Sweetpea – Un thriller amuzant de tensionat, cu o poveste captivantă și o performanță centrală memorabilă

by Alex Haulică · Published 4 decembrie 2024 · Updated 26 aprilie 2025

Încet dar sigur, Ella Purnell (Yellowjackets) se dovedește a fi una dintre cele mai surprinzătoare tinere speranțe ale industriei cinematografice actuale, iar anul 2024 vine ca o confirmare indiscutabilă a talentului și versatilității sale artistice, aceasta fiind protagonista a două dintre cele mai de succes producții ale anului, respectiv Arcane: League of Legends și Fallout. Mai mult, seria de victorii din ultimul timp a Ellei Purnell este completată de serialul Sweetpea, o producție mult mai puțin cunoscută decât cele menționate anterior, dar care se laudă cu o poveste captivantă și o abordare inedită, precum și cu o performanță actoricească centrală excepțională, un tot unitar cu foarte puține carențe vizibile, care nu reușește, însă, să își atingă potențialul adevărat din cauza unor decizii narative nu foarte inspirate.

Sweetpea urmărește povestea lui Rhiannon Lewis (Purnell), o tânără jurnalistă aspirantă, veșnic ignorată la locul de muncă, în comunitate, în grupul său de apropiați și chiar și de familie. Totul se schimbă, însă, într-o zi fatidică în care tatăl acesteia trece în neființă, un moment deosebit de marcant care declanșează o serie de evenimente nefericite în viața protagonistei și o aduce pe aceasta pe un drum fără cale de întoarcere, în care singura ei satisfacție provine din a-i vâna pe străzile unui orășel britanic idilic pe toți cei care i-au greșit. Transformările radicale prin care Rhiannon trece sunt exacerbate și de revenirea Juliei Blenkingsopp (Nicôle Lecky) în viața ei, aceasta fiind principala hărțuitoare din copilărie a protagonistei și persoana în direcția căreia Rhiannon și-a îndreptat toată ura și frustrarea acumulate de-a lungul anilor, iar asta îi oferă tinerei justițiare însetate de sânge șansa să se răzbune pe cea care i-a distrus viața, chiar dacă această cruciadă violentă se dovedește a fi una mult mai complicată decât ne-am fi așteptat, iar numărul victimelor lui Rhiannon scapă de sub control în moduri absolut tragice.

La prima vedere, premisa acestui serial este una simplistă și nu foarte originală, dar inovația proiectului vine în felul în care această poveste este construită și echilibrată, în ciuda numărului relativ redus de episoade ale producției și a evenimentelor repetitive la care Rhiannon participă voluntar sau involuntar pe tot parcursul sezonului. După ce primul episod ne introduce complet în lumea posomorâtă în care protagonista noastră să străduiește să supraviețuiască, ajutându-ne să înțelegem și să simpatizăm cu situația acesteia, celelalte episoade sunt conturate în așa fel încât fiecare dintre acestea să se concentreze pe câte o nouă victimă a tinerei justițiare, urmărind pas cu pas felul în care aceasta își pune în aplicare planurile absurde, precum și diferitele moduri tragicomice în care acestea sunt duse la bun sfârșit (sau nu). Astfel, abordarea inedită și umorul negru, presărat pe toată durata celor 6 episoade cu ajutorul monologului interior al protagonistei, sunt două elemente cruciale care ajută producția să spargă tiparele stereotipice ale acestui gen de povești, transformând-o în una dintre cele mai amuzante și șocante surprize ale anului.

Cu toate acestea, serialul suferă o transformare majoră în a doua jumătate a sezonului, după ce o răsturnare de situație neașteptată schimbă întreaga configurație a poveștii și declanșează o nouă etapă a cruciadei lui Rhiannon, dar care alterează povestea în moduri nu foarte inspirate și chiar dezamăgitoare pentru o mare parte din public. Renunțând la premisa originală a proiectului în favoarea unei abordări subversive a unor evenimente nefericite și omniprezente în societatea contemporană (violența domestică sau traumele bullying-ului de orice natură), serialul încearcă să justifice într-o oarecare măsură acțiunile reprobabile ale protagonistei, dar asta nu face decât să contrazică tot ceea ce a fost explorat până în acel punct și să conducă povestea spre un final lipsit de substanță sau logică. Deși ultimul episod al serialului reușește să livreze un ultim moment șocant și cu puternic impact emoțional, felul absurd în care conflictele dintre Rhiannon și Julia, dar și dintre Rhiannon și autorități, sunt încheiate nu este deloc unul potrivit sau inspirat și, în absența unui sezon viitor, lasă lucrurile la limita dezamăgitoare dintre interpretabilitate și ambiguitate.

Capitolul unde producția strălucește în mod special este cel al performanțelor actoricești, acestea fiind deosebit de bine împământenite în realitatea zilelor noastre și adăugând complexitate unor personaje oarecum banale și lipsite de vitalitate. Așa cum era de așteptat, Ella Purnell livrează o nouă performanță excepțională, îmbrăcând-o pe Rhiannon în haina unei vulnerabilități tragice și a unei furii reprimate, din care protagonista se eliberează gradual pe tot parcursul sezonului și se transformă într-un vânător acerb, metodic, dar lipsit de experiență, un portret fascinant și ambivalent pe care tânăra actriță îl interpretează impecabil. Chiar dacă restul actorilor joacă roluri importante în conturarea tabloului parodistic în care trăiește Rhiannon, niciunul dintre ei nu se face remarcat în mod semnificativ, cu excepția lui Leah Harvey (Tuesday), care intrepretează perfect rolul unui agent de poliție competent, dar ignorat de superiorii săi și de societate, oglindind parcursul evolutiv al protagonistei noastre, sau a lui Nicôle Lecky (Death in Paradise), care ascunde o latură sensibilă în spatele armurii superficiale a Juliei Blenkingsopp, iar felul în care relația acesteia cu Rhiannon evoluează constituie nucleul emoțional central al serialului.

După cum se poate observa, în ciuda popularității scăzute a acestei producții, cel mai nou proiect de televiziune al tinerei actrițe Ella Purnell se face remarcat drept unul dintre cele mai inedite și revigorante seriale ale anului, în ciuda carențelor vizibile de la nivelul scenariului și a micilor greșeli de execuție. Așadar, serialul Sweetpea vine ca o gură de aer proaspăt într-un gen cinematografic ușor trecut cu vederea, construind o poveste profund împământenită în realitatea zilelor noastre, dar spusă într-un mod total neașteptat și îmbrăcată într-un umor negru savuros de șocant, care îi permite Ellei Purnell să livreze o nouă performanță actoricească fenomenală și să demonstreze publicului, încă o dată, că este una dintre cele mai interesante și captivante tinere speranțe ale cinematografiei moderne.