The Recruit (Sezonul 2) – Un thriller cu spioni dinamic și distractiv, dar cu un ritm mult prea alert și o direcție narativă dezorganizată

În ultimii ani, platforma Netflix a lansat numeroase proiecte de tip thriller cu spioni, unele cu mai mult succes (The Night Agent, Black Doves) decât altele (Back in Action, The Union), dar unite de aceeași apetență pentru spectacol de cea mai bună calitate și o tematică profund împământenită în realitatea zilelor noastre. Din galeria de producții de acest gen, un exemplu mai mult decât elocvent este serialul The Recruit, care a câștigat aprecierea publicului cu un prim sezon fascinant la sfârșitul anului 2022, iar primele săptămâni ale anului 2025 ne oferă următorul capitol al acestui thriller cu spioni inedit, care aduce pe micile ecrane o nouă poveste dinamică și distractivă, susținută de o serie de performanțe actoricești memorabile și scene de acțiune pline de adrenalină, dar care suferă din cauza unui ritm mult prea alert și a unei direcții narative tensionate, aspecte care împiedică producția să își atingă adevăratul potențial.

Sezonul 2 al serialului The Recruit continuă povestea agentului CIA Owen Hendricks (Noah Centineo), care, după ce reușește să scape din situația inconfortabilă de la sfârșitul sezonului anterior, se trezește implicat într-o nouă misiune cu implicații majore, atunci când un personaj misterios amenință agenția cu dezvăluirea unor secrete importante din interiorul acesteia în schimbul unui favor personal. Fiind deja considerat dispensabil de superiorii săi, Owen este trimis în Coreea de Sud pentru a se întâlni cu agentul șantajist și a-l determina pe acesta să renunțe la planul său, dar, odată ajuns acolo, protagonistul nostru descoperă că haosul internațional în care tocmai a intrat implică atât mafia rusească, cât și cea japoneză, iar singurul său aliat în descurcarea ițelor acestei conspirații globale este taciturnul agent coreean Jang Kyun (Teo Yoo), alături de care trebuie să oprească escaladarea acestui conflict periculos și să mențină confidențialitatea informațiilor aflate pentru a nu destabiliza structurile geopolitice șubrede deja existente.

După cum se poate observa, la fel ca în sezonul anterior, și noile episoade ale producției aduc în fața publicului un tablou general extrem de complicat, care se focusează concomitent pe mai multe fire narative interesante (provocările lui Owen în Coreea, încercările lui Jang de a-și salva soția sau tentativele de răzbunare ale agentei Dawn Gilbane), ținute laolaltă de o singură poveste centrală (descoperirea și oprirea cârtiței din rândurile agenției CIA), dar acest lucru se dovedește a fi pe cât de bine gândit și construit, pe atât de nesatisfăcător echilibrat și executat, iar asta se datorează în mare parte timpului limitat alocat acestui sezon (6 episoade nu sunt suficiente pentru o asemenea poveste), dar și ritmului mult prea alert al tuturor evenimentelor desfășurate pe ecran, care sunt lipsite de impactul emoțional/narativ scontat din această cauză. Cu toate acestea, implicațiile geopolitice ale sezonului, precum și alegerea inspirată de a ancora serialul într-o realitate ușor perceptibilă s-au dovedit a fi elementele salvatoare de care avea nevoie această poveste pentru a putea câștiga atenția și susținerea privitorilor, iar brevitatea sezonului va trece astfel relativ neobservată, grație unei direcții regizorale ingenioase și a unei înclinații creative de a reflecta sensibilitățile societății moderne într-un context mai mult decât familiar.

Dacă dezorganizarea de la nivelul scenariului ar putea provoca rumoare în rândurile fanilor proiectului, același lucru nu este valabil și în cazul secvențelor de acțiune ale sezonului, care suplinesc eventualele goluri narative cu o serie de momente dinamice și fantastic de bine coregrafiate și executate, care sunt construite în așa fel încât să pună în valoare punctele forte ale fiecărui personaj în parte, dar și pentru a oferi publicului o varietate impresionantă de conflicte fizice/armate care mai de care mai pline de suspans și adrenalină, portretizate în stilul amuzant specific acestei producții. Referitor la deznodământul sezonului, acesta este unul deosebit de spectaculos și satisfăcător pe mai multe planuri, dar ultimul conflict al poveștii suferă din cauza unor decizii creative lipsite de logică sau credibilitate, dar și din cauza aceluiași ritm mult prea alert, care nu fac altceva decât să sublinieze încă o dată carențele majore din cauza cărora povestea acestui sezon nu a putut să își atingă adevăratul potențial, iar caracterul abrupt care definește ultimele minute ale sezonului este pe cât de greu de înțeles și chiar frustrant, pe atât de straniu de ofertant în contextul în care aventurile lui Owen vor continua într-un sezon viitor.

Ultimul capitol unde producția cu spioni se prezintă probabil cel mai bine este cel al performanțelor actoricești, livrate de o distribuție mai mult decât aptă să transmită cu mare credibilitate emoțiile contrastante ale personajelor, dar și să strălucească în momentele dinamice ale sezonului cu la fel de mult aplomb ca și în cele dramatice. Fără nicio urmă de îndoială, serialul acesta stă pe umerii lui Noah Centineo (Black Adam), iar tânărul actor se ridică pe măsura așteptărilor și în acest sezon, aducând în permanență noi valențe în pielea personajului Owen Hendricks pentru a contura, piesă cu piesă, parcursul evolutiv fascinant al acestuia de la un simplu avocat neexperimentat până la un veritabil agent de teren, capabil să gestioneze cu succes probleme cu implicații geopolitice drastice, dar și conflicte fizice violente. Totuși, noile episoade intră mult mai adânc în trecutul misterios al protagonistului și în momentele de cumpănă din viața acestuia, ceea ce i-a oferit lui Centineo șansa de a explora o latură mult mai emotivă și întunecată a jovialului agent CIA, care risca să cadă în derizoriu din pricina portretizării oarecum stereotipice din precedență, dar care a reușit să câștige simpatia și susținerea publicului drept unul dintre cei mai carismatici și nonconformiști spioni din cinematografia modernă.

În ceea ce-i privește pe ceilalți actori care fac parte din distribuție, nou venitul Teo Yoo (Past Lives) concurează cu Centineo pentru lumina reflectoarelor deoarece interpretarea sa impecabilă a misteriosului agent Jang Kyun este una dintre cele mai bune ale carierei sale înfloritoare, fiind deopotrivă sensibilă și nuanțată, dar și fermă și chiar feroce, iar asta creează o paralelă intrigantă între cei doi protagoniști, care îi ajută pe ambii să strălucească în mod semnificativ pe tot parcursul sezonului (mulțumită și chimiei extraordinare de care dau dovadă actorii). De asemenea, Colton Dunn (Star Trek: Lower Decks) și Kristian Brunn (Snowpiercer), interpreții personajelor Lester Kitchens și Janus Ferber, au roluri mult mai importante în acest sezon, iar asta le-a permis actorilor să exploreze noi dimensiuni ale simpaticilor agenți și să facă parte integrantă din conflictul major al sezonului, în timp ce Angel Parker (Superman & Lois) și Maddie Hasson (Elevation) au o contribuție oarecum redusă în pielea antagonistelor Dawn Gilbane și Nichka Lashin, dar performanțele lor captivante transformă două personaje aparent clișeice în piesele de rezistență uimitoare ale celor mai tensionate momente ale sezonului.

Începutul de an 2025 a fost marcat de apariția mult așteptatului sezon 2 al producției cu spioni The Night Agent, care s-a bucurat de o vizibilitate și o popularitate imense în ciuda carențelor vizibile ale noilor sale episoade, ceea ce a făcut ca lansarea următorului capitol al serialului The Recruit să treacă relativ neobservată, chiar dacă nivelul calitativ al acestuia este superior din multe privințe celui al competitorului său direct. Astfel, sezonul 2 al producției cu spioni aduce pe micul ecran o nouă aventură captivantă și distractivă, susținută de o serie de performanțe actoricești memorabile și numeroase secvențe de acțiune dinamice și spectaculos coregrafiate, dar care suferă din cauza unei abordări dezorganizate și mult prea alerte, alcătuind un ansamblu de elemente care avea la dispoziție toate datele necesare pentru a consolida o nouă manieră atipică de a spune un asemenea tip de poveste, dar ale cărui ambiții nu au reușit să fie atinse pe deplin din cauza unei execuții ingenioase, dar insuficient de bine conturate.

Evaluare

1. Actorie – 4/5
2. Poveste – 3/5
3. Regie – 4/5
4. Scenariu – 3/5
5. Imagine – 4/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 4/5