Emilia Pérez – O poveste revoluționară cu un mesaj profund și performanțe actoricești notabile, îmbrăcată în haina unui musical atipic

by Alex Haulică · Published 24 ianuarie 2025 · Updated 24 ianuarie 2025

În fiecare an, există numeroase producții care se fac remarcate în mod semnificativ în circuitul celor mai prestigioase premii din industria cinematografică, atât pentru subiectele abordate în moduri care mai de care mai inventive, cât și pentru îndrăzneala anumitor voci creative de a revoluționa cetatea filmului prin felul lor unic de exprimare artistică. Un astfel de exemplu este fără doar și poate pelicula Emilia Pérez, produsă/scrisă/regizată de Jacques Audiard (Rust and Bone) și lansată de platforma Netflix în toamna anului trecut, care aduce în fața publicului o poveste curajoasă cu un mesaj deosebit de profund și relevant pentru societatea actuală, susținută de un mod de prezentare atipic, o coloană sonoră memorabilă și o serie de performanțe actoricești notabile, alcătuind un tot unitar impresionant și polarizant în egală măsură, a cărui strălucire este știrbită de o serie de decizii creative neinspirate.

Emilia Pérez urmărește povestea infamului criminal mexican Manitas del Monte (Karla Sofía Gascón), care apelează la ajutorul Ritei, o avocată dezamăgită de parcursul vieții sale personale și profesionale, pentru a face în mare secret o operație de schimbare de sex, cu scopul de a dispărea de pe scena infracționalității internaționale și a-și vedea visul împlinit, chiar dacă acest lucru aduce cu sine abandonarea familiei și a statului său privilegiat. După efectuarea tranziției, del Monte adoptă numele de Emilia Pérez și demarează un efort filantropic prin care aceasta dorește să ajute familiile celor afectați de faptele sale reprobabile din trecut, o misiune care se dovedește a fi una extrem de dificilă și de greu de acceptat, mai ales pentru că averea sa, folosită acum în scopuri nobile, este una adunată cu sudoarea și sângele unor suflete nevinovate. Din acest motiv, Emilia apelează din nou la susținerea Ritei pentru a-și duce planurile la bun sfârșit, dar și pentru a-și reuni familia de mult pierdută, o decizie pe care toți cei implicați în poveste o vor regreta, mai devreme sau mai târziu, din cauza consecințelor deosebit de grave pe care întoarcerea protagonistei în viața publică le provoacă la nivelul tuturor păturilor sociale.

Fiind o adaptare cinematografică a unui libret compus de același Jacques Audiard, pelicula Emilia Pérez are o structură complet atipică, aflându-se undeva la granița dintre musical și spectacol de operă, al cărei tablou narativ general este spus preponderent în piese muzicale memorabile și coregrafii spectaculoase, aspect care i-a permis creatorului francez să exploreze până în cele mai mici detalii o poveste rar întâlnită și acceptată în societatea actuală, și anume eforturile depuse de o persoană care trece printr-o operație de schimbare de sex, dar și provocările atașate acestei decizii radicale. Fiind un subiect incomfortabil sau chiar tabu în anumite părți ale lumii, producția nu se sfiește din a oferi publicului tabloul complet și complex al unei asemenea experiențe intrigante, ajutat de o cinematografie impecabilă și un mod de prezentare neconvențional, iar asta ar putea atrage privirile celor interesați de acest subiect relevant sau a celor în căutare de un proiect revoluționar și deosebit de creativ.

În mod surprinzător sau nu, intercalarea controversată a momentelor muzicale printre cele dramatice sau chiar tensionate provoacă un oarecare dezechilibru narativ pe tot parcursul filmului, subliniat și de numeroasele stereotipuri nefericite cărora producția le cade pradă, respectiv antagonizarea persoanelor transgender sau absolvirea socială nefirească a unor fapte oribile, care nu fac altceva decât să contrasteze în mod absolut dezamăgitor ideea de bază a filmului, precum și morala acestuia. Majoritatea evenimentelor desfășurate pe ecran sunt lipsite de credibilitate și atenție, semn că proiectul a fost mult mai focusat pe explorarea tematică a tranziției protagonistei și nu pe conturarea unui tablou narativ clar și coerent, iar asta se reflectă în deznodământul filmului, acolo unde producția ia o turnură dramatică deloc necesară și nu foarte inspirată, care întărește ideea conform căreia ambițiile creative ale acestui proiect au fost mult mai mari decât posibilitățile narative ale unui asemenea tip de poveste.

Capitolul unde producția strălucește cu desăvârșire este cel al performanțelor actoricești, care ajută la conturarea unei lumi profund împământenite în realitatea zilelor noastre, dar privită prin perspectiva aproape onirică a unor personaje cu numeroase traume și vulnerabilități. Fiind piesa centrală a filmului, Karla Sofía Gascón (Rebelde) face o treabă excepțională în pielea Emiliei Pérez, reușind să nuanțeze portretul unui personaj oarecum static, dar care descoperă gradual cine este cu adevărat atât în exterior, cât și în interior, un parcurs evolutiv pe care actrița spaniolă îl interpretează absolut impecabil. De cealaltă parte, Zoe Saldaña (Lioness) fură toată atenția publicului de fiecare dată când intră în lumina reflectoarelor, actrița având misiunea dificilă de a transmite emoțiile contrastante ale Ritei cu la fel de multă candoare și sensibilitate cu care aceasta se exprimă în momentele sale muzicale uimitoare, în timp ce Selena Gomez (Only Murders in the Building) livrează o performanță lăudabilă în pielea lui Jessi, soția îndurerată a lui Manitas del Monte, al cărei destin tragic este evocat printr-o serie de interacțiuni emoționante și exprimări muzicale dinamice, interpretate extraordinar de polivalenta actriță.

După cum se poate observa, în ciuda subiectului deosebit de actual ilustrat și a modului revoluționar de prezentare a acestui film, ansamblul de elemente rezultat în urma unor eforturi creative considerabile nu este neapărat cel mai fericit posibil, nu pentru că tematica abordată este una sensibilă și controversată pentru multe persoane, ci pentru că ambițiile acestui proiect au fost net superioare posibilităților narative ale tabloului general conturat. Așadar, pelicula Emilia Pérez construiește o poveste intrigantă și emoționantă, susținută de o cinematografie impecabilă, o coloană sonoră memorabilă și performanțe actoricești notabile, dar care suferă din cauza unui dezechilibru narativ major și a unor decizii creative neinspirate, creând un tot unitar interesant, dar insuficient de bine conturat pentru a pune în valoare profunzimea mesajului transmis.