Goosebumps: The Vanishing (Sezonul 2) – Antologia horror se întoarce cu un nou sezon înfricoșător, dar mediocru din toate punctele de vedere

by Alex Haulică · Published 30 ianuarie 2025 · Updated 30 ianuarie 2025

Operele lui R.L. Stine au îngrozit și distrat generații întregi de tineri iubitori ai genului horror cu un suflu modern și o abordare ușor accesibilă, iar ultimii ani au adus pe micile ecrane nu mai puțin de două proiecte de streaming inspirate din scrierile autorului american, respectiv trilogia de filme Fear Street de pe platforma Netflix și serialul antologic Goosebumps lansat pe platforma Disney Plus, care au reintrodus cu succes în mentalul colectiv unele dintre cele mai inedite povești ale acestuia. După ce primul sezon al seriei Goosebumps s-a bucurat de o popularitate imensă în toamna anului 2023, începutul anului 2025 ne aduce următorul capitol al acestei antologii misterioase, intitulat The Vanishing, care reușește să contureze o nouă poveste intrigantă și înfricoșătoare, dar care suferă din cauza unei direcții narative lipsite de originalitate și a unor performanțe actoricești mediocre, în ciuda potențialului enorm al tabloului general creionat.

Sezonul 2 al antologiei Goosebumps urmărește povestea gemenilor Cece (Jayden Bartels) și Devin (Sam McCarthy), care aleg să petreacă vacanța de vară alături de excentricul lor tată Anthony (David Schwimmer), dar ajung să descopere că idilicul cartier în care acesta locuiește a fost victima unei tragedii cumplite acum mai bine de 30 de ani, când un grup de adolescenți a dispărut în mod misterios într-un fort de la periferia orașului. Curioși din fire și determinați să descurce ițele acestui mister, gemenii și noul lor grup de prieteni, format din Frankie (Galilea La Salvia), Alex (Francesca Noel), CJ (Elijah M. Cooper) și Trey (Stony Blyden), se aventurează în tenebrele fortului abandonat, declanșând o serie de evenimente bizare care îi vizează atât pe ei, cât și pe persoanele dragi lor, iar singura modalitate de a opri planurile malefice ale acestor apariții paranormale se regăsește în trecutul părinților lor, a căror implicare în mușamalizarea tainelor orașului pare să fie mult mai semnificativă decât lasă aceștia de bănuit.

Având în vedere că producția este construită sub forma unei antologii, mulți dintre fanii primului sezon se vor arăta dezamăgiți de faptul că noile episoade nu continuă firele narative lăsate neîncheiate în trecut și se concentrează pe un nou set de personaje cu noi povești intrigante, dar asta nu face neapărat un deserviciu major proiectului deoarece ambiguitatea și lipsa unei concluzii concrete sunt două dintre aspectele definitorii ale tuturor scrierilor lui Stine, iar echipa creativă a serialului a făcut eforturi considerabile în a păstra integritatea poveștilor abordate, precum și structura și atmosfera caracteristice romanelor din seria Goosebumps. Astfel, menținând același mod de prezentare bine cunoscut, și acest sezon are un caracter episodic, fiecare dintre cele 8 părți ale sale aducând în prim plan câte o poveste inspirată din opera autorului american (de exemplu, Stay Out of the Basement, The Girl Next Door sau Invasion of the Body Squeezers), unite printr-un singur fir narativ principal, care se dezvoltă gradual pe fundalul sezonului și servește drept izvor de inspirație pentru majoritatea evenimentelor desfășurate pe ecran, construind astfel un tablou narativ general complex, dar nu foarte bine controlat și executat, iar asta se datorează în mare parte unei direcții narative nesigure și a lipsei clare și inexplicabile de originalitate.

Deși afirmația anterioară pare oarecum paradoxală deoarece serialul se bazează exclusiv pe scrierile lui Stine, scenariul acestui sezon este unul dezamăgitor din toate punctele de vedere, împrumutând elemente narative din seria titulară, dar aduse în modernitate și întrepătrunse în moduri mai mult sau mai puțin fericite, pentru a da naștere unei povești care se vrea a fi inovatoare și revoluționară, dar care nu face altceva decât să aducă în fața publicului o serie de clișee narative irelevante în contextul cinematografic actual și deconectate de la realitatea zilelor noastre (mai mult, dialogurile ridicole, coloana sonoră absurdă și efectele vizuale de o calitate îndoielnică vin ca o completare a greșelilor majore de execuție). Din păcate, aceste erori sunt din ce în ce mai observabile pe măsură ce sezonul se îndreaptă spre final, acolo unde povestea ia o turnură complet neașteptată și relativ interesantă, dar felul în care această răsturnare de situație este pusă în scenă și, ulterior, concluzionată subliniază încă o dată potențialul ratat al noilor episoade, încheind toate firele narative dezvoltate în cel mai neinspirat, grăbit și nesatisfăcător mod posibil, umbrit și de felul ambiguu în care ultima secvență a sezonului se termină și care nu va fi soluționată în niciun fel pe viitor din cauza stilului caracteristic de prezentare al antologiei.

Referitor la performanțele actoricești din acest sezon, niciun membru din distribuție nu strălucește în mod semnificativ, majoritatea tinerilor actori livrând performanțe lipsite de credibilitate sau substanță, în special Jayden Bartels (When Pigs Fly) și Sam McCarthy (Dead to Me), care sunt protagoniștii acestei povești, dar reușesc doar de puține ori să se facă plăcuți cu interpretările lor mediocre, în timp ce restul adolescenților sunt limitați de personajele lor stereotipice, de tip „frumușica” (Frankie), „rebela” (Alex), „glumețul” (CJ) sau ”recalcitrantul” (Tyler), care nu le oferă actorilor posibilitatea de a nuanța în vreun fel portretul moral al acestora. În schimb, David Schwimmer (Friends) este cea mai fascinantă și complexă prezență din acest sezon, Anthony fiind un personaj cu numeroase temeri și traume, dar care se ridică pe măsura așteptărilor atunci când pericolul ajunge mult prea aproape de familia lui, experimentatul actor achitându-se în mod lăudabil de acest rol ambivalent, care putea cădea în derizoriu în absența unei interpretări cameleonice și a unei carisme magnetice, iar Ana Ortiz (Love, Victor) aduce o tușă de sensibilitate și autoritate pe tot parcursul sezonului, dar polițista Jen Diaz apare mult prea sporadic pentru ca parcursul său evolutiv să fie pus în valoare așa cum ar fi trebuit.

În mod surprinzător sau nu, decizia echipei creative a acestei producții de a transforma serialul într-o antologie a fost una pe cât de imprevizibilă și ofertantă, pe atât de neinspirată și polarizantă, dar aceste controverse nu ar fi luat naștere dacă produsul final ar fi fost unul bine gândit și executat, mai ales pentru că scrierile lui Stine oferă o structură de bază optimă pentru un asemenea demers. Din nefericire, acest lucru nu este valabil pentru sezonul 2 al serialului Goosebumps, care construiește o poveste intrigantă și cu potențial enorm, dar care se scufundă într-un ocean al mediocrității din cauza unei direcții narative lipsite de originalitate și a unor performanțe actoricești neconvingătoare, alcătuind un tot unitar care merită acordat atenție doar de fanii seriei de romane cu același nume sau de cei în căutare de o experiență cinematografică relativ înfricoșătoare și distractivă, dar neglijent construită și dezamăgitor executată.