Star Trek: Section 31 – O aventură science-fiction dinamică, dar cu o execuție mediocră și o poveste lipsită de originalitate

by Alex Haulică · Published 7 februarie 2025 · Updated 7 februarie 2025

Anul 2024 a marcat încheierea unei etape importante din epoca modernă a francizei science-fiction Star Trek, încheind parcursul cinematografic a trei producții extrem de populare, respectiv Star Trek: Discovery, Star Trek: Prodigy și Star Trek: Lower Decks, iar viitorul acesteia pare să se bazeze momentan pe un singur proiect de bază (Star Trek: Strange New Worlds) și pe numeroase alte seriale adiacente, aflate în diverse stadii de dezvoltare. Cu toate acestea, începutul de an 2025 a introdus un element inedit în calendarul francizei, odată cu lansarea mult așteptatului film Star Trek: Section 31 direct pe platforma Paramount+, care aduce în fața publicului o poveste dinamică și captivantă, dar lipsită de originalitate și cu o execuție dezamăgitoare, transformând acest efort creativ admirabil într-o aventură science-fiction mediocră și mult prea îndepărtată de spiritul clasic al francizei pentru a putea fi apreciată la adevărata valoare.

Star Trek: Section 31 urmărește povestea fostei împărătese Philippa Georgiou (Michelle Yeoh), după ce o forță intergalactică omnipotentă a trimis-o într-o epocă îndepărtată la sfârșitul sezonului 3 al serialului Star Trek: Discovery, care trăiește acum o viață de huzur într-un sector liniștit al Federației, fiind deținătoarea unui bar de noapte luxos și mediatoarea unora dintre cele mai profitabile tranzacții de pe piața neagră a galaxiei. Totul se schimbă într-o zi, însă, când la masa ei își face apariția Alok Sahar (Omari Hardwick), agent secret al Diviziei 31, ramura de contraspionaj a Federației, care îi solicită ajutorul pentru a opri o tranzacție periculoasă desfășurată în interiorul barului său, dar întreaga misiune ia o turnură complet neașteptată atunci când unul dintre cumpărătorii misterioși se dovedește a fi o fantomă din trecutul protagonistei, iar asta o determină pe fioroasa agentă să se alăture echipei de spioni nonconformiști ai lui Sahar pentru a salva galaxia din fața unei catastrofe cu implicații majore pentru una sau mai multe lumi.

Având în vedere că acest proiect a fost amânat de nenumărate ori, iar structura și componența acestuia au suferit schimbări drastice de-a lungul anilor, era mai mult decât evident faptul că tabloul narativ al producției nu avea cum să fie coerent sau bine închegat, scenariul fiind obligat să comaseze numeroase fire narative într-unul singur, iar rezultatul final este relativ dezamăgitor și insuficient dezvoltat pentru a putea explora într-un mod satisfăcător toate poveștile și personajele creionate. Atât conflictul general al peliculei (cursa contra timp pentru a opri detonarea unui dispozitiv de ucidere în masă), cât și cel secundar (găsirea trădătorului din interiorul echipei și misterul morții membrilor acesteia) aveau potențial major să definească o aventură science-fiction complexă și intrigantă, dar modul de prezentare trunchiat al acestora, precum și execuția deficitară a tuturor scenelor de acțiune elaborate (susținute de o direcție regizorală obositoare și efecte speciale de o calitate îndoielnică) nu fac altceva decât să întărească ideea conform căreia tranziția proiectului de la serial la film a anulat orice urmă de originalitate sau inovație pe care ar fi putut-o avea producția în condiții optime de dezvoltare.

Tocmai din acest motiv, în ciuda elementelor narative interesante introduse pe tot parcursul filmului, maniera în care acestea sunt puse în valoare este una anostă și dezechilibrată, un lucru exacerbat și de numeroasele flashback-uri intercalate în cele mai neinspirate momente, care, deși oferă o privire de ansamblu asupra trecutului întunecat al Philippei Georgiou și al parcursului evolutiv al acesteia, nu reușesc să aducă nimic substanțial sau măcar relevant pentru povestea de față, livrând astfel un produs final fără o identitate proprie și lipsit de atenția cuvenită unui proiect de o asemenea anvergură. Referitor la deznodământul filmului, acesta este unul contradictoriu, fiind deopotrivă satisfăcător și captivant, dar mult prea grăbit și abrupt, încheind povestea cu un ultim conflict spațial tensionat și oarecum previzibil, iar încercările nefericite ale scenariului de a introduce câteva idei pentru o eventuală continuare a aventurilor echipei de spioni sunt sortite eșecului, nu pentru că nu ar fi ofertante, ci pentru că există șanse minime ca acest colț din universul science-fiction se fie explorat în viitorul francizei din motive mai mult decât evidente.

În ceea ce privește performanțele actoricești din acest proiect, Michelle Yeoh (Wicked) face o treabă excelentă ca de obicei în pielea cameleonicei Philippa Georgiou, folosind noul context în care aceasta se află pentru a reliefa parcursul evolutiv radical al protagonistei (de la o împărăteasă nemiloasă la un jucător de echipă devotat), dar interpretarea impecabilă a experimentatei actrițe nu este suficientă pentru a putea compensa pe deplin carențele de la nivelul scenariului, deși eforturile sale în acest sens sunt mai mult decât evidente și lăudabile. În schimb, nu același lucru se poate spune și despre ceilalți membri din distribuție, Omari Hardwick (Army of the Dead) și James Hiroyuki Liao (Presumed Innocent) fiind insuficient folosiți în rolurile lui Alok Sahar și San, două personaje cu o importanță aparte pentru povestea filmului, dar neașteptat de slab creionate și lipsite de prea mare substanță, în timp ce Sam Richardson (Velma) și Kacey Rohl (Wayward Pines) se fac remarcați în mod semnificativ cu interpretările lor carismatice și nuanțate, chiar dacă agenții Quasi și Rachel Garrett nu se bucură de aceeași atenție ca și colegii lor.

Așa cum era de așteptat, numeroasele amânări și schimbări creative pe care le-a suferit proiectul Star Trek: Section 31 nu aveau cum să nu se reflecte în mod nefericit asupra rezultatului final, care se descrie drept o aventură science-fiction dinamică, dar banală, legată prin foarte puține lucruri de franciza din care face parte, mai ales din perspectiva mesajului ambiguu al poveștii. Cu toate acestea, pelicula regizată de Olatunde Osunsanmi nu este un eșec total, așa cum ar putea părea la o primă impresie, deoarece construiește o poveste relativ captivantă, susținută de o performanță actoricească centrală excelentă, dar care suferă din cauza tuturor elementelor din jurul său (respectiv o coloană sonoră nepotrivită, efecte vizuale inconsecvente și o direcție narativă lipsită de originalitate), mediocrizând astfel o producție cu potențial irosit, de care fanii francizei Star Trek nu se vor putea bucura pe deplin din motive mai mult sau mai puțin evidente.