Kraven the Hunter – O poveste cu supereroi captivantă, dar cu o direcție narativă dezamăgitoare și o execuție mediocră

Deși producțiile cu supereroi încă reprezintă unele dintre cele mai populare și profitabile proiecte cinematografice moderne, nu toate peliculele lansate se bucură de aceeași apreciere și susținere din partea publicului, dovedind fie o lipsă de respect pentru materialul sursă, fie un dezinteres total pentru construirea unui proiect de un nivel calitativ măcar onorabil, dacă nu chiar superior. Din această galerie nefericită fac parte majoritatea proiectelor Spider-Man lansate de studiourile Sony, care s-au făcut remarcate în ultimii ani drept unele dintre cele mai slabe proiecte cu supereroi din toate timpurile, iar ultimele săptămâni ale anului 2024 au adus la bun sfârșit acest univers cinematografic dezamăgitor, pelicula Kraven the Hunter aducând în fața publicului o nouă poveste captivantă și cu performanțe actoricești admirabile, dar cu o direcție narativă și o execuție mediocre, un ansamblu de elemente care nu face altceva decât să întărească afirmația conform căreia superficialitatea producției a limitat orice urmă de potențial ar fi avut aceasta.

Kraven the Hunter urmărește povestea lui Sergei Kravinoff (Aaron Taylor-Johnson), un infam vânător de persoane, care dobândește o serie de puteri misterioase în urma unei eveniment tulburător din adolescența sa, iar asta l-a adus în conflict direct cu tatăl său, autoritarul mafiot Nikolai Kravinoff (Russell Crowe), dar și cu numeroși jucători abili de pe scena criminalității internaționale. Ajuns acum la maturitate, Sergei folosește pseudonimul Kraven pentru a-i vâna pe toți cei care i-au greșit, dar și pe cei care amenință să destabilizeze echilibrul natural al lumii, o misiune care capătă o nouă dimensiune atunci când fratele său Dmitri (Fred Hechinger) este răpit de un criminal cu abilități neobișnuite, iar protagonistul nostru se vede nevoit să se aventureze în necunoscut pentru a-l salva pe acesta înainte de a fi prea târziu, confruntându-se cu fantomele trecutului său și cu o serie de inamici redutabili pentru a duce la bun sfârșit cea mai periculoasă vânătoare din viața lui și a încheia ciclul de violență pe care l-a început cu decenii în urmă.

După cum se poate observa, dintre toate filmele Spider-Man lansate de Sony, acest proiect este cel mai îndepărtat de mitologia universului din care face parte, folosind personaje inspirate din benzile desenate Marvel pentru a construi o poveste unică și de sine stătătoare, care introduce anumite elemente narative familiare fanilor materialului sursă (relațiile cordiale ale familiei Kravinoff sau conflictul moral interior al lui Kraven), dar cu o abordare complet nouă și potrivită pentru contextul în care pelicula a fost creată, având ca rezultat final un tablou general captivant și deosebit de ofertant. Din păcate, potențialul evident al producției a fost scufundat în totalitate în oceanul unei mediocrități dezamăgitoare, din cauza unei execuții deficitare (aprofundată și de o serie de efecte vizuale de o calitate inferioară, care nu fac dreptate secvențelor de acțiune dinamice și ingenios coregrafiate), dar și a unei direcții narative neinspirate, care a mutat focusul de pe părțile pozitive ale scenariului pe relațiile melodramatice ale tuturor personajelor, ambiguizând mult prea mult mesajul central al filmului și conturând o aventură cu supereroi cu un suflu nou, dar cu foarte puține alte lucruri care să susțină această viziune inedită.

În ceea ce privește deznodământul filmului, totalitatea deciziilor creative nefericite luate până în acel punct, dar mai ales apetența scenariului de a deschide constant noi fire narative intrigante, dar mult prea grăbite și slab explorate pentru a putea capta atenția publicului (precum conflictul dintre Kraven și asasinul The Foreigner sau relația mistică dintre protagonist și Calypso), nu fac altceva decât să se reflecte negativ asupra concluziei acestei povești expansive, care găsește cele mai stereotipice, anoste și lipsite de originalitate moduri posibile de a încheia aventurile tuturor personajelor implicate. Din fericire, lucrurile se prezintă cât de cât admirabil la capitolul performanțelor actoricești, care elevează într-o oarecare măsură scenariul filmului, Aaron Taylor-Johnson (Nosferatu) creionând portretul unui protagonist cu moralități complexe, prins într-un conflict interior dintre nevoia animalică de a-și găsi răzbunarea prin violență și iubirea neobișnuită pe care le-o poartă fratelui său și naturii, iar asta i-a oferit îndrăgitului actor ocazia de a străluci atât în momentele de acțiune ale filmului, cât și în cele contemplative, conturând tabloul complet al unui personaj ambivalent, al cărui parcurs evolutiv fascinant va atrage atenția și susținerea publicului, în ciuda faptelor reprobabile la care acesta recurge în scopuri nobile.

Referitor la ceilalți membri care fac parte din distribuție, Alessandro Nivola (The Big Cigar) este cel care strălucește cel mai tare în pielea antagonistului Aleksei Sytsevich/Rhino, acesta nuanțând portretul unui personaj care putea cădea cu ușurință în derizoriu, dar care reușește astfel să se facă remarcat drept un adversar fizic și intelectual redutabil pentru Kraven, chiar dacă anumite reacții exagerate și manierisme bizare ale acestuia strică nivelul de credibilitate al interpretării sale. În același timp, Ariana DeBose (Argylle) și Russell Crowe (The Exorcism) livrează două performanțe intrigante în rolurile lui Calypso și Nikolai Kravinoff, dar versatilitatea lor artistică nu este pusă în valoare așa cum ar fi trebuit din cauza timpului limitat pe ecran al acestora și a anumitor decizii creative lipsite de logică, irosind potențialul pe care îl aveau personajele de a oglindi dualitatea morală a tuturor evenimentelor la care iau parte. În schimb, Fred Hechinger (Gladiator II) dezamăgește complet în rolul lui Dmitri Kravinoff, acesta suferind cele mai drastice și absurde schimbări față de materialul sursă, obligându-l pe tânărul actor să creioneze portretul unui personaj lipsit de substanță și carismă, care se bucură de atenția și complexitatea cuvenite de abia în ultimele momente ale filmului.

Deși trilogia Venom a reușit să câștige aprecierea fanilor și să încaseze milioane de dolari la box office în ultimii ani, un lucru care trebuie admis este acela că universul cinematografic Spider-Man, lansat sub umbrela studiourilor Sony, a fost un eșec din toate punctele de vedere, iar dezamăgirile provocate de proiectele Morbius și Madame Web s-au reflectat în moduri neașteptate asupra ultimului film din această franciză, care nu se ridică nici pe măsura așteptărilor fanilor, dar nici nu coboară foarte mult sub nivelul acestora. Astfel, filmul Kraven the Hunter aduce în fața publicului o poveste captivantă și dinamică, susținută de o serie de performanțe actoricești admirabile și secvențe de acțiune spectaculoase, dar care suferă major din cauza unei mediocrități uluitoare pe partea de execuție, cauzate de o direcție narativă neinspirată și de efectele vizuale inferioare folosite, alcătuind un ansamblu de elemente distractiv și interesant de urmărit, dar al cărui potențial va rămâne un adevărat mister din motive mai mult sau mai puțin elocvente.

Evaluare

1. Actorie – 3/5
2. Poveste – 3/5
3. Regie – 2/5
4. Scenariu – 2/5
5. Imagine – 2/5
6. Entertainment Value – 3/5

Scor Final – 3/5