The Lord of the Rings: The War of the Rohirrim – O poveste intrigantă și un stil de animație polarizant definesc cel mai nou capitol al celebrei francize fantasy

Succesul triumfător al trilogiei originale The Lord of the Rings a reprezentat una dintre cele mai mari victorii ale cinematografiei moderne de la începutul anilor 2000, așa că încercările ulterioare de a replica acest succes nu s-au ridicat pe măsura așteptărilor tuturor fanilor francizei fantasy, trilogia The Hobbit și serialul The Rings of Power, în ciuda nivelului calitativ superior pe care îl oferă, nefiind la fel de bine primite și apreciate precum ne-am fi gândit, din motive mai mult sau mai puțin obiective. Astfel, lansarea filmului anime The War of the Rohirrim la sfârșitul anului 2024 a fost una așteptată cu mare interes și scepticism, proiectul regizat de Kenji Kamiyama (Blade Runner: Black Lotus) aducând în fața publicului un capitol intrigant din istoria Pământului de Mijloc, susținut de o direcție regizorală unică și de numeroase performanțe vocale admirabile, dar care suferă major din cauza unui stil de animație polarizant și neglijent implementat.

The War of the Rohirrim urmărește povestea războinicei Héra (Gaia Wise), o prințesă veșnic dornică de aventuri, dar ale cărei vise sunt ținute în frâu de autoritarul său tată Helm Hammerhand (Brian Cox), conducătorul Regatului Rohan, care se pregătește să ofere mâna fiicei sale unui tânăr lord Dúnedain pentru a consolida alianța dintre cele două popoare. Cu toate acestea, lucrurile iau o turnură neașteptată atunci când Héra refuză cererea în căsătorie, iar spiritele se încing atât de tare încât Regele Helm ajunge să îl omoare în luptă dreaptă pe lordul Freca (Shaun Dooley), ceea ce declanșează un război teribil între armatele rohirrime și cele dunlendinge, care urmează să schimbe soarta Pământului de Mijloc și a locuitorilor săi în moduri dramatice. Forțat de împrejurări, dar și de strategiile nemiloase ale lui Wulf (Luke Pasqualino), Regele Helm este nevoit să își retragă armatele în munți, acolo unde cetatea antică Hornburg le va fi adăpost în fața inamicilor, dar când războiul ajunge să le bată la ușă cu și mai mare putere, protagoniștii noștri trebuie să se pregătească pentru cea mai mare provocare a vieții lor, iar singura care deține forța interioară necesară pentru a stinge flăcările acestui conflict este nimeni alta decât Héra, care trebuie să își demonstreze abilitățile de războinică și lider pentru a-și salva familia și poporul.

Având la dispoziție doar câteva rânduri scrise de maestrul J.R.R. Tolkien în opera sa The Silmarillion, echipa creativă a proiectului s-a confruntat cu o misiune dificilă în construirea unui tablou narativ general bine definit deoarece nu beneficiau de un material sursă foarte bogat în detalii despre lumea și personajele din acea perioadă de timp, iar asta s-a dovedit a fi atât un avantaj, cât și un dezavantaj pentru producție, permițându-le acestora să umple golurile narative din istoria Pământului de Mijloc într-o manieră compatibilă cu structura și temele generale ale francizei, dar care a fost mult prea ambițioasă pentru a da naștere unui rezultat final la fel de impresionant precum ne-am obișnuit deja de la această serie de filme. Totuși, această incertitudine narativă vizibilă nu se reflectă neapărat asupra poveștilor explorate, totalitatea firelor narative dezvoltate fiind deosebit de interesante și atent alese pentru a oferi publicului o experiență cât mai comprehensivă a conflictului dintre rohirrimi și dunlendingi, subliniind totodată caracterul ambivalent al peliculei și găsind un echilibru optim între scenele dinamice de acțiune și cele contemplative sau dedicate în totalitate construcției personajelor și a lumii portretizate, un lucru care se datorează exclusiv direcției regizorale unice și inovatoare a lui Kenji Kamiyama.

Din păcate, însă, dacă la capitolul tabloului narativ conturat lucrurile se prezintă în parametrii oarecum normali, nu același lucru se poate spune și despre stilul de animație folosit pentru a aduce la realitate această poveste spectaculoasă, pelicula folosind maniera de prezentare a unui anime japonez clasic (similară cu cea elaborată de Studiourile Ghibli) pentru a aduce un suflu nou în ceea ce privește aspectul vizual al francizei, dar aceasta nu s-a ridicat deloc pe măsura așteptărilor, fiind deosebit de statică și inconsecventă pentru a putea face dreptate evenimentelor desfășurate pe ecran. Așadar, aspectul cel mai important pentru desăvârșirea acestui proiect este și cel care dezamăgește cu prisosință, aducând întreaga producție într-o postură deloc favorabilă, iar asta se răsfrânge în moduri mai mult sau mai puțin fericite asupra deznodământului conflictului, acesta fiind neașteptat de tensionat și satisfăcător, dar pe alocuri grăbit și lipsit de logică, încheind majoritatea poveștilor dezvoltate cu atenție și respect pentru tabloul narativ general al francizei și introducând câteva mici surprize superficiale cu scopul de a trezi curiozitatea fanilor cu privire la următorul capitol al acestei povești extrem de ofertante, dar șansele ca acest lucru să se întâmple în viitor sunt minime din motive mai mult sau mai puțin concludente.

Tocmai din acest motiv, faptul că performanțele vocale ale proiectului sunt de cel mai înalt nivel este absolut îmbucurător, mai ales pentru că distribuția este formată din nume nu foarte cunoscute, dar care reușesc să aducă lirismul și farmecul unic al Pământului de Mijloc într-o manieră demnă de toată admirația. Fără doar și poate, Brian Cox (Succession) conduce această producție cu o mână de fier, Regele Helm fiind un personaj autoritar și lipsit de orice urmă de emoție, dar metalul amenințător din vocea actorului este suplimentat de vulnerabilitatea stoică a acestuia, construind portretul unui lider puternic și drept, capabil să sădească semințele terorii în sufletele inamicilor săi până la ultima suflare. De asemenea, Gaia Wise (A Walk in the Woods) face o treabă excelentă în pielea războinicei Hera, un personaj cu o sete de aventuri periculoasă și chiar infantilă, dar care are un parcurs evolutiv impresionant până la sfârșit, devenind o adevărată forță a naturii și un lider desăvârșit, în timp ce Luke Pasqualino (The Musketeers) își împrumută vocea antagonistului principal al filmului, Wulf fiind un personaj măcinat de insecuritățile sale ca bărbat și conducător de oști, dar care se dezvoltă în moduri nebănuite pe parcursul poveștii, ceea ce i-a oferit interpretului ocazia să exploreze complexitatea unei figuri cu moralități divizate.

 În mod evident, auspiciile nefavorabile sub care acest film a fost realizat și lansat constituie doar o mică parte din sentimentul de dezamăgire pe care fanii înrăiți ai francizei The Lord of the Rings l-au dezvoltat față de ultimele încercări de extindere a universului fascinant creat de Tolkien, iar asta nu poate fi decât descurajator pentru diversele voci creative care ar fi fost dispuse pe viitor să își împrumute talentul pentru a reinventa această lume și personajele care trăiesc în ea. Deși este departe de a fi perfect, proiectul The War of the Rohirrim nu este deloc un eșec total, Kamiyama și colaboratorii săi reușind să construiască o poveste captivantă, susținută de o serie de performanțe vocale onorabile și o direcție regizorală unică, dar care suferă din cauza unui stil de animație polarizant și neglijent implementat, din cauza căruia spectaculozitatea acestei povești este diminuată semnificativ, element ce umbrește în mod nefericit atractivitatea producției, precum și curajul acesteia de a aduce un suflu nou într-o franciză profund conservatoare.

Evaluare

1. Actorie – 4/5
2. Poveste – 4/5
3. Regie – 4/5
4. Scenariu – 4/5
5. Imagine – 3/5
6. Entertainment Value – 4/5

Scor Final – 4/5