The Last of Us Sezonul 2 (Recenzie) – Un sezon controversat, dar ambițios din punct de vedere narativ-tematic și impecabil interpretat, al celui mai spectaculos serial post-apocaliptic
În panteonul celor mai bune și profunde jocuri video din toate timpurile, The Last of Us ocupă un loc fruntaș deoarece aduce în fața publicului o poveste emoționantă și complexă din punct de vedere tematic, totul dezvoltându-se pe fundalul unui peisaj post-apocaliptic devastator, care scoate la iveală cele mai întunecate și vulnerabile laturi ale ființei umane. După ce prima parte a acestei povești s-a bucurat de o popularitate covârșitoare, iar cel de-al doilea joc a polarizat publicul într-o manieră greu de anticipat sau justificat, HBO și platforma Max au lansat în 2023 o adaptare serializată a acestei producții spectaculoase, serialul The Last of Us, realizat de Craig Mazin (Chernobyl) și de creatorul original al jocului Neil Druckmann, depășind toate așteptările fanilor și demonstrând faptul că proiectele cinematografice inspirate din jocuri video pot avea succes, în pofida stigmatului dezamăgitor care le-a fost atribuit de-a lungul timpului. Astfel, primăvara anului acesta vine cu mult doritul capitol secund al acestei povești emoționante, care se va face remarcat drept un sezon mult mai controversat și dramatic decât cel original, dar care se bucură de o direcție narativă ambițioasă, performanțe actoricești notabile și o abordare neconvențională, elemente cu ajutorul cărora producția nu merită nimic altceva decât să fie plasată în galeria celor mai puternice, complexe și temerare sezoane de televiziune ale anului 2025.
Sezonul 2 al serialului The Last of Us continuă aventurile lui Ellie (Bella Ramsey) și Joel (Pedro Pascal), după ce evenimentele surprinzătoare de la sfârșitul sezonului anterior i-au făcut pe cei doi supraviețuitori să se înstrăineze ca urmare a deciziei lui Joel de a-i omorî pe toți membrii grupării Licuricilor din Salt Lake City pentru a o salva pe Ellie, condamnând astfel omenirea la pierzanie, întrucât sângele adolescentei era singurul care putea genera leacul de care oamenii aveau nevoie pentru a combate virusul Cordyceps care a pus stăpânire pe întreaga planetă. După 5 ani de la acel moment, viața celor doi protagoniști este una radical schimbată, aceștia fiind acum parte a comunității din Jackson, un oraș condus de Tommy (Gabriel Luna) și Maria (Rutina Wesley), fratele și cumnata lui Joel, și aflându-se în imposibilitatea de a-și reclădi relația unică tată/fiică, indiferent de eforturile pe care le fac în acest sens sau de încercările celor din jurul lor, precum Dina (Isabela Merced) și Jesse (Young Mazino), prietenii devotați ai lui Ellie, de a-i împinge pe drumul reconcilierii. Totul se schimbă, însă, într-o zi, când trecutul tulburător al lui Joel bate la ușă sub forma lui Abby (Kaitlyn Dever), o tânără însetată de răzbunare, pregătită să meargă până în pânzele albe pentru a-i lua viața celui care i-a omorât tatăl, declanșând astfel o serie întreagă de evenimente neașteptate, care amenință să le destabilizeze viețile celor doi protagoniști în moduri tragice și să îi aducă pe Joel și Ellie față în față cu consecințele grave ale acțiunilor lor.
Având în vedere faptul că primul sezon al acestei producții a fost compus din 9 episoade care au adaptat în integralitate evenimentele din primul joc al seriei create de Druckmann, era de așteptat ca cel de-al doilea sezon al proiectului să exploreze călătoriile lui Ellie și Joel din jocul The Last of Us Part II, însă maniera trunchiată în care serialul HBO a tratat această narativă este una mai mult decât firească și deosebit de inspirată, dat fiind faptul că povestea celui de-al doilea capitol al acestei francize este una mult mai expansivă și mai ambițioasă decât cea originală, iar asta necesita o abordare pe măsura nivelului calitativ superior al materialului sursă. Așadar, echipa creativă a proiectului a preluat evenimentele din prima jumătate a jocului deja menționat, fără a ezita însă din a dezvolta considerabil anumite elemente importante, dar relativ slab conturate din acesta (precum relațiile dintre Joel/Dina, Ellie/Jesse, Joel/Maria, Ellie/Tommy, viața cotidiană a personajelor din interiorul comunității Jackson sau a celor din comunitățile WLF și Seraphites din orașul Seattle), și a construit un tablou general vibrant și veridic al unei lumi post-apocaliptice în colaps moral, dar populată de o serie de personaje care încearcă să își gestioneze trăirile și emoțiile contrastante/complementare așa cum știu ele mai bine, reliefând astfel cu măiestrie temele centrale ale proiectului și făcând dreptate în mod ingenios complexității uluitoare a jocului original.
Spre deosebite de predecesorul său, care a trebuit să găsească un echilibru fin între momentele inactive, necesare pentru construcția personajelor și a lumii din care acestea fac parte, și cele conflictuale, inspirate din mecanismele și momentele combative din materialul sursă, acest sezon s-a dedicat întru totul misiunii de a transpune cu cât mai multă fidelitate numeroase evenimente emblematice din jocul The Last of Us Part II (precum scena dintre Joel și Ellie din muzeu, întâlnirea dintre Joel și Abby sau ultima confruntare din holul teatrului din Seattle), fără a face însă rabat din a adăuga și alte secvențe spectaculoase de-a lungul sezonului (războiul dintre locuitorii orașului Jackson și hoarda de infectați Cordyceps din episodul 2 sau numeroasele întâlniri terifiante dintre protagoniști și infectați din episoadele 1, 4 și 5) pentru a ridica mizele poveștii și a remedia criticile aduse proiectului în primul sezon. În mod evident, atât sub aspect narativ/tematic, cât și sub aspect vizual/compozițional, tranziția proiectului dintr-un format de joc video într-unul cinematografic presupune anumite schimbări de formă și fond, care, deși nu vor fi bine primite în unanimitate, sunt mai mult decât onorabile și nu doar că tratează materialul sursă cu reverența și grija cuvenite, ci și perfecționează anumite momente cheie care nu avuseseră în precedență timpul și spațiul necesare pentru a putea fi desăvârșite așa cum ar fi trebuit.
Desigur, orice discuție purtată pe baza acestui sezon al serialului The Last of Us nu putea să evite cel mai controversat și polarizant aspect al său, chiar dacă recenzia se va abține din a dezvălui foarte multe detalii despre acesta pentru a păstra intactă integritatea tragică a poveștii, dar ceea ce se poate spune e că Mazin și Druckmann au dat dovadă de o îndrăzneală creativă aflată la limita inconștienței, eliminând încă din cel de-al doilea episod un pilon de susținere central al întregului proiect într-o manieră tulburătoare nu doar pentru celelalte personaje, ci și pentru fanii loiali ai serialului, replicând astfel una dintre cele mai mari și dramatice răsturnări de situație din istoria jocurilor video cu respectul și atenția necesare pentru ca aceasta să aibă impactul narativ/emoțional/tematic scontat. Pe cale de consecință, serialul suferă o serie de schimbări majore din acel moment, care vor fi primite, fără doar și poate, cu vădită reticență și dezaprobare de un anumit segment important al publicului, dar care păstrează liniile narative intrigante trasate de jocul sursă și deschide acest univers spre noi posibilități de explorare a temelor centrale ale poveștii (respectiv ciclul vicios al răzbunării și consecințele sale fizice/morale, înstrăinarea față de valorile umane obișnuite și pierderea de sine într-un context dezumanizant provocator), folosind însuși caracterul polarizant al tuturor narativelor elaborate până în acel punct pentru a contura această călătorie inedită cu aceeași măiestrie de netăgăduit care a definit povestea originală.
Deși sezonul pornește într-o cu totul altă direcție decât cea așteptată din cel de-al treilea episod și până la final, un lucru este clar și anume că aventurile lui Ellie și Dina printr-un Seattle năruit de războiul sângeros dintre militarii WLF și cultiștii Seraphiți sunt mult diferite de cele ale lui Joel și Ellie de-a lungul Statelor Unite ale Americii din primul sezon, având o dinamică complet diferită (relația de dragoste înfloritoare dintre cele două tinere în comparație cu cea de dragoste paternă dintre cei doi protagoniști) și o cu totul altă cadență (peripețiile alerte prin care trec Joel și Ellie prin anumite părți/orașe ale Americii versus evenimentele tensionate, dar mult mai lente pe care le experimentează Ellie și Dina în Seattle), iar această schimbare de perspectivă este una care va polariza publicul din nou, unii fiind mulțumiți și fascinați de această abordare mult mai contemplativă și nuanțată, iar alții care se vor arăta dezamăgiți de direcția generală a poveștii. Cu toate acestea, punctul culminant al sezonului este atins în ultimele 2 episoade, unul dintre acestea oferind fanilor ocazia unică de a-și lua la revedere de la unul dintre protagoniști într-o manieră memorabilă și deosebit de emoționantă, iar celălalt încheind primul act al acestei povești într-un mod abrupt și neașteptat de dramatic, ridicând astfel mizele producției la cote alarmante și punând bazele unui sezon viitor mult mai diferit și mai cutezător decât acesta, dar la fel de abil gândit și structurat pentru a modifica cu ingeniozitate configurația de bază a serialului.
Ultimul capitol unde producția strălucește din plin este cel al performanțelor actoricești, acestea fiind livrate de o distribuție fabuloasă, capabilă de a valorifica atât laturile vulnerabile, cât și cele întunecate ale personajelor, în așa fel încât privitorii să poate simpatiza cu trăirile crude ale acestora, dar și cu acțiunile lor condamnabile din punct de vedere moral, ambiguizând cu succes linia subțire dintre protagoniști și antagoniști într-un mod rar întâlnit în contextul cinematografic actual, dar extrem de potrivit și de complex pentru un asemenea proiect de televiziune. Fără nicio urmă de îndoială, Pedro Pascal (Gladiator II) este cel mai mare nume din această distribuție, iar carismaticul actor revine în haina protagonistului Joel Miller cu la fel de mult aplomb și sensibilitate ca în trecut, chiar dacă de această dată contribuția sa este una mult mai limitată și folosită ca punct focalizator al poveștii dezvoltate de-a lungul întregului sezon, dar asta îi oferă lui Pascal oportunitatea de a explora toate nuanțele personajului său într-o manieră profund umană, născută din nevoia stoicului erou de a se confrunta direct cu consecințele deciziilor sale anterioare și de a-și asuma răspunderea faptelor sale reprobabile cu aceeași violență, dragoste și determinare care i-au caracterizat parcursul evolutiv fascinant din prima și până în ultima clipă.
Așadar, preluând ștafeta de la Pedro Pascal și al său protagonist, Bella Ramsey (Game of Thrones) intră în lumina reflectoarelor în acest sezon și o ajută pe tânăra Ellie să devină adevăratul personajul central al acestei producții, creionând portretul acesteia cu aceeași jovialitate și irascibilitate de care protagonista a dat dovadă de-a lungul seriei de jocuri video și pe care Bella și le-a însușit în totalitate încă din primul sezon. Totuși, după răsturnarea de situație dramatică de la începutul acestui sezon, Ellie trece printr-o perioadă dificilă din punct de vedere mental/emoțional, iar asta îi oferă Bellei posibilitatea de a explora și celelalte fațete ale personajului său, cele ascunse de ochii lumii și cărora adolescenta nu le acceptă existența decât în momentele de solitudine, maturizând-o prematur pe tânăra protagonistă și transformând-o brusc dintr-un copil efervescent într-un adult posac, o misiune extrem de dificilă, dar pe care Bella o livrează absolut impecabil pe tot parcursul celor 7 episoade ale sezonului. Oglindind în sens invers parcursul evolutiv al lui Joel din trecut, Ellie se afundă în durere, violență și răzbunare, însă scenariul nu o împinge niciodată pe tânără dincolo de limita dintre moral/imoral, nuanțând acțiunile sale cu abilitate pentru a nu aliena complet publicul, dar păstrând intacte anumite momente pentru a ambiguiza parcursul său viitor și a-i permite Bellei să își demonstreze versatilitatea actoricească impresionantă, precum și capacitatea sa incredibilă de a surprinde toate subtilitățile personajului său.
În ceea ce-i privește pe ceilalți actori implicați în acest proiect, Isabela Merced (Alien: Romulus) este cea care se face remarcată în mod special în pielea personajului Dina, prietena cea mai bună a lui Ellie și busola morală a acesteia, tânăra actriță reușind să transforme radical rolul său din materialul sursă și să fure toată atenția de fiecare dată când apare pe ecran, dând dovadă de o cameleonicitate artistică aparte și de o chimie electrică atât cu Pedro Pascal, cât și cu Bella Ramsey, aspecte grație cărora Dina devine aproape protagonistul secundar al sezonului și totodată una dintre cele mai captivante și complexe prezențe din întreaga producție. În același timp, Kaitlyn Dever (Dopesick) face o treabă extraordinară în rolul lui Abby, antagonista aparentă a acestui sezon și personajul cu cel mai intrigant parcurs evolutiv rămas neexplorat momentan, îndrăgita actriță reușind să surprindă cu eficacitate toate fațetele controversatei antagoniste într-un timp relativ scurt, dar deosebit de încărcat din punct de vedere emoțional, dând dovadă de o maturitate artistică uimitoare, imperios necesară pentru a putea face față unei asemenea interpretări duale și a transmite cu subtilitate (exclusiv prin mimică și gestică) nebuloasa de sentimente contradictorii ale lui Abby, izvorâtă din nevoia acesteia de a răzbuna moartea tatălui său cu orice preț.
Chiar dacă primul sezon al producției HBO/Max a replicat cu măiestrie succesul covârșitor al primului joc din această serie, așteptările ca sezonul al doilea al serialului The Last of Us să fie cel puțin la același nivel calitativ superior erau oarecum moderate, mai ales pentru că majoritatea fanilor erau deja familiarizați cu narativa cutezătoare a celui de-al doilea joc al francizei și deci erau conștienți de controversele uriașe care aveau să urmeze și să polarizeze în mod iremediabil publicul larg. Totuși, echipa creativă a proiectului a acceptat cu încredere și ingeniozitate această provocare și a adus în fața publicului o adaptare cel puțin perfectă a primului act al jocului sursă, construind o poveste emoționantă și expansivă, susținută de o direcție narativă temerară, un mod de prezentare ambițios și o serie de performanțe actoricești notabile, care nu doar că merită a fi recunoscută pentru îndrăzneala creativă de care a dat dovadă, ci și merită a fi plasată în panteonul celor mai complexe și sfâșietoare experiențe cinematografice ale anului 2025, conturată sub forma unui sezon de televiziune pe cât de controversat, pe atât de impresionant.
Evaluare serial The Last of Us – Sezonul 2
- Actorie – 5/5
- Poveste – 5/5
- Regie – 5/5
- Scenariu – 5/5
- Imagine – 5/5
- Entertainment Value – 5/5
3 Responses
[…] – Joaquin Phoenix (Joker: Folie à Deux) și Pedro Pascal (The Last of Us) sunt la cuțite în cel mai nou film al lui Ari Aster (Beau is Afraid), un Western modern care […]
[…] a producțiilor ispirate din cele mai populare jocuri video ale momentului, unele dintre ele (The Last of Us sau Arcane: League of Legends) bucurându-se de mai mult succes decât altele (A Minecraft Movie […]
[…] de a atrage pe alocuri antipatia sau dezaprobarea privitorilor. De cealaltă parte, Nico Parker (The Last of Us) fură toată lumina reflectoarelor în rolul lui Astrid, o războinică vikingă cu aspirații de […]