September 5 – O poveste tulburătoare și o abordare inedită aduc în prim plan un episod tragic din istoria sportului

by Alex Haulică · 26 februarie 2025

Jocurile Olimpice de Vară reprezintă cel mai mare eveniment sportiv din istoria omenirii, aducând laolaltă reprezentanți ai tuturor statelor de pe glob pentru a celebra pacea și cooperarea internațională, dar și pentru a premia cei mai buni sportivi ai planetei într-o competiție urmărită timp de 2 săptămâni de o lume întreagă. Din păcate, nu toate edițiile au fost lipsite de evenimente mai mult sau mai puțin fericite, iar un episod cunoscut din istoria acestei competiții a avut loc în timpul Jocurilor Olimpice de la München din anul 1972, profund marcante încă de repercusiunile căderii regimului lui Adolf Hitler, iar pelicula September 5 oferă publicului o reconstituire deosebit de fidelă a acelor zile tensionate și pline de incertitudini, construind o poveste tulburătoare, susținută de o distribuție fantastică și un mod de prezentare inedit, care se face remarcată atât ca o producție cinematografică valoroasă din toate punctele de vedere, cât și ca o lecție de istorie importantă despre unul dintre cele mai întunecate momente din istoria sportului.

September 5 urmărește povestea unei echipe de jurnaliști ai postului de televiziune american ABC, formată din Geoffrey (John Magaro), Marianne (Leonie Benesch), Roone (Peter Sarsgaard) și Marvin (Ben Chaplin), care sunt trimiși în Germania pentru a transmite imagini în direct din timpul Jocurilor Olimpice de Vară de la München din anul 1972. Totul se schimbă, însă, într-o noapte, atunci când o grupare teroristă palestiniană intră prin efracție în satul olimpic, luând ostatică întreaga delegație israeliană sub amenințarea armei și transformând o ediție relativ liniștită și banală a Jocurilor Olimpice în una dintre cele mai mari crize internaționale din istoria sportului. Astfel, jurnaliștii postului ABC se trezesc implicați în acest eveniment fără voia lor, preluând responsabilitatea de a transmite imagini și reportaje de la fața locului, chiar dacă această misiune se dovedește a fi una deosebit de complicată din cauza presiunilor externe ale autorităților, dar și din cauza tensiunilor în continuă escaladare din interiorul satului olimpic, provocându-i pe protagoniști să pună la îndoială atât moralitatea faptelor lor, cât și integritatea eforturilor lor jurnalistice, într-o cursă contra timp urmărită cu teamă și interes de o lume întreagă.

La fel ca în cazul marii majorități a proiectelor inspirate din fapte reale, existau foarte puține lucruri necunoscute despre evenimentele tragice petrecute în timpul Jocurilor Olimpice de la München din 1972, fiind unul dintre cele mai mediatizate și intens analizate momente din istoria sportului, iar regizorul Tim Fehlbaum (The Colony) și colaboratorii săi au avut o misiune destul de dificilă în a aduce un asemenea episod tragic în fața publicului într-o manieră fidelă realității acelor vremuri, dar abordată dintr-o perspectivă complet nouă și mereu surprinzătoare. Din fericire, modul de prezentare ales pentru a da viață acestei povești este unul deosebit de interesant și de bine utilizat, folosind perspectiva limitată a membrilor unei redacții de știri pentru a contura atmosfera tensionată a acelor 24 de ore instabile, dar și pentru a schimba dinamica obișnuită a unei asemenea drame cu influențe de thriller, publicul având acces exclusiv la imaginile și informațiile de care dispun personajele principale și urmărind în timp real escaladarea unei crize internaționale care se desfășoară sub privirile lor și în fața căreia sunt cu toții neputincioși și temători.

Tocmai din motivele enumerate anterior, familiaritatea publicului cu această poveste și cu finalul deosebit de tragic al zilei de 5 septembrie 1972 putea strica atmosfera generală a filmului, dar scenariul senzațional de bine scris al acestei producții transformă tocmai percepția subiectivă a publicului în cel mai mare punct forte al peliculei, transportând privitorii în culisele celor care au operat cu imaginile din acea zi pentru a ajuta, în moduri mai mult sau mai puțin reușite, la formarea opiniei publice cu privire la evenimentele definitorii ale acelei ediții a Jocurilor Olimpice. Deși implicarea directă a protagoniștilor noștri a atras cu sine consecințe grave atât pentru dezvoltarea conflictului central, cât și pentru viitorul jurnalismul modern, totul culminează într-un deznodământ tulburător, dar satisfăcător din punct de vedere narativ, care nu se concentrează pe prezentarea directă a momentelor tensionate din acea zi, ci pe impactul acestora asupra personajelor și a lumii întregi, oferind astfel o lecție importantă cu privire la felul în care acest tip de proiecte ar trebui abordat pentru a trata cu grijă și respect un asemenea subiect sensibil.

Având în vedere perspectiva limitată a filmului și apetența acestuia spre dialog, absența unei distribuții credibile și capabile de a transmite complexitatea morală a tuturor personajelor ar fi distrus complet atmosfera producției, dar acest lucru nu este valabil în cazul de față, toți actorii livrând unele dintre cele mai bune și nuanțate performanțe ale ultimului an. Fără doar și poate, John Magaro (The Agency) conduce acest proiect în rolul lui Geoffrey Mason, șeful camerei de control a redacției, un personaj dispus să renunțe la sistemul său de valori pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit, dar care este pus față în față cu o serie de decizii dramatice, în fața cărora actorul ripostează cu o interpretare demnă de toată admirația. Totodată, Peter Sarsgaard (Presumed Innocent) și al său Roone Arledge, președintele redacției sportive, strălucesc din postura de antagoniști ai filmului, gata să conteste orice decizie alternativă sau să ia deciziile cele mai controversate în interes propriu, în timp ce Leonie Benesch (The Teachers’ Lounge), interpreta personajului Marianne, traducătoarea germană a echipei, ajută la conturarea sferei emoționale a proiectului, fiind de cele mai multe ori vocea rațiunii/compasiunii din interiorul redacției.

Așa cum era de așteptat, filmul September 5 nu este deloc unul ușor de urmărit deoarece abordează un subiect deosebit de tulburător, iar modul de prezentare folosit pentru a reconstitui această poveste este unul pe cât de inovator și ingenios folosit, pe atât de polarizant și restrâns din punct de vedere narativ, iar asta ar putea aliena un anumit segment al publicului care nu are răbdarea necesară de a urmări în timp real evenimentele din acea zi fatidică. Cu toate acestea, filmul lui Fehlbaum se face remarcat drept unul dintre cele mai bune și atipice proiecte cinematografice ale ultimului an, construind o poveste dramatică și captivantă, susținută de o serie de performanțe actoricești fantastice, o direcție regizorală inedită și un mesaj central cu puternic impact emoțional, care merită acordat atenție nu doar pentru felul unic în care prezintă acest episod tragic din istoria sportului, ci și pentru curajul admirabil de a readuce în mentalul colectiv un asemenea tip de poveste sensibilă cu atenția și respectul cuvenite.