Devil May Cry (Recenzie) – O adaptare fabuloasă, cu o tematică profundă și un stil de animație vibrant, a uneia dintre cele mai populare francize de jocuri video

by Alex Haulică · Published 24 aprilie 2025 · Updated 24 aprilie 2025

Deși încă există anumite rețineri cu privire la nivelul calitativ fluctuant al marii majorități a proiectelor de acest gen, adaptările cinematografice ale unor jocuri video extrem de populare sunt unele dintre cele mai profitabile și constante prezențe pe marele/micul ecran, folosind materialul sursă deosebit de versatil și complex pentru a da naștere unor producții fantastice și memorabile. După ce proiectele The Last of Us sau Fallout au demonstrat în ultimii ani că această abordare poate fi una încununată cu laurii succesului, primăvara anului 2025 oferă o nouă producție spectaculoasă din această nișă, respectiv serialul Devil May Cry lansat de platforma Netflix în colaborare cu Adi Shankar (Castlevania: Nocturne), care aduce în fața publicului o poveste fascinantă și dinamică, susținută de un stil de animație vibrant, o coloană sonoră nostalgică și o direcție narativă intrigantă, confirmând astfel locul bine meritat al producțiilor inspirate din jocuri video în panoplia celor mai interesante și ofertante proiecte cinematografice moderne.

Devil May Cry urmărește povestea lui Dante (Johnny Yong Bosch), un tânăr vânător de demoni cu un trecut învăluit în mister și abilități care frizează limitele supranaturalului, care se vede implicat în cel mai nou război dintre forțele Iadului, conduse de răzbunătorul White Rabbit (Hoon Lee), și umanitate, reprezentată de vicepreședintele american Baines (Kevin Conroy), declanșând un conflict ideologic între cele două specii aflate în pragul extincției. Ajutat de fioroasa agentă Mary Ann Arkham (Scout Taylor-Compton), membră de vază a organizației guvernamentale DARKCOM și un vârf de lance al umanității în acest război interdimensional, protagonistul nostru trebuie să dejoace într-un timp limitat planurile demonului White Rabbit de a obține cele două chei necesare pentru a deschide porțile Iadului și a porni o veritabilă invazie a Pământului, dar asta se dovedește a fi o misiune deosebit de dificilă după ce fricțiunile dintre cei doi aliați reticenți amenință să pună în pericol însuși viitorul celor două forțe opozante, iar soarta întregului univers se află în mâinile celor mai vulnerabili, volatili și capabili protectori ai săi.

Împrumutând diverse elemente și personaje din istoria francizei de jocuri video eponime, dar construind un tablou narativ general complet nou și inovator, producția creată de Adi Shankar folosește mitologia acestui univers fascinant drept punct de plecare pentru o nouă poveste captivantă și complexă, similară ca abordare și compoziție cu predecesorii săi, dar inedită prin sfera tematică deosebit de profundă conturată (conflictul dintre umanitate și demoni reprezintă o metaforă a diviziunii sociale contemporane, ridicând puncte de vedere importante cu privire la pericolele migrației sau ale imperialismului american), a cărei relevanță în contextul social actual este deopotrivă uluitoare și îngrijorătoare, din motive mai mult decât evidente. Astfel, această împletire intrigantă dintre cele două dimensiuni ale poveștii oferă un mediu propice în care echipa creativă a proiectului a reușit să găsească un echilibru perfect între momentele tensionate de acțiune (ilustrate cu ajutorul unei stil de animație vibrant, fluid și dinamic) și cele contemplativ-moralizatoare (susținute de un scenariu bine gândit și executat pentru a nu cădea în patima ostentației), desăvârșind o operă cinematografică pe cât de comercială, pe atât de nișată.

Totuși, există posibilitatea ca această abordare unică să nu fie pe placul tuturor privitorilor, în special a fanilor seriei originale care s-ar putea să nu rezoneze pe deplin cu temele politice incorporate în noile aventuri ale lui Dante, dar îndrăzneala artistică de care Shankar și colaboratorii săi au dat dovadă merită creditată din motivele enumerate deja, eforturile lor creative dând naștere unui sezon plin de secvențe de acțiune palpitante și conflicte verbale memorabile, iar coloana sonoră impresionantă, formată din piese iconice ale anilor 1990-2000 cântate de trupe precum Evanescence sau Limp Bizkit, adaugă o tușă de nostalgie și dramatism în configurația acestui proiect revoluționar. Din fericire, totul culminează și cu un deznodământ deosebit de spectaculos din toate punctele de vedere, concentrat în exclusivitate pe conflictul final dintre armatele conduse de White Rabbit și Dante/Mary, încheind într-un mod neașteptat de satisfăcător majoritatea firelor narative dezvoltate și folosind o introducere de ultim moment pentru a atrage atenția fanilor sceptici ai proiectului și a pune bazele unui nou sezon cel puțin la fel de special și subversiv.

Mai mult decât atât, producția se bucură și de o serie de performanțe vocale remarcabile, livrate de o distribuție relativ necunoscută, dar capabilă de a surprinde toate nuanțele personajelor pe care le întruchipează, indiferent de care parte a barierei fizice/ideologice dintre cele două lumi se situează. O surpriză binevenită din această distribuție este Johnny Yong Bosch (Demon Slayer) în rolul lui Dante, protagonistul cu o carismă aparte și o predilecție spre a intra în bucluc cu zâmbetul pe buze sau cu o serie de comentarii ironice, iar tânărul interpret face o treabă excelentă în pielea îndrăgitului personaj, în timp ce regretatul Kevin Conroy (Justice League: Crisis on Infinite Earths) livrează o ultimă performanță complexă în rolul vicepreședintelui Baines, care pare să alterneze mereu între pozițiile de susținător sau inamic al lui Dante. În același timp, Scout Taylor-Compton (Rosewood) și Hoon Lee (The Killer’s Game) se fac remarcați în mod special în pielea personajelor Mary Ann Arkham și White Rabbit, două prezențe pe cât de diferite, pe atât de similare, lucru reliefat în episodul 6 (de altfel și cel mai bun episod al întregului sezon) care oferă o incursiune în trecutul tragic al personajelor, oglindind parcursurile lor evolutive într-un mod dramatic și oferindu-le interpreților șansa de a-și pune în valoare talentul indiscutabil.

După ce Adi Shankar și colaboratorii săi au dat naștere proiectului animat Castlevania, una dintre cele mai apreciate adaptări cinematografice ale unei serii de jocuri video, a venit rândul unei alte lumi fantastice de a face tranziția pe micul ecran, sub o nouă formă inedită și coordonată de o echipă creativă capabilă de a livra publicului o experiență la fel de minunată și de vastă precum cea din materialul sursă, îndrăgit deja o lume întreagă. Așadar, serialul Devil May Cry marchează o nouă victorie importantă a acestui gen cinematografic, alcătuind un tot unitar, format dintr-o poveste dinamică, un stil de animație fluid, o coloană sonoră memorabilă și o abordare tematică profundă, care merită acordat atenție nu doar prin prisma inovației artistice de care dă dovadă într-un context socio-politic din ce în ce mai instabil, ci și pentru definește un nou mod de a construi experiențe memorabile îmbrăcate în ambalajul comercial al unei povești nișate.