Squid Game (Sezonul 2) – O poveste familiară, dar subversivă, și o distribuție fabuloasă descriu noul sezon al celui mai bun serial coreean

by Alex Haulică · Published 9 ianuarie 2025 · Updated 9 ianuarie 2025

În ultimii ani, producțiile coreene au luat cu asalt pop culture-ul modern, câștigând apreciere și popularitate în rândurile publicului larg datorită modului unic de punere în scenă al acestora, precum și a ideilor deosebit de creative cu care acestea operează la cel mai înalt nivel calitativ posibil. Din selecția impresionantă de producții coreene ale platformei Netflix, de departe cel mai îndrăgit și cunoscut serial este Squid Game, care a doborât toate recordurile posibile odată cu lansarea primului său sezon în anul 2021, iar acum, 3 ani mai târziu, noile episoade se pregătesc să se bucure de același succes. Avându-l la cârmă pe același creator Hwang Dong-hyuk, sezonul 2 al serialului fenomen construiește o poveste neașteptat de similară cu cea precedentă, dar în același timp subversivă și plină de răsturnări de situație tragice, susținută de o nouă generație de actori fantastici și noi jocuri tensionate, construind un ansamblu de elemente fenomenal care descrie unul dintre cele mai bune sezoane de televiziune/streaming ale anului 2024.

Sezonul 2 al serialului Squid Game continuă aventurile lui Seong Gi-hun (Lee Jung-jae) după finalul spectaculos de violent al ediției anterioare a jocului titular, care l-a transformat peste noapte în miliardar, dar și-a lăsat amprenta în mod semnificativ asupra psihicului acestuia. Totul se schimbă, însă, într-o zi, când un telefon neașteptat aprinde flacăra răzbunării în sufletul protagonistului și îl determină pe acesta să își folosească averea greu câștigată pentru a pune capăt odată pentru totdeauna jocului malefic orchestrat de Hwang In-ho (Lee Byung-hun). Ajutat de noi aliați, Gi-hun urzește un plan de a-l scoate la iveală pe dușmanul său, dar acesta se dovedește a fi în zadar, iar protagonistul nostru se vede nevoit să recurgă la un gest extrem pentru a-și duce răzbunarea la bun sfârșit. Întors în arena sângeroaselor jocuri, Gi-hun descoperă că pericolul este mult mai mare de această dată, regulile competiției fiind radical schimbate, iar asta îl provoacă pe el și pe noua generație de jucători să lupte cu toate armele posibile pentru a-și împlini scopurile, fie ele de natură sedițioasă sau, pur și simplu, născute din lăcomia intrinsecă a firii umane.

Multă lume a privit cu scepticism decizia platformei Netflix de a continua povestea acestui serial cu încă două sezoane, însă potențialul uriaș pe care ultimul episod al primului sezon l-a lăsat neexplorat i-a permis creatorului Hwang Dong-hyuk să creioneze o nouă aventură fascinantă în această lume aparent distopică, dar profund ancorată în realitatea zilelor noastre, care nu doar că reușește în mod admirabil să continue o poveste care părea a fi deja completă, ci și conturează un al doilea capitol excepțional de bine scris și echilibrat din povestea celui mai bun serial coreean din toate timpurile. Chiar dacă, la început, sezonul are un ritm mult mai încetinit decât ne-am fi așteptat, dar necesar pentru a pune bazele conflictului principal al noilor episoade, respectiv războiul psihologic dintre Gi-hun și In-ho, odată întorși în arenă alături de protagonist, privitorii vor râvni cu prisosință după acele momente de liniște deoarece noua ediție a jocurilor se dovedește a fi pe cât de familiară, pe atât de subversivă și plină de răsturnări de situație tragice, care ajută la completarea unui tablou narativ general impresionant din toate punctele de vedere.

Spre deosebire de primul sezon, al cărui ritm și structură erau în concordanță directă cu desfășurarea celor 6 etape ale jocului titular, noile episoade nu sunt limitate de aceeași abordare, ceea ce i-a oferit lui Hwang Dong-hyuk șansa de a prezenta lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă, explorând mult mai în profunzime atât complexitățile celor care își riscă viața în arena de joc, cât și cele ale oamenilor care lucrează în spatele acesteia, creând o paralelă deosebit de interesantă și tulburătoare între cele două categorii sociale și subliniind cu măiestrie tema centrală a proiectului. Beneficiind de o distribuție centrală mult mai numeroasă decât în precedență, povestea putea scăpa de sub control de foarte multe ori pe parcursul sezonului din nevoia de a oferi fiecărui personaj șansa de a se bucura de lumina reflectoarelor, dar creatorul serialului a reușit să găsească un echilibru perfect între toate firele narative dezvoltate, intercalându-le cu atenție printre probele jocului pentru a ridica mizele competiției în mod considerabil și a naște în permanență noi conflicte fizice/ideologice captivante între participanți.

Din cauza unei răsturnări de situație surprinzătoare, ultimul episod al sezonului ia o turnură complet neașteptată, care schimbă configurația jocului și, implicit, a întregului sezon și ajută la conturarea unui deznodământ oarecum fragmentat, dar la fel de intrigant și de bine scris, al cărui scop principal este acela de a pune bazele ultimei confruntări dintre Gi-hun și In-ho, anticipată să aibă loc în următorul sezon. Deși serialul nu ducea lipsă de adrenalină și suspans, având în vedere noile jocuri tensionate introduse în poveste, implementarea acestui conflict final exploziv nu face decât să accentueze mizele uriașe ale competiției și să se joace cu așteptările publicului, eliminând câteva elemente importante din joc în moduri absolut sfâșietoare și reconfirmând caracterul tragic al poveștii lui Gi-hun. Singurul lucru care îi poate fi imputat acestui final este faptul că eșuează în a livra concluzii satisfăcătoare unor fire narative dezvoltate de-a lungul sezonului, fiind concentrat mai mult pe spectacolul vizual și pe emoția aferentă acestuia, dar asta se datorează în mare parte deciziei creatorului de a împărți această poveste în două sezoane distincte, care să urmărească aceleași linii narative, dar cu o abordare tematică ușor diferită.

Totuși, noul sezon nu ar fi strălucit atât de mult în absența unei distribuții fabuloase, care să livreze performanțe actoricești credibile și nuanțate, dar, din fericire, acesta este un capitol unde producția coreeană se prezintă impecabil, aducând laolaltă o nouă garnitură de jucători pe cât de volatili și periculoși, pe atât de vulnerabili și multifațetați. Și de această dată, Seong Gi-hun este motorul central al serialului, iar asta se datorează în mare parte jocului actoricesc extraordinar al lui Lee Jung-jae (Star Wars: The Acolyte), care livrează o nouă performanță notabilă în pielea simpaticului protagonist, al cărui parcurs evolutiv este profund marcat de traumele trecutului său în arenă și de chipurile celor care și-au dat viața în interiorul acesteia, elemente care l-au transformat pe Gi-hun într-un personaj taciturn, pregătit să își trăiască restul zilelor în izolație și austeritate. Cu toate acestea, întoarcerea în arenă și nevoia obsesivă de răzbunare îl schimbă radical pe protagonist, iar asta îi oferă lui Jung-jae șansa de a explora o latură mult mai întunecată a personajului său, acesta fiind deziluzionat de natura umană și dispus să renunțe la sufletul său pentru a-și duce planul la bun sfârșit, tranziție pe care experimentatul actor reușește să o controleze cu la fel de multă sensibilitate și complexitate cu care ne-a obișnuit în trecut.

Referitor la ceilalți actori care fac parte din distribuție, cel care strălucește cel mai tare este Lee Byung-hun (The Magnificent Seven), care are un rol mult mai central în acest sezon și oferă publicului șansa de a înțelege cine este persoana din spatele măștii amenințătoare a amfitrionului jocului titular, al cărui parcurs evolutiv este pus în antiteză directă cu cel al lui Gi-hun, iar asta face ca paralelismul tragic dintre destinele celor două personaje să fie reliefat în moduri intrigante. De cealaltă parte, Wi Ha-jun (Gyeongseong Creature) nu are foarte multe lucruri de făcut în pielea polițistului Hwang Jun-ho, personajul său fiind blocat într-o serie de aventuri repetitive, în ciuda potențialului vizibil pe care îl avea povestea sa, în timp ce Gong Yoo (Train to Busan) fură toată atenția în rolul Recrutorului și livrează o performanță notabilă în ciuda timpului limitat pe ecran. În schimb, unele dintre cele mai interesante și complexe performanțe sunt livrate de Park Sung-hoon (Queen of Tears) și Leo Seo-hwan (Pachinko), interpreții jucătorilor Hyun-ju și Jung-bae, care conturează sfera emoțională a sezonului prin definirea unor competitori abili și determinați, dar a căror moralitate persistă în fața tentațiilor jocului.

După cum se poate observa, timpul și spațiul sunt mult prea limitate pentru a putea cuprinde genialitatea acestui proiect care a scris istorie atât pentru platforma Netflix, cât și pentru toate producțiile coreene care i-au succedat, iar asta se datorează în mare parte simțului creativ unic al lui Hwang Dong-hyuk de a crea povești profund împământenite în realitatea zilelor noastre, surprinzând la perfecție diviziunea socială care a cuprins întreaga lume în ultimii ani. Astfel, sezonul 2 al producției Squid Game continuă cu măiestrie povestea serialului fenomen, construind un nou tablou narativ complex și imprevizibil, susținut și de o serie de performanțe actoricești fabuloase și o direcție regizorală bine controlată, care se folosește de popularitatea sezonului anterior și de familiaritatea publicului cu structura acestuia pentru a livra un produs cinematografic subversiv și valoros din toate punctele de vedere, care se face remarcat drept unul dintre cele mai bune sezoane de televiziune/streaming ale ultimului an.