The Day of the Jackal – O poveste tensionată și o distribuție notabilă definesc unul dintre cele mai bune thrillere cu spioni din ultimii ani

Producțiile de tip thriller, care urmăresc aventurile unor agenți secreți în jurul mapamondului în încercarea de a prinde un răufăcător faimos, sunt unele dintre cele mai interesante, ofertante și prolifice proiecte cinematografice din toate timpurile, pornind de la francize faimoase (James Bond, Mission: Impossible) și până la seriale mai mult sau mai puțin cunoscute (Citadel, The Agency). Tocmai din acest motiv, nu multă lume s-ar fi așteptat ca serialul The Day of the Jackal, cea mai nouă adaptare a romanului cu același nume scris de Frederick Forsyth, să reușească să se facă remarcat într-o categorie de filme intens explorată, dar acest scepticism al publicului s-a dovedit a fi greșit plasat, întrucât producția britanică construiește o poveste tensionată și plină de suspans, susținută și de o serie de performanțe actoricești notabile, care definesc unul dintre cele mai bune thrillere cu spioni din ultimii ani.

The Day of the Jackal urmărește povestea infamului Jackal (Eddie Redmayne), care se bucură cu o carieră de succes în lumea asasinilor plătiți, dar și cu o viață de familie prosperă, până într-o zi când cea mai nouă misiune a lui îl aduce în vizorul autorităților MI6 și, în special, în atenția intransigentei agente Bianca Pullman (Lashana Lynch), care demarează o investigație în jurul personajului misterios, fără să realizeze că această misiune o va aduce în ipostaza în care va fi nevoită să își compromită familia și cariera pentru a-și duce planurile la bun sfârșit. Fiind urmărit din toate părțile și încolțit de bănuielile familiei cu privire la adevărata natură a meseriei sale, Jackal acceptă o ultimă misiune din partea unei cabale cu intenții geopolitice misterioase, în cursul căreia maestrul deghizărilor și al subterfugiului va fi nevoit să recurgă la măsuri drastice și gesturi disperate pentru a-și îndeplini sarcina și a scăpa de ochiul vigilent al agentului Pullman, pornind într-o călătorie plină de adrenalină și suspans în jurul Europei, la capătul căreia destinele tuturor celor implicați vor avea de suferit în moduri tragice.

Având în vedere că romanul care stă la baza acestei povești a fost scris acum mai bine de 50 de ani, într-o lume în care spionajul și cei care activau în acest domeniu erau priviți cu alți ochi, echipa creativă a serialului a avut o misiune dificilă în a actualiza personajele și evenimentele cuprinse în paginile cărții pentru un public modern, dar, în mod surprinzător sau nu, temele de discuție abordate în materialul sursă sunt la fel de prezente și în societatea actuală, așa că integritatea poveștii originale a fost păstrată cu mare succes. Cu toate acestea, având la dispoziție un sezon format din 10 episoade, serialul a avut oportunitatea să extindă povestea asasinului în mod considerabil, urmărind două fire narative centrale, respectiv aventurile sângeroase ale lui Jackal de-a lungul Europei, precum și încercările Biancăi Pullman de a-l prinde pe antagonist cu orice preț, construind un tablou narativ complex și captivant, dar care, pe alocuri, pare mult prea ambițios și aglomerat pentru povestea pe care o are la dispoziție.

Luând în considerare cele menționate anterior, eforturile depuse de echipa creativă de a explora figura antagonistică principală pe tot parcursul serialului sunt demne de toată admirația, întrucât foarte puține proiecte de acest gen dedică timp și spațiu acestui aspect deosebit de intrigant, iar asta se datorează în mare parte componentei familiale pe care scenariul o construiește în jurul asasinului, care, deși ocupă mai mult timp decât ar fi fost necesar și încetinește ritmul producției, ajută publicul să înțeleagă complexitățile acestui personaj și, câteodată, chiar să simpatizeze cu nemilosul asasin. Acest lucru nu ar fi fost posibil în absența unei direcții narative clare și bine implementate, elemente care, din fericire, nu îi lipsesc acestui serial, iar asta oferă poveștii oportunitatea de a explora culisele acestei lumi periculoase din perspectiva unică a lui Jackal, urmărind pas cu pas abordarea aproape ritualică cu care acesta își plănuiește și execută asasinatele, dar și măsurile disperate la care acesta recurge pentru a-și acoperi numeroasele greșeli apărute pe parcurs, completând cu atenție tabloul narativ al unui thriller cu spioni atipic și inovator.

Spre deosebire de majoritatea proiectelor de acest gen, serialul The Day of the Jackal dedică mai mult timp conflictelor verbale tensionate dintre spioni și asasinatelor meticulos puse la punct de Jackal decât pe secvențe de acțiune spectaculoase și obositoare, iar asta adaugă plus valoare unui proiect care și așa se face remarcat datorită ambiției sale de a răsturna convențiile filmelor cu spioni clasice, dar și așteptările publicului modern, a cărui atenție este greu de menținut în absența unor scene de acțiune bombastice. Pe cale de consecință, nici deznodământul sezonului nu face rabat de la acest demers și conturează un final spectaculos prin simplitatea cu care acesta este pus în scenă, care nu doar că permite conflictului general al serialului să ajungă la bun sfârșit în cea mai imprevizibilă și tragică formă a sa, ci și oferă producției șansa de a dezvolta universul lui Jackal în moduri mai mult sau mai puțin surprinzătoare în deja confirmatul sezon viitor, care promite să fie mult mai dinamic și mai subversiv decât ne-am fi putut închipui vreodată.

Un ultim capitol unde producția reușește să surprindă este cel al performanțelor actoricești, cu precădere cele centrale, care adaugă vulnerabilitate și complexitate în portretul unor personaje pentru care emoția și empatia sunt două cuvinte cu conotații complet diferite în aparență, dar neașteptat de asemănătoare în profunzime. Fără doar și poate, Eddie Redmayne (Fantastic Beasts and Where to Find Them) livrează unul dintre cele mai puternice și memorabile roluri ale carierei sale, Jackal fiind atât figura antagonistică principală a serialului, cât și protagonistul evident al acestuia, alternând cu măiestrie momentele în care latura nemiloasă și metodică a asasinului preia controlul și cele în care latura afectivă a acestuia îl aduce cu picioarele pe pământ, conturând un conflict moral interior deosebit de fascinant, care îl umanizează pe infamul personaj pe tot parcursul sezonului și căruia doar interpretarea absolut impecabilă și aproape hipnotică a îndrăgitului actor britanic îi putea face dreptate.

În același timp, nici Lashana Lynch (The Woman King) nu se lasă mai prejos și livrează o nouă performanță notabilă în pielea Biancăi Pullman, care apare la început ca o figură autoritară greu de înțeles și susținut, dar care evoluează într-un agent de teren multifațetat și determinat să își prindă inamicul cu orice preț, obsesie pe care actrița reușește să o aducă în fața publicului într-o manieră polarizantă, nu doar pentru felul în care aceasta alege să o portretizeze, ci și pentru acțiunile radicale la care personajul său recurge. În schimb, Úrsula Corberó (Mr. & Mrs. Smith) depune eforturi considerabile pentru a nuanța personajul Nuria, soția bănuitoare a lui Jackal, dar interpretarea sa este lipsită de credibilitate de foarte multe ori, fapt care dăunează sferei emoționale a serialului, iar Chukwudi Iwuji (Evil) și Charles Dance (The First Omen) nu au foarte multe lucruri de făcut în pielea unor personaje cu intenții misterioase, dar lipsite de substanță, talentul lor incontestabil fiind oarecum irosit în câteva scene de expozițiune lungi și repetitive.

După cum se poate observa, modernizarea unei povești cu rădăcini adânc plantate în sensibilitățile unui trecut de mult apus poate fi o misiune deosebit de dificilă în mâinile nepotrivite, dar neașteptat de captivantă atunci când toate componentele sale sunt atent gândite și executate pentru a aduce în fața publicului o poveste îngrijorător de actuală și relevantă pentru contextul geopolitic al zilelor noastre. Astfel, serialul The Day of the Jackal este unul dintre cele mai inedite proiecte de televiziune ale anului 2024, construind o poveste fascinantă și cu o abordare inovatoare, susținută și de o direcție narativă unică și performanțe actoricești centrale notabile, care alcătuiesc un tot unitar impresionant din multe puncte de vedere, dar cu mici carențe observabile, din pricina cărora potențialul adevărat al producției nu este atins pe deplin, dar care, privind imaginea de ansamblu, nu au puterea să provoace daune considerabile în structura solidă a acestui proiect.

Evaluare

1. Actorie – 4/5
2. Poveste – 5/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 4/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 4/5

Scor Final – 4/5