Surface Sezonul 2 (Recenzie) – O melodramă modernă cu influențe clasice, plină de decizii creative clișeice și performanțe actoricești mediocre

by Alex Haulică · Published 21 aprilie 2025 · Updated 27 aprilie 2025

Chiar dacă platforma de streaming Apple Tv Plus s-a făcut remarcată în ultimii ani pentru catalogul său de producții deosebit de variate și unite de același nivel creativ superior, există și câteva proiecte care nu reușesc să se ridice pe măsura așteptărilor, fie pentru că nu aduc nimic nou sau inovativ într-un context cinematografic competitiv, fie pentru că nu au ambiția necesară de a oferi publicului incursiuni temerare în profunzimile unor lumi/personaje intrigante. Astfel, din galeria mai puțin favorabilă a îndrăgitei platforme face parte și drama Surface, cu Gugu Mbatha-Raw (The Morning Show) și Oliver Jackson-Cohen (The Haunting of Hill House) în rolurile principale, al cărui prim sezon a trecut pe sub radarele multor privitori în anul 2022, dar care a revenit în mod neașteptat la începutul anului 2025 cu un al doilea sezon, cel puțin la fel de stereotipic și misterios ca cel precedent, dar care suferă în continuare din cauza unei abordări neconvingătoare, unor performanțe actoricești mediocre și a unei direcții narative incerte.

Sezonul 2 al serialului Surface continuă aventurile lui Sophie Ellies (Mbatha-Raw) după ce evenimentele de la sfârșitul primului sezon i-au redat o mare parte din amintirile pierdute, dar eforturile sale au avut un deznodământ tragic, fapt pentru care protagonista a plecat într-o călătorie transatlantică pentru a-și descoperi trecutul pe meleaguri britanice. Pregătită să se confrunte cu fantomele vieții sale anterioare, dar și să descurce ițele conspirației care a stat la baza morții misterioase a mamei sale, Sophie se infiltrează în înalta societate londoneză cu scopul de a se apropia de influenta familie Huntley, ai cărei membri au jucat un rol important în destrămarea viitorului său, fără să realizeze că această misiune va scoate la iveală mult mai multe secrete decât oricare dintre ei și-ar fi dorit să se afle. În același timp, Callum Walsh (Gavin Drea) demarează o investigație paralelă într-un caz în care Quinn Huntley (Phil Dunster) este implicat, iar asta îl provoacă pe neînduplecatul jurnalist să facă echipă cu Sophie pentru a lupta împotriva dușmanului lor comun, un lucru care se complică semnificativ atunci când James Ellis (Jackson-Cohen), soțul părăsit al protagonistei, revine în viața acesteia cu o propunere surprinzătoare, ale cărei repercusiuni vor cutremura din temelii destinele tuturor celor implicați în această poveste.

Având în vedere că primul sezon al producției Apple Tv Plus s-a făcut remarcat drept un murder mystery interesant, concentrat pe eforturile protagonistei de a reconstrui puzzle-ul complicat al vieții sale și soluționat aproape în integralitate pe parcursul primelor 8 episoade lansate, era greu de crezut că această poveste putea continua într-o formă sau alta pe viitor, deși mugurii unui alt mister central au fost plantați strategic în anumite momente cheie ale sezonului, oferind echipei creative intriga perfectă pentru a continua povestea lui Sophie Ellis într-un nou context provocator și înconjurată de un set de personaje complet diferit. Din păcate, această tranziție nu a fost una neapărat benefică pentru proiectul de față (care și așa suferea din cauza unei crize identitare majore), transformând serialul într-o veritabilă melodramă modernă, construită în jurul unor răsturnări de situație dramatice, unor conflicte tăioase și a unor interacțiuni spumoase, dar ale cărei influențe clasice, inspirate din modul de prezentare șablonard al unor soap opera odinioară populare (Dynasty fiind probabil cel mai apropiat echivalent), nu fac altceva decât să plaseze producția în aria unei mediocrități lipsite de orice urmă de originalitate sau inspirație.

Luând în considerare cele menționate deja, precum și schimbarea radicală de direcție survenită între cele două sezoane ale producției, tabloul narativ general rezultat este unul complet dezamăgitor, mai ales pentru că niciuna dintre poveștile elaborate (investigațiile lui Sophie și Callum, relația toxică dintre Sophie și James/Sophie și Eliza Huntley sau tensiunile din interiorul familiei Huntley) nu este dezvoltată într-o manieră cât de cât satisfăcătoare, fiind mult prea grăbite și abordate dintr-o perspectivă superficială, sărăcind astfel impactul emoțional al fiecărui moment important în parte și limitându-se la o explorare stereotipică a unei pături sociale intens exploatate în ultima vreme în alte proiecte mult mai bune și coerente. Pe cale de consecință, nici deznodământul acestui sezon nu avea cum să fie unul convingător, mai ales pentru că majoritatea conflictelor principale evoluează în moduri complet divergente față de intenția originală a poveștii, iar dezvăluirile de ultim moment, ofertante și captivante pe de-o parte, dar previzibile și absurde pe de-altă parte, pun bazele unui nou sezon care pare că va fi mult mai închegat și îngrijit, dar care are șanse minime de a mai fi realizat în condițiile date sau sub aceeași formă polarizantă.

Referitor la performanțele actoricești din acest sezon, Gugu Mbatha-Raw este singura interpretă care depune eforturi considerabile pentru a fi credibilă în rolul misterioasei Sophie Ellis/Tess Caldwell, nuanțând performanța sa din sezonul anterior și adăugând noi valențe în portretul unui personaj pe cât de onest și determinat, pe atât de viclean și periculos, chiar dacă restricțiile narative ale scenariului nu o lasă pe fermecătoarea actriță să își demonstreze talentul actoricesc așa cum ar fi trebuit/meritat. În schimb, Oliver Jackson-Cohen face o treabă admirabilă în rolul lui James Ellis, un personaj fără nicio direcție clară și cu un portret moral creionat într-o manieră ambiguă, misiune pe care versatilul interpret o livrează cu succes, fără a oferi însă nimic nou sau revoluționar din postura de soț îndurerat, dar răzbunător al protagonistei, în timp ce Phil Dunster (Ted Lasso) și Gavin Drea (Baby Reindeer) sunt două apariții onorabile, dar mult prea puțin folosite în pielea personajelor Quinn Huntley și Callum Welsh, iar Millie Brady (The Last Kingdom) este o prezență pe cât de încântătoare în rolul Elizei Huntley, pe atât de lipsită de vivacitatea și complexitatea de care personajul său avea nevoie pentru a fi memorabil.

După cum se poate observa, deși platforma Apple Tv Plus ne-a obișnuit cu unele dintre cele mai puternice și spectaculoase proiecte de televiziune ale ultimilor ani, era de așteptat ca, la un anumit moment dat, să apară și câteva fisuri nedorite în armura implacabilă a catalogului său impresionant de producții cinematografice de succes. Așadar, serialul Surface continuă să ia prin surprindere publicul larg, din motive mai mult sau mai puțin fericite, și cu al doilea sezon al său, acesta construind o poveste cu o direcție narativă clișeică, un mod de prezentare neconvingător și o serie de performanțe actoricești mediocre, care se face remarcat drept una dintre cele mai mari dezamăgiri ale începutului de an 2025, nu pentru că ar fi o producție care nu merită acordată atenție sau care nu oferă nimic captivant de urmărit, ci pentru că aduce pe micile ecrane o experiență lipsită de prospețimea și rafinamentul contextului cinematografic actual.