Blitz – O dramă de război deosebit de bine scrisă și interpretată, îmbrăcată în haina unei tragedii familiale sfâșietoare

Regizorul Steve McQueen (12 Years A Slave) este una dintre cele mai importante figuri din cinematografia modernă, majoritatea filmelor sale fiind construite în jurul conflictelor rasiale și temelor de discriminare de orice natură, un element creativ care i-a adus nenumărate premii prestigioase și aprecieri la scară largă pe tot parcursul carierei sale impresionante. Din acest motiv, filmul Blitz, cea mai nouă peliculă scrisă și regizată de McQueen, s-a remarcat pe scena proiectelor cinematografice de o calitate superioară a anului 2024, aducând în fața publicului o dramă de război inedită, îmbrăcată în haina unei tragedii familiale sfâșietoare, un tot unitar care surprinde din toate punctele de vedere, în special din cel al scenariului deosebit de bine scris și a performanțelor actoricești centrale impecabile.

Blitz urmărește povestea tânărului George (Elliott Heffernan) și a mamei sale Rita (Saoirse Ronan) în timpul uneia dintre cele mai negre perioade din cel de-al Doilea Război Mondial, și anume cea a Blitzkrieg-ului german asupra orașului Londra. După ce un nou atac aerian a devastat străzile londoneze, Rita decide să își trimită fiul în provincie pentru a-l proteja de pericolele războiului, dar tânărul George fuge de sub nasul autorităților și pornește singur pe drumul spre casă, determinat să își reîntregească familia cu orice preț, chiar dacă pericolele la care acesta se expune sunt unele imprevizibile și greu de gestionat pentru un copil. Concomitent cu încercările disperate ale Ritei și soldatului Jack (Harris Dickinson) de a-l găsi pe George, băiatul parcurge o călătorie inițiatică prin sălbăticie și apoi prin haosul londonez, la capătul căreia acesta va suferi o serie de transformări drastice și va fi martor la adevărata față a războiului, totul în timp ce întreaga lume anticipează cu teroare în suflet un ultim atac aerian german distrugător.

Deși dramele de război sunt unele dintre cele mai profitabile și îndelung abordate povești din istoria cinematografiei moderne, cel mai nou film al lui McQueen a reușit să găsească o nouă perspectivă unică prin care să exploreze perioada celui de-al Doilea Război Mondial, și anume cea a unei familii de rasă mixtă, oprimată atât de reticența societății în care trăiesc, cât și de evenimentele traumatizante ale conflictului armat prin care trec. Astfel, discuțiile despre culoarea pielii lui George constituie unele dintre cele mai profunde și sensibile momente din întregul film, grație scenariului impecabil scris de același McQueen, și aduc în fața publicului o poveste de război atipică, axată mai mult pe emoțiile și parcursurile evolutive ale personajelor principale, ca urmare a lumii dezbinate în care aceștia sunt nevoiți să supraviețuiască, decât pe luptele crâncene din spațiul aerian londonez, acestea fiind folosite doar ca simple catalizatoare ale aventurii inițiatice a lui George, dar și ca un pericol constant care planează amenințător deasupra orașului și urgentează toate firele narative spre concluzia lor firească.

Astfel, tabloul narativ general conturat de McQueen găsește un echilibru perfect între scenele înduioșătoare în care Rita încearcă cu orice preț să își găsească fiul pierdut și momentele tensionate prin care trece George în timpul călătoriei sale și care îl învață lucruri importante despre viață, familie, război și chiar și despre sine, obligându-l să se maturizeze timpuriu și sa vadă adevărata față a lumii în care trăiește. Fiecare micro-aventură a băiatului are un caracter moralistic și un set de personaje diferit, care ajută la definirea structurii inedite a filmului și îl transformă într-o antologie de povești interesante, cu o tematică relativ comună, dar cu un puternic mesaj social ascuns în substrat, îngrijorător de actual și relevant până în ziua de azi, contribuind masiv la desăvârșirea unei drame familiale tragice și atemporale. Referitor la deznodământul filmului, acesta este unul deosebit de emoționant și satisfăcător din punct de vedere narativ, încheind acest episod tulburător din istoria umanității cu la fel de mult pragmatism și dinamism pe cât ne-am fi așteptat de la o asemenea poveste, dar lăsând câteva lucruri importante la limita ambiguității.

Din fericire, capitolul unde producția strălucește cu desăvârșire este cel al performanțelor actoricești, distribuția, relativ redusă numeric, reușind să livreze unele dintre cele mai complexe și vulnerabile performanțe ale anului. La debutul său pe marele ecran, Elliott Hoffernan reușește să surprindă din toate punctele de vedere, interpretându-l pe George cu o naturalețe dezarmantă și o curiozitate infantilă inocentă, dar pe care, atunci când contextul i-o cere, acesta le transformă într-o determinare inconștientă de a-și duce misiunea la bun sfârșit, o tranziție pe care tânărul actor o livrează cu succes, dând dovadă de o maturitate artistică impresionantă. Totodată, Saoirse Ronan (FOE) creionează portretul unui personaj guvernat de dragostea de nestăvilit pe care i-o poartă fiului său, dar și de ferocitatea maternă care o împinge pe Rita la gesturi necugetate pentru a-și proteja unicul copil, lucruri de care actrița reușește să se achite în mod absolut onorabil. Din păcate, nu aceleași laude îi pot fi aduse și lui Harris Dickinson (The Iron Claw), care nu are prea multe lucruri de făcut în pielea soldatului Jack, singura lui misiune fiind aceea de a-i oferi Ritei un suport emoțional și a-i servi drept pavăză în fața comentariilor discriminatorii ale societății.

După ce Steve McQueen s-a bucurat de-a lungul timpului de aprecieri și de o popularitate imensă pentru întreaga sa filmografie, revenirea regizorului pe marele ecran s-a dovedit a fi una care continuă această serie de victorii incontestabile, conturând o nouă experiență cinematografică memorabilă și deosebit de profundă. Pelicula Blitz construiește o poveste tragică și expansivă, îmbrăcată în haina unei drame de război sfâșietoare și susținută de o direcție narativă/regizorală excepțională și două performanțe actoricești impecabile, care alcătuiesc laolaltă una dintre cele mai frumoase surprize ale anului 2024, demonstrând, totodată, că perspectivele din care acest tip de povești pot fi abordate sunt extrem de vaste și de intrigante, iar spectacolul vizual exploziv poate fi înlocuit cu mare succes de spectacolul emoțiilor umane, în speță, cel al iubirii materne.

Evaluare

1. Actorie – 4/5
2. Poveste -5/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 5/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 4/5

Scor Final – 5/5