Wallace & Gromit: Vengeance Most Fowl – O aventură animată distractivă și relevantă, dar cu o poveste nu foarte bine dezvoltată

Studiourile Aardman reprezintă un veritabil pionier al cinematografiei moderne, făcându-se cunoscute cu o varietate impresionantă de proiecte animate unice, atât din punct de vedere aspectual/structural, cât și din punct de vedere tematic, care îmbină un mod de prezentare revoluționar cu o serie de mesaje deosebit de profunde și relevante în societatea actuală pentru a da naștere unor producții cinematografice valoroase pentru un public cât mai larg. După o absență îndelungată, anul 2025 marchează întoarcerea îndrăgitei francize Wallace & Gromit pe micile ecrane, odată cu lansarea filmului Wallace & Gromit: Vengeance Most Fowl, care oferă publicului o nouă aventură distractivă, susținută de spectacol vizual inedit și un mesaj central îngrijorător de actual, dar care suferă pe alocuri din cauza unei direcții narative nu foarte bine închegate și a unor alegeri creative greu de înțeles, care știrbesc din potențialul uriaș al producției.

Wallace & Gromit: Vengeance Most Fowl urmărește cele mai noi aventuri ale excentricilor inventatori titulari, deveniți faimoși și apreciați de comunitate pentru faptele lor eroice din trecut, atunci când Wallace construiește un pitic de grădină autonom, pregătit să se ocupe de toate treburile casei cu promptitudine, iar Gromit ajunge să se teamă că prietenul său devine mult prea dependent de tehnologie pentru a mai putea petrece timp de calitate împreună. În tot acest timp, o figură antagonistică marcantă din trecutul protagoniștilor reintră în viețile lor cu un nou complot nefast, care îl are ca piesă centrală chiar pe simpaticul robot Norbot (Reece Shearsmith), iar singurii care pot pune punct acestui plan cu implicații devastatoare sunt chiar nonconformiștii Wallace și Gromit, care pornesc într-o cursă contra timp tensionată și plină de răsturnări de situație dramatice pentru a-l opri pe inamicul lor numărul unu și a-și reabilita numele în fața lumii, având pe urmele lor atât o echipă de polițiști aiuriți, cât și o armată de roboți vicleni și puși pe năzbâtii.

În mod surprinzător sau nu, nici acest film nu se dezice de formula clasică a proiectelor Aardman de odinioară, având o poveste relativ restrânsă ca întindere narativă și timp de rulare, dar care strălucește prin prisma mesajului deosebit de profund conturat, adunând laolaltă un ansamblu de elemente care se simte la fel de proaspăt și revoluționar ca la începuturile francizei, chiar dacă o mare parte din publicul tânăr nu se va identifica neapărat cu maniera de prezentare nostalgică elaborată. Folosind un stil de animație deja consacrat și extrem de ofertant („claymation”), pelicula abordează problematica inteligenței artificiale într-un mod neașteptat de distractiv și unic pentru cinematografia modernă, îmbinând evenimentele ridicole la care iau parte protagoniștii noștri cu sensibilitățile societății actuale pentru a ridica un semnal de alarmă împotriva avansurilor tehnologice necontrolate și mutând focusul de pe cei care folosesc tehnologia în moduri necurate pe cei care contribuie direct sau indirect la utilizarea abuzivă a acesteia.

Umorul britanic de cea mai bună calitate și un spectacol vizual inedit sunt două dintre aspectele cele mai importante ale acestui proiect, dar lipsa unei coeziuni narative bine implementate se face remarcată pe tot parcursul filmului, iar asta se răsfrânge în moduri mai mult sau mai puțin fericite asupra deznodământului, care face notă discordantă cu restul poveștii prin felul în care cele două fire narative principale converg, aducând în prim plan un ultim conflict bine gândit și executat din punct de vedere aspectual, dar lipsit de impactul emoțional/narativ scontat, un lucru cât se poate de dezamăgitor având în vedere eforturile admirabile depuse până în acel punct. Referitor la performanțele actoricești din acest film, nou venitul Ben Whitehead (Early Man) preia ștafeta de la regretatul Peter Sallis în pielea personajului Wallace, acesta sfidând așteptările publicului și livrând o performanță vocală onorabilă, care îi permite să creioneze cu succes conflictul moral interior al inventatorului, în timp ce Peter Kay și Lauren Patel, interpreții polițiștilor Mackintosh și Mukherjee, ajută la conturarea caracterului ușor parodistic al poveștii și sunt protagoniștii celor mai amuzante momente ale filmului.

Stilul de prezentare al studiourilor Aardman, deși este cât se poate de interesant și captivant, nu este unul pe placul tuturor, dar asta nu înseamnă că poveștile și personajele create de acestea nu merită acordate o atenție deosebită pentru felul unic în care îmbină umorul și complexitatea temelor abordate pentru a da naștere unor proiecte cinematografice valoroase din toate punctele de vedere. Astfel, filmul Wallace & Gromit: Vengeance Most Fowl marchează întoarcerea mult așteptată a îndrăgitei francize animate, construind o poveste distractivă și profundă deopotrivă, susținută de o serie de performanțe vocale memorabile și un aspect vizual inedit, dar care nu reușește să strălucească pe deplin din cauza unor alegeri creative nu foarte inspirate și a unor decizii narative care sărăcesc potențialul enorm și farmecul indiscutabil ale producției.

Evaluare

1. Actorie – 4/5
2. Poveste – 3/5
3. Regie – 4/5
4. Scenariu – 3/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 4/5

Scor Final – 4/5