Yellowjackets Sezonul 3 (Recenzie) – Un nou sezon aglomerat, dar captivant și intrigant, al unui serial care încă nu și-a atins adevăratul potențial

După ce fenomenul Lost a luat cu asalt întreg mapamondul la finele anilor 2000, numeroase alte producții de televiziune au încercat ulterior să imite același stil unic de prezentare al unei povești pline de mistere fascinante și răsturnări de situație surprinzătoare, desfășurate pe două sau mai multe linii temporale și cu un set considerabil de personaje în prim plan, dar nu foarte multe dintre acestea s-au bucurat de același succes răsunător precum serialul original. Așadar, anul 2021 a adus pe micile ecrane un nou proiect asemănător cu cel deja menționat, intitulat Yellowjackets, care a reușit să cucerească publicul încă de la lansare, iar anul 2025 oferă fanilor următorul capitol al acestei îndrăgite producții, al treilea sezon al serialului construind o poveste cu un mister central captivant, susținut de o direcție generală intrigantă și o serie de performanțe actoricești memorabile, dar al cărui adevărat potențial nu este atins pe deplin din cauza unei aglomerări narative îngrijorătoare și a unor alegeri creative pe cât de șocante, pe atât de neinspirate.

Sezonul 3 al serialului Yellowjackets continuă aventurile echipei de fotbal feminin eponime prin pădurile sălbatice ale Canadei, după ce evenimentele tragice de la sfârșitul sezonului anterior le-au tocit umanitatea în moduri dramatice și le-au lăsat fără un adăpost solid în fața iernii, dar a căror soartă suferă câteva schimbări radicale odată cu venirea verii, un anotimp care le va obliga pe protagoniste să se confrunte direct cu consecințele grave ale acțiunilor lor și să aleagă un nou drum pe care să se aventureze pentru a face față unor provocări neașteptate, care le pun sub semnul întrebării dorința de eliberare din închisoarea naturală care le-a devenit casă în ultimele luni. În același timp, 25 de ani mai târziu, Shauna (Melanie Lynskey), Taissa (Tawny Cypress), Misty (Christina Ricci), Vanessa (Lauren Ambrose) și Lottie (Simone Kessell) sunt nevoite să depășească disensiunile din grupul lor și moartea subită a uneia dintre ele pentru a combate încercările mascate ale unei figuri misterioase din trecutul lor de a dezvălui întregii lumi ororile pe care au fost nevoite să le facă pentru a se elibera din supliciul în care au ajuns fără voia lor, dar de a cărui umbră nu pot scăpa nici odată întoarse în societate, un moment care declanșează o serie de evenimente surprinzătoare, din mrejele cărora nu toate protagonistele vor scăpa nevătămate.

Având în vedere faptul că sfârșitul sezonului 2 a provocat un adevărat seism în configurația de bază a serialului, eliminând unul dintre personajele principale într-un mod absurd și încheind câteva fire narative importante într-o manieră mult prea complicată, era destul de greu de înțeles cum echipa creativă a proiectului va putea continua poveștile celor două cronologii pe viitor, mai ales pentru că această abordare începe să dea semne că este mult prea restrictivă pentru a putea susține pe termen lung un asemenea efort creativ, mai ales în ceea ce privește tabloul narativ din prezent, care nu reușește să își găsească echilibrul, oricâte încercări s-ar face în acest sens. Din fericire, noile episoade ale serialului reușesc să readucă proiectul pe linia de plutire prin intermediul unui salt temporal uriaș în trecutul personajelor, care să le plaseze pe acestea mult mai aproape de ziua salvării, dar și de momentele critice ale șederii lor în sălbăticie, folosind o serie de dezvăluiri îndelung așteptate (adevărata identitate a misterioasei fete din groapă, destinul antrenorului Ben Scott sau noua purtătoare a titlului de Antler Queen) pentru a soluționa într-un mod extrem de satisfăcător mare parte din firele narative abandonate în precedență și a deschide serialul spre noi oportunități, mult mai spectaculoase și intrigante decât cele de până acum.

Cu toate acestea, problemele de la nivelul scenariului persistă și în acest sezon în ceea ce privește cronologia prezentă a personajelor, iar tentativele șubrede ale echipei creative de a folosi aceleași pârghii narative din trecut (eliminarea unui personaj central și construirea unei povești de tip murder mystery în jurul acestui eveniment) care să servească drept puncte focalizatoare ale poveștii sunt lipsite de orice urmă de originalitate sau logică, răpind fiecărui moment tragic în parte impactul emoțional de care avea nevoie (sau pe care îl merita) în favoarea unor secvențe șocante de dragul șocului, dar seci și irelevante în imaginea de ansamblu a serialului. De asemenea, introducerea unei noi supraviețuitoare neașteptate în poveste schimbă complet dinamica grupului de personaje, având potențial real de a ajuta producția să depășească momentele de stagnare ale sezonului, însă felul în care aceasta este folosită aprofundează problemele inerente ale proiectului și aglomerează considerabil un set de episoade care pare să își fi pierdut direcția pe parcurs, totul culminând cu un deznodământ surprinzător de impresionant, tragic și subversiv, care încheie arcul narativ început chiar în primul episod al serialului și pune bazele unor noi conflicte fascinante și ofertante, demne de a fi explorate mult mai în detaliu într-un eventual sezon viitor.

Ultimul capitol unde producția strălucește cu prisosință este cel al performanțelor actoricești, livrate de o distribuție uriașă, dar capabilă în unanimitate de a transmite cu precizie atât laturile bune, cât și cele întunecate ale personajelor, fără a-și pierde din credibilitate sau versatilitate în niciun moment al sezonului. Astfel, Melanie Lynskey (The Last of Us) face o treabă excelentă și de această dată în rolul Shaunei Sadecki, un personaj măcinat de traumele trecutului și cu o apetență îngrijorătoare spre violență, dar a cărui volatilitate comportamentală reprezintă o mină inepuizabilă de oportunități pe care simpatica actriță le fructifică pentru a creiona portretul celui mai complex și imprevizibil protagonist din ultimii ani. Totodată, Christina Ricci (Batman: Caped Crusader) este o prezență încântătoare ca de obicei, excentrica Misty Quigley fiind pata de culoare de care serialul avea nevoie pentru a nu risca o eventuală cădere în derizoriu, iar parcursul său evolutiv este punctat de aceeași interpretare efervescentă a carismaticei actrițe, în timp ce Tawny Cypress (House of Cards), Lauren Ambrose (Caddo Lake) și personajele lor Taissa Turner și Vanessa Palmer experimentează cea mai intrigantă și emoționantă poveste a sezonului, dar al cărei final prematur și mult prea abrupt nu le face dreptate celor două talentate interprete.

De cealaltă parte, Sophie Nélisse (The Book Thief) este piesa centrală a noilor episoade, tânăra actriță interpretând-o pe adolescenta Shauna cu o ferocitate primară și o sete de putere obsesivă, completând parcursul evolutiv al protagonistei și contribuind major la desăvârșirea celor mai violente și tulburătoare secvențe ale sezonului, iar Sophie Thatcher (Companion) strălucește în continuare în pielea tinerei Natalie Scatorccio, rivala principală a Shaunei și busola morală a grupului, aceasta fiind protagonista unor momente extrem de importante pentru întreg tabloul narativ construit până în prezent, o misiune care o solicită pe actriță din punct de vedere fizic/emoțional, dar de care aceasta se achită absolut impecabil. Referitor la ceilalți actori care fac parte din distribuție, fiecare dintre ei contribuie într-o mai mică sau mai mare măsură în acest sezon, chiar dacă unele voci importante, precum Jasmin Savoy Brown (Scream VI) sau Elijah Wood (The Monkey) intră într-un oarecare con de umbră, însă Simone Kessell (Obi-Wan Kenobi) și Saraj Desjardins (The Night Agent) sunt două prezențe care intră cu aplomb în profunzimile personajelor Lottie Matthews și Callie Sadecki, iar Hilary Swank (Million Dollar Baby) este o adiție mai mult decât interesantă în a doua jumătate a sezonului, conturând portretul unui antagonist reticent și misterios, dar capabil de a provoca daune ireparabile într-un timp limitat.

În mod surprinzător sau nu, rețeta introdusă de serialul Lost acum mai bine de două decenii încă reprezintă o sursă de inspirație majoră pentru numeroase alte producții cinematografice contemporane, semn că publicul modern râvnește în continuare să se cufunde în povești care mai de care mai complexe și alambicate, fie din plăcerea de a descurca ițele unor mistere fantastice alături de personajele lor îndrăgite, fie din dorința de a înțelege cum funcționează mintea umană în situații extreme sau în contexte mult diferite de parametrii normalului cu care suntem obișnuiți. Așadar, sezonul 3 al serialului Yellowjackets continuă seria de victorii moderate ale proiectului, construind o poveste captivantă, susținută de o serie de performanțe actoricești notabile și o direcție generală intrigantă, dar care suferă din cauza unei aglomerări narative neinspirate și a unei apetențe îngrijorătoare spre o anumită mediocritate creativă, fapt pentru care producția, deși este meritorie de a fi urmărită și apreciată pentru calitățile sale indiscutabile, nu reușește încă să își atingă adevăratul potențial din motive mai mult sau mai puțin concludente.

Evaluare

1. Actorie – 4/5
2. Poveste – 3/5
3. Regie – 3/5
4. Scenariu – 3/5
5. Imagine – 4/5
6. Entertainment Value – 4/5

Scor Final – 4/5