Mission: Impossible – The Final Reckoning (Recenzie) – Un ultim capitol plin de adrenalină și suspans al celei mai populare francize de acțiune din toate timpurile

Fără nicio urmă de îndoială, Tom Cruise (Top Gun: Maverick) este unul dintre cele mai mari și populare nume din istoria contemporană, făcându-se remarcat atât pentru dedicarea și dârzenia cu care a luptat pentru a schimba semnificativ fața cinematografiei moderne, cât și pentru versatilitatea sa artistică impresionantă, care l-a ajutat să livreze cu succes unele dintre cele mai spectaculoase/periculoase cascadorii puse în scenă vreodată cu la fel de multă implicare cu care livrează momente dramatice emoționante sau solicitante din punct de vedere actoricesc. Deși celelalte contribuții ale sale sunt cel puțin la fel de importante, franciza Mission: Impossible este cea care l-a adus pe Tom Cruise pe culmile succesului în ultimele trei decenii, iar vara anului 2025 ne aduce pe marile ecrane finalul acestei longevive serii de filme de acțiune, pelicula Mission: Impossible – The Final Reckoning oferind fanilor o ultimă experiență cinematografică de neuitat, cu o direcție narativă plină de adrenalină și suspans, o abordare ambițioasă și performanțe actoricești memorabile, alcătuind un tot unitar extraordinar din toate punctele de vedere, care nu doar că închide macronarativa acestei francize într-o manieră uimitoare, ci se face remarcat drept unul dintre cele mai emblematice și puternice proiecte cinematografice ale anului 2025.

Mission: Impossible – The Final Reckoning continuă aventurile lui Ethan Hunt (Cruise) și ale echipei sale după ce evenimentele de la sfârșitul filmului anterior l-au adus în conflict direct cu Entitatea, sistemul IA care a pus stăpânire peste întreaga rețea cibernetică mondială, dar și în posesia unei chei cruciforme care are puterea de a controla forța antagonistică artificială. Urmărit de guvernul american cu scopul de a răspunde pentru faptele sale anterioare și vânat de vicleanul Gabriel (Esai Morales) în toate colțurile lumii, Ethan trebuie să își construiască o nouă echipă, formată din destoincii săi colegi Benji (Simon Pegg) și Luther (Ving Rhames), dar și din noii săi aliați Grace (Hayley Atwell), Degas (Greg Tarzan Davis) și Paris (Pom Klementieff), cu ajutorul căreia să găsească epava submarinului Sevastopol, în interiorul căreia să află dispozitivul necesar pentru a înfrânge Entitatea, chiar dacă obstacolele mai mult sau mai puțin cunoscute care le apar în cale amenință să condamne lumea la anarhie și pierzanie. Indiferent de riscurile la care se supune sau de pierderile pe care le are de suferit, Ethan pornește într-o ultimă cursă contra timp tensionată și emoționantă, care îl trimite din suburbiile londoneze până în apele înghețate ale Pacificului, dar și din înaltul cerurilor Africii de Sud până în prima linie a războiului dintre omenire și tehnologie, iar mizele uriașe ale acestei aventuri sunt cu atât mai mari cu cât evenimentele prin care trece lumea sunt consecințele directe ale acțiunilor trecute ale protagonistului nostru.

După numeroase amânări provocate de cauze independente de echipa de producție a proiectului, dar și după o restructurare consistentă a ultimelor două filme ale francizei (anunțate în precedență sub forma unei singure povești, împărțită în două părți distincte), Christopher McQuarrie (Jack Reacher) și colaboratorii săi s-au confruntat cu o provocare uriașă, aceștia fiind nevoiți să construiască un tablou general coerent și deosebit de expansiv, care nu doar să încheie într-o manieră satisfăcătoare macronarativa francizei de acțiune, ci și să unească toate firele narative dezvoltate de-a lungul seriei de filme într-o singură direcție convergentă și profund ancorată în realitatea îngrijorătoare a zilelor noastre. Pericolul pe care îl reprezintă ascensiunea alarmantă a inteligenței artificiale este un aspect cu care societatea modernă să confruntă la toate nivelurile sale, iar ultimul capitol al francizei Mission: Impossible tratează acest subiect cu responsabilitate și creativitate, preluând temerile contemporane ale tuturor cetățenilor și transformându-le într-o bază solidă de la care să pornească una dintre cele mai spectaculoase și palpitante povești din întreaga franciză, conturată într-o manieră, pe alocuri, nu foarte eficientă, dar care merită recunoscută pentru temeraritatea sa, în special în ceea ce privește răsturnările de situație dramatice, presărate cu ingeniozitate și măsură pe tot parcursul filmului.

Așa cum a fost menționat deja, această producție se prezintă sub forma unui punct culminant/concluziv al întregii francize, iar asta a obligat echipa creativă a proiectului să găsească toate pârghiile narative optime și artificiile stilistice potrivite pentru a desăvârși o poveste care să lege cele 8 filme ale seriei cu un singur fir roșu fascinant, împrumutând elemente din trecut (misteriosul dispozitiv Rabbit’s Foot, legăturile intrigante dintre anumite personaje din prezent și cele din precedență sau repercusiunile unor acțiuni anterioare în contextul crizei mondiale curente) și îmbinându-le cu abilitate între ele pentru a asigura o coeziune narativă aproape lipsită de cusururi, dar care nu funcționează în integralitate din motive mai mult sau mai puțin evidente. Pe cale de consecință, așa cum binomul creativ McQuarrie-Cruise ne-a obișnuit deja, și acest proiect este alcătuit din două emisfere artistice importante, respectiv componenta narativ-tematică și cea compozițional-aspectuală, dar nevoia filmului de a recapitula toate evenimentele majore care au condus la această ultimă călătorie și de a pune bazele poveștii curente într-o manieră cât de cât consecventă a încetinit considerabil primul act al filmului, un aspect exacerbat și de montajul abrupt și oarecum haotic al tuturor secvențelor desfășurate pe ecran, dar și de brevitatea surprinzătoare cu care anumite momente de o importanță majoră au fost tratate și soluționate.

Totuși, acest mod de prezentare neobișnuit de dezordonat a fost necesar în contextul general al francizei, ajutând publicul larg să se (re)familiarizeze cu povești/personaje din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat al seriei, iar asta i-a făcut un serviciu major proiectului curent pentru că a contribuit la consolidarea sferei emoționale a narativei, dar și la escaladarea graduală a poveștii elaborate. Așadar, după un prim act supraaglomerat, pelicula The Final Reckoning începe să strălucească în a doua jumătate a filmului, moment în care cascadoriile deja faimoase ale francizei intră în lumina reflectoarelor (incursiunea subacvatică a lui Ethan în apele înghețate ale Pacificului sau confruntarea aeriană dintre Ethan și Gabriel deasupra Africii de Sud), iar acestea nu dezamăgesc din nicio privință, ridicând mizele poveștii în mod halucinant și îmbinând spectacolul de cea mai bună calitate cu o îndrăzneală creativă rar întâlnită în contextul actual pentru a oferi fanilor o ultimă experiență cinematografică de neuitat. Așa cum era de așteptat, dinamismul caracteristic acestei francize este nemilos și de această dată, totul culminând cu un deznodământ uimitor din toate punctele de vedere, care încheie conflictul general dintre Ethan Hunt și adversarii săi într-o manieră deosebit de șocantă, lăsând o portiță deschisă spre o eventuală viitoare continuare (nu foarte necesară) a francizei, dar care oferă o concluzie mai mult decât potrivită (și aparent definitivă) pentru aventurile celui mai curajos erou al cinematografiei moderne.

Referitor la performanțele actoricești din acest proiect, deși franciza Mission: Impossible a fost gazda unor distribuții în perpetuă schimbare, este mai mult decât îmbucurător faptul că toți actorii implicați, indiferent de prezența lor mai semnificativă sau mai redusă pe ecran, se dedică în totalitate personajelor lor și le conferă acestora credibilitatea, vulnerabilitatea și ambiguitatea morală necesare pentru a eleva scenariul și a conduce producția pe culmile succesului. În mod evident, Tom Cruise este starul absolut al acestui film și pilonul de susținere principal al întregii francize, iar multitalentatul actor nu se lasă mai prejos nici de această dată din niciun punct de vedere, Ethan Hunt revenind pe marile ecrane cu la fel de mult aplomb ca în trecut, dar fiind pus față în față cu consecințele grave ale acțiunilor sale anterioare, fapt pentru care parcursul evolutiv al protagonistului suferă câteva schimbări importante, dar care ajută în unanimitate la definirea caracterului profund altruist (aflat la limita inconștienței) al personajului, precum și la consolidarea acestuia în panteonul celor mai cunoscuți eroi ai lumii moderne. Cât despre cascadoriile impresionante la care Ethan Hunt/Tom Cruise au luat parte în acest proiect, nimic nu pare a fi imposibil pentru cele două legende ale cinematografiei, iar dedicarea cu care dârzul actor a tratat această misiune primejdioasă nu face decât să îi confirme calitățile sale umane/artistice, deja consacrate în slubja publicului său și a spectacolului cinematografic de cea mai bună calitate.

Cu toate acestea, meritele lui Tom Cruise nu le umbresc pe cele ale colegilor săi, mai ales pentru că Simon Pegg (The Boys) și Ving Rhames (Dope Thief) au fost cu el pe tot parcursul acestei călătorii și i-au transformat pe Benji și Luther în cei mai de seamă și devotați aliați ai acestuia, iar această ultimă aventură le oferă simpaticilor interpreți oportunitatea de a completa parcursurile evolutive captivante ale celor două personaje secundare, contribuind semnificativ la salvarea întregii lumi dintr-o postură complet nouă, dar tragică și imprevizibilă în egală măsură. De asemenea, Hayley Atwell (Tomb Raider: The Legend of Lara Croft) face o treabă extraordinară în rolul lui Grace, aliata iute de mână a lui Ethan și vocea rațiunii a echipei, fermecătoarea actriță dovedindu-și talentul incontestabil atât în momentele emoționante ale filmului, cât și în cele solicitante din punct de vedere fizic, în timp ce Esai Morales (Titans) nu se face remarcat neapărat în mod special în pielea personajului Gabriel, un antagonist care se pierde în mulțime din cauza felului ușor caricaturistic în care este creionat, dar care reprezintă un ultim obstacol mai mult decât competent și amenințător pentru protagoniștii noștri, chiar dacă deznodământul poveștii sale este unul pe cât de subversiv și abrupt, pe atât de ridicol și nedemn de statutul său privilegiat.

În caz că acest lucru nu era deja o certitudine pentru toată lumea, franciza Mission: Impossible a devenit de-a lungul ultimelor trei decenii una dintre cele mai importante și revoluționare serii de filme din toate timpurile, schimbând fața cinematografiei moderne în moduri grele de crezut a fi posibile în condiții normale, iar laurii acestui succes colosal merită a fi așezați pe umerii mereu spectaculosului Tom Cruise și a tuturor colaboratorilor săi care au contribuit în timp la crearea acestui fenomen cinematografic de netăgăduit. Așadar, vara anului acesta ne oferă ultimul capitol al acestei aventuri unice, pelicula Mission: Impossible – The Final Reckoning oferind fanilor o experiență de neuitat, susținută de o direcție narativă plină de adrenalină și suspans, o abordare ambițioasă, cascadorii incredibile și performanțe actoricești memorabile, alcătuind astfel un tot unitar extraordinar din majoritatea punctelor de vedere, meritoriu de a fi recunoscut ca o concluzie aproape de perfecțiune a celebrei francize de acțiune, dar și de a fi plasat în panteonul celor mai impresionante proiecte cinematografice ale anului 2025.

Evaluare film Mission: Impossible – The Final Reckoning

1. Actorie – 5/5
2. Poveste – 4/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 4/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 5/5