesorului său, dar își conturează propriul drum în viață, similar ca ideologie, dar diferit ca abordare, fapt care îi permite lui Mescal să își demonstreze versatilitatea artistică de netăgăduit, dar și calitățile sale fizice impresionante, întărind, totodată, afirmația conform căreia actorul irlandez este unul dintre cele mai mari tinere talente ale Hollywood-ului la ora actuală.

În același timp, Denzel Washington (The Tragedy of Macbeth) livrează unul dintre cele mai bune și complexe personaje ale carierei sale legendare, Macrinus fiind un jucător machiavelic pe scena politică a Romei, ale cărui adevărate intenții sunt mereu ascunse în spatele unor vorbe bine meșteșugite și a unei personalități exuberante, dar care nu ezită în a-și păta mâinile cu sânge pentru a-și atinge scopurile. Mai mult, felul în care Macrinus îi manipulează pe toți cei din jurul său ca pe niște simple piese pe o tablă de șah este unul deosebit de interesant de urmărit, chiar dacă majoritatea acțiunilor sale sunt reprobabile și pictează în culori deloc favorabile tabloul moral al acestuia, iar Washington frizează cu foarte mare iscusință linia fină dintre antagonismul reținut și cruzimea abominabilă a personajului său, construind astfel portretul unuia dintre cei mai captivanți antagoniști ai anului. Nici Pedro Pascal (The Wild Robot) nu se lasă mai prejos și livrează o nouă performanță notabilă în pielea stoicului general roman Acacius, care, deși are o prezență surprinzător de limitată pe ecran, se face remarcat drept o figură torturată de decăderea morală a Romei, dar și de dorința asiduă de a împlini visul lui Maximus prin orice mijloace posibile, iar îndrăgitul actor se achită de această misiune în mod absolut onorabil, care te face să îți dorești ca personajul său să fi avut mai mult timp în lumina reflectoarelor.

Referitor la ceilalți actori care fac parte din distribuție, Connie Nielsen (Wonder Woman) se întoarce în rolul Lucillei, care, de această dată, are un parcurs evolutiv și o contribuție mult mai interesante decât în filmul original, fiind implicată direct într-un complot cu implicații majore pentru întreaga societate romană, care o aduce față în față cu fantome din trecutul său, dar și cu consecințele deciziilor sale tragice, fapt care îi permite actriței să livreze o performanță mult mai nuanțată și emoționantă. Totodată, Joseph Quinn (A Quiet Place: Day One) și Fred Hechinger (The White Lotus) fac deliciul publicului de fiecare dată când apar pe ecran, gemenii împărați Geta și Caracalla fiind principalele figuri antagonistice ale proiectului, dar a căror dominație amenințătoare este subminată de sănătatea mentală îndoielnică a acestora, lucru pe care cei doi tineri actori reușesc să îl livreze într-o manieră deosebit de captivantă și, pe alocuri, chiar ridicolă. Chiar dacă Quinn și al său Geta sunt o prezență mult mai interesantă pe ecran, dând dovadă de o minimă cumpătare morală și o ambiție molipsitoare de a ține frâiele puterii cu orice preț, Hechinger este cel care fură toată atenția publicului cu interpretarea sa volatilă a lui Caracalla, un personaj ușor influențabil și neașteptat de periculos, dar al cărui impact asupra societății romane nu este explorat la adevărata sa valoare până la final.

Deși multă lume a contestat ultimele proiecte ale faimosului Ridley Scott, criticându-le pentru lipsa de coeziune narativă sau a măsurii în abordarea sa regizorală, cea mai nouă dramă istorică a acestuia demonstrează că legendarul creatorul încă are un cuvânt important de spus în cinematografia modernă, livrând un nou produs de o calitate superioară, care nu doar că scrie un nou capitol magnific dintr-o epopee cinematografică emblematică, ci și completează povestea acesteia într-o manieră aproape de perfecțiune. Filmul Gladiator II se face remarcat drept unul dintre cele mai bune proiecte ale anului 2024, construind o poveste captivantă și spectaculoasă, susținută și de o serie de performanțe actoricești excepționale, o cinematografie superbă, o coloană sonoră unică și numeroase secvențe de acțiune memorabile, care nu face altceva decât să ateste locul lui Scott în galeria celor mai importanți regizori din toate timpurile, mai ales acum, când cea mai mare capodoperă cinematografică a acestuia este în sfârșit finalizată.

Evaluare

1. Actorie – 5/5
2. Poveste – 5/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 5/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 5/5