Sinners (Recenzie) – O capodoperă cinematografică polivalentă și revoluționară, cu o distribuție excepțională și o coloană sonoră remarcabilă

Ryan Coogler (Black Panther: Wakanda Forever) este cu siguranță una dintre cele mai fascinante și versatile voci creative ale cinematografiei moderne, reușind să ridice la rang de artă numeroase povești adânc înrădăcinate în cultura afro-americană și folosindu-și amprenta stilistică unică pentru a oferi privitorilor de pretutindeni experiențe cinematografice profunde, care au revoluționat și au adus un suflu nou într-o industrie aflată mereu sub amenințarea perimării și a lipsei de originalitate. După ce cariera tânărului creator a atins culmile succesului prin colaborarea cu studiourile Marvel și a duologiei Black Panther, un etalon al cinematografiei afro-americane și o adevărată mișcare socio-culturală a ultimului deceniu, Coogler revine pe marile ecrane anul acesta cu cel mai spectaculos și complex proiect al său de până acum, pelicula Sinners luând cu asalt întreg mapamondul într-un mod rar întâlnit în zilele noastre, construind un ansamblu de elemente absolut perfect, format dintr-o poveste captivantă, un mod de prezentare ambițios, o distribuție excepțională și o coloană sonoră remarcabilă, meritoriu de a primi titulatura de capodoperă cinematografică modernă și de a intra în panteonul celor mai bune producții ale anului 2025, dar și în galeria celor mai bune și polivalente filme horror din toate timpurile.

Sinners urmărește povestea lui Elijah/Smoke și Elias/Stack Moore (Michael B. Jordan), doi frați gemeni cu un trecut problematic și plin de violență, dar cu ambiții periculoase de a demonstra întregii lumi valoarea lor, care revin în orașul natal Clarksdale din statul Mississippi, după câțiva ani petrecuți în Chicago în compania mafiei italiene/irlandeze, pentru a deschide un bar destinat populației afro-americane cu ajutorul banilor furați de la foștii lor camarazi de arme și a le oferi concetățenilor lor ocazia unică de a gusta din cupa libertății și a fericirii. Așa cum era de așteptat, întoarcerea acasă a protagoniștilor noștri nu este privită cu ochi buni de toată lumea, așa că Smoke și Stack, împreună cu vărul lor Sammie (Miles Caton), un chitarist extrem de talentat, dar timid și imatur, și ceilalți aliați ai lor plănuiesc o deschidere grandioasă a barului pentru a-și demonstra supremația și a-i descuraja pe cei care le-au pus gând rău. Cu toate acestea, destinele tuturor se schimbă în mod iremediabil atunci când petrecerea lor atrage atenția unei entități supranaturale însetate de sânge și cunoaștere, a cărei apariție inopinată amenință să transforme o noapte de pomină într-una dramatică, iar supraviețuirea tuturor celor prezenți la acest eveniment, precum și a idealurilor pe care le reprezintă, nu este garantată, ceea ce îi obligă pe protagoniști să se dezbrace de haina păcatelor lor pentru a-și salva comunitatea și cultura de la pierzanie.

Dacă până în prezent, Ryan Coogler s-a făcut remarcat drept o voce creativă fascinantă și cu o temeraritate artistică rar întâlnită în această industrie, pelicula Sinners reprezintă cu siguranță apogeul carierei multitalentatului regizor, fiind o înglobare fabuloasă a tuturor elementelor narative/tematice pe care acesta și le-a rafinat de-a lungul ultimului deceniu, atât în proiecte de tip blockbuster (Creed), cât și în pelicule indie de mare succes (Fruitvale Station), și care i-au permis acestuia accederea pe piedestalul celor mai buni și versatili reprezentanți ai culturii cinematografice afro-americane din toate timpurile. Prin urmare, cel mai nou proiect semnat de Coogler este una dintre cele mai ambițioase și complexe producții ale anului 2025, fiind aflată la confluența mai multor genuri cinematografice aparent contrastante (horror, dramă istorică și musical), dar întrepătrunse cu măiestrie pentru a deveni complementare unele celorlalte, dar mai ales pentru a sublinia într-o manieră unică substratul tematic impresionant al acestui film, respectiv puterea transformativă și transgenerațională a muzicii sau problematica rasismului și a segregaționismului în era Jim Crow/Prohibiției, păstrând intactă magia și individualitatea culturii afro-americane și replicând-o pe marile ecrane cu atenția și respectul cuvenite, dar într-un fel care să poată fi ușor accesibil publicului larg și care să îmbine arta și spectacolul la perfecțiune.

Pe lângă faptul că, sub aspect compozițional/tematic, pelicula produsă/scrisă/regizată de Ryan Coogler este un regal cinematografic polivalent și multistratificat, aceasta se bucură și de un tablou narativ general ambivalent, pe de-o parte expansiv și expresiv, pe de-altă parte limitat și reținut, care se focusează în totalitate pe un singur fir narativ principal (eforturile gemenilor Smokestack și ale aliaților lor de a combate forțele supranaturale care le bat la ușă), dar în jurul căruia se dezvoltă o încrengătură de alte fire narative adiacente (relațiile amoroase dintre gemeni și Annie/Mary sau călătoria inițiatică a lui Sammie în tainele muzicii blues și ale vieții), care ajută la desvârșirea unei macronarative lipsite de cusururi și construită în așa fel încât să pună în valoare experiența colectivă a personajelor pe fundalul celei individuale, nu viceversa. Prin urmare, filmul se reinventează constant, trecând treptat de la o dramă istorică centrată pe cultura afro-americană a perioadei interbelice la un musical cu aspect oniric și terminând acest periplu fabulos cu un conflict visceral de tip horror gothic, o abordare care putea foarte ușor să se năruie în absența unui cârmaci abil și omniprezent, dar care, din fericire, strălucește în mod deosebit și îi permite scenariului să închidă această aventură într-o manieră pe cât de îndrăzneață și subversivă, pe atât de ingenioasă și relevantă, definitivând povestea unei capodopere cinematografice moderne de netăgăduit.

Un alt capitol unde producția Sinners se face remarcată în mod special este cel al aranjamentului muzical semnat de mereu surprinzătorul Ludwig Göransson (Oppenheimer), care a reușit să compună o coloană sonoră remarcabilă, formată preponderent din piese muzicale din genul blues și afro country, dar și din alte partituri muzicale de inspirație globală (tonuri irlandeze și nuanțe asiatice), care devine aproape un personaj în sine pe tot parcursul filmului, demonstrând puterea transformativă și hipnotizantă a muzicii de calitate, dar și influența colosală pe care aceasta o are asupra fiecărui individ în parte, precum și asupra anumitor comunități întregi, care își perpetuează în infinit identitatea și suferința prin intermediul său. Un exemplu mai mult decât elocvent în acest sens este cel al piesei “I Lied to You”, interpretată de Sammie într-un moment cheie al filmului, care ilustrează istoria muzicii afro-americane într-o manieră vizuală/senzorială inedită, împletind genuri precum blues, hip-hop, rock, gospel și jazz într-o secvență filmată într-un singur cadru continuu, care transcende frontierele temporale/spațiale/ancestrale (cu ajutorul unei cinematografii impecabile, în care formatul imaginii se schimbă câteodată de la o secvență la alta) pentru a reliefa temele centrale ale filmului și care va intra cu siguranță în istoria cinematografiei moderne drept un etalon al magiei cinematografice ridicate la rang de artă.

În ceea ce privește performanțele actoricești din acest proiect, Michael B. Jordan (Creed III) livrează probabil una dintre cele mai bune performanțe ale carierei sale în rolurile gemenilor Smokestack, misiunea sa fiind una extrem de dificilă nu doar sub aspect logistic, având în vedere efortul dublu pe care l-a depus pe toată durata filmărilor, ci și din perspectivă artistică deoarece Elijah și Elias sunt două personaje asemănătoare la o primă vedere (împart aceleași ambiții și idealuri primejdioase, dar și aceeași poftă de viață molipsitoare), dar care sunt diametral opuse în profunzime, unul dintre ei fiind mult mai concentrat pe partea materială a vieții lor și celălalt pe componenta afectivă, iar cameleonicul actor a reușit să interpreteze această dicotomie fascinantă într-o manieră notabilă și meritorie de a fi încununată în unanimitate cu lauri apreciativi. În același timp, Miles Caton fură toată lumina reflectoarelor la debutul său cinematografic, Sammie fiind intermediarul inocent dintre public și evenimentele desfășurate pe ecran, dar care învață pe parcursul filmului să își accepte destinul și să se maturizeze atât emoțional, cât și artistic, pentru a putea face față provocărilor (ne)obișnuite ale vieții, iar tânărul actor nu doar că se ridică pe măsura așteptărilor într-o manieră spectaculoasă, ci livrează unele dintre cele mai frumoase și sensibile momente muzicale ale întregului proiect, păstrându-și naturalețea și candoarea native chiar și în clipele de cumpănă pe care le trăiește personajul său în anumite contexte surprinzătoare.

Referitor la ceilalți membri care fac parte din distribuție, Hailee Steinfeld (Arcane: League of Legends) are o contribuție valoroasă în pielea personajului Mary, tânăra care nutrește sentimente de iubire/ură pentru alunecosul Stack, dar care ascunde o latură vicleană în spatele unei măști ingenue, ceea ce îi oferă versatilei actrițe posibilitatea de a-și demonstra talentul evident și într-un rol mult mai ambiguu și mai seducător decât în mod normal, dar al cărui parcurs evolutiv suferă câteva schimbări majore la mijlocul filmului, care o ajută să livreze o performanță eterică uimitoare. De cealaltă parte, Wunmi Mosaku (Deadpool & Wolverine) și Delroy Lindo (The Harder They Fall) fac o treabă extraordinară în rolurile Annie și Delta Slim, busolele morale ale gemenilor Smokestack și vocile rațiunii într-un context rupt de orice urmă de realitate ușor perceptibilă, îndrăgiții actori fiind capabili să transmită atât latura vulnerabilă a personajelor lor, cât și cea abrazivă sau curajoasă, creionând portretele unor eroi care își folosesc talentele magice/muzicale pentru a străpunge vălul dintre lumea noastră și cea de dincolo, iar Jack O’Connell (SAS: Rogue Heroes) se face remarcat prin felul carismatic în care îl interpretează pe misteriosul Remmick, o entitate supranaturală care își folosește umanitatea și puterea incredibilă de persuasiune pentru a-și potoli setea de sânge și cunoaștere, iar simpaticul actor reușește să surprindă cu exactitate atât latura cordială a antagonistului, cât și cea animalică.

În mod evident, Ryan Coogler se afla deja pe o pantă ascendentă încă din momentul în care acesta a ajuns în atenția publicului odată cu lansarea primului film Black Panther, iar faptul că cel mai nou proiect original al său vine ca o încununare mai mult decât perfectă a întregii sale cariere de până acum nu poate decât să îi bucure pe fanii acestuia, dar și pe cinefilii de pretutindeni, întrucât felul unic în care multitalentatul regizor reușește să îmbine arta și spectacolul pentru a da naștere unor producții valoroase și revoluționare din toate punctele de vedere a contribuit semnificativ la evoluția cinematografiei moderne așa cum este ea percepută astăzi. Astfel, pelicula Sinners este una dintre cele mai frumoase și ambițioase surprize ale ultimului deceniu, construind un tot unitar excepțional, format dintr-o poveste captivantă și profund înrădăcinată în cultura afro-americană, un mod de prezentare neconvențional, o coloană sonoră legendară și o distribuție notabilă, care merită plasat în panteonul celor mai bune și inventive filme horror din toate timpurile, dar și în galeria celor mai puternice și polivalente experiențe cinematografice ale anului 2025, al cărui succes uimitor trebuie apreciat nu doar din perspectivă artistică, ci și culturală.

Evaluare film SINNERS

1. Actorie – 5/5
2. Poveste – 5/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 5/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 5/5