Deep Cover (Recenzie) – O comedie de acțiune cu o premisă ridicolă și performanțe actoricești mediocre, dar cu o direcție generală interesantă

by Alex Haulică · Published 3 iulie 2025 · Updated 3 iulie 2025

Având în vedere faptul că supremația platformei de streaming Netflix s-a șubrezit în ultimii ani, odată cu apariția unor noi platforme care oferă conținut de un nivel calitativ superior pe toate planurile, dar și cu ascensiunea spectaculoasă a unora dintre cei mai longevivi rivali ai acesteia, asta a condus înspre o schimbare majoră de preferințe în rândurile publicului larg, care nu se mai arată atât de dispus să urmărească producții nefinisate sau lipsite de originalitate în defavoarea unor proiecte care merită cu adevărat acordate atenție. În acest război al streamingului, platforma Amazon Prime este unul dintre cei mai mari adversari ai celor de la Netflix, având un parcurs impresionant de-a lungul ultimului deceniu și oferind experiențe cinematografice memorabile, dar nici aceasta nu a fost ocolită complet de dezamăgiri sau controverse, iar un exemplu mai mult decât elocvent în acest sens este filmul Deep Cover, o comedie de acțiune cu o direcție generală interesantă și un simț al umorului distinctiv, dar care nu reușește să strălucească cu nimic special din cauza unei premise ridicole și a unor performanțe actoricești modeste.

Deep Cover urmărește povestea lui Kat Bryant (Bryce Dallas Howard), un comediant de stand-up cu o carieră nesatisfăcătoare și profesoară de improvizație într-un bar londonez, care este abordată de misteriosul detectiv Graham Billings (Sean Bean) pentru a lua parte la una dintre cele mai noi inițiative ale Poliției Metropolitane, și anume folosirea unor actori de improvizație pe post de agenți sub acoperire pentru a deturna operațiunile criminale de pe scena infracționalității britanice. Tentată de oportunitatea unică de a-și folosi talentele actoricești în scopuri nobile și de a-și restarta cariera, Kat îi convinge pe doi dintre studenții săi, Marlon Swift (Orlando Bloom), un actor aspirant, dar cu o personalitate stranie, și Hugh (Nick Mohammed), un IT-ist suferind de anxietate socială, să i se alăture în această misiune primejdioasă și plină de neprevăzut, dar periplul lor capătă o nouă dimensiune în momentul în care cei trei protagoniști ajung să își joace rolurile mult mai bine decât s-ar fi așteptat, iar asta îi obligă să aleagă între a-și duce sarcina la bun sfârșit sau a-și urma instinctele și a salva una sau mai multe vieți de la pierzanie.

După cum se poate observa din acest sumar, premisa de la care pornește pelicula regizată de Tom Kingsley (Doctor Who) este una absolut ridicolă și complet ruptă de realitate, ceea ce nu ar fi fost neapărat o problemă majoră în contextul compozițional al unei comedii de acțiune, dar care transformă majoritatea evenimentelor desfășurate pe ecran într-o serie de sketch-uri improvizate cu caracter cvasi amuzant, lipsite de orice urmă de emoție sau profunzime și construite în așa fel încât să valorifice scenariul absurd scris de comedianții Ben Asheden (Black Mirror) și Alexander Owen (1899) în defavoarea unei coeziuni narative imperios necesare pentru un asemenea tip de proiect problematic. De asemenea, atmosfera tensionată a poveștii este diluată din nevoia obsesivă a scenariștilor de a îmbina violența cu parodia, ambiguizând atât abilitățile individuale ale protagoniștilor și parcursurile evolutive ale acestora, cât și integritatea tabloului general conturat (plin de fire narative neinspirate și irelevante, care încearcă să trateze în mod subversiv clișeele clasice ale genului, dar eșuează aproape de fiecare dată), iar asta se reflectă oarecum negativ asupra deznodământului acestui film, care încheie conflictul general dintre protagoniști și interlopii londonezi în aceeași manieră de prezentare controversată, fără a găsi, însă, un echilibru între cele două dimensiuni ale poveștii, care ar fi avut potențialul de a scăpa acest proiect din aria nefavorabilă a unei mediocrități plate și ilare din motive nedorite.

Referitor la performanțele actoricești din acest proiect, acestea sunt aproape inexistente, dar asta nu face neapărat un deserviciu major producției pentru că face parte din configurația de bază a acesteia, ceea ce le oferă interpreților șansa de a-și demonstra talentul comic în contexte special croite pentru acest lucru, chiar dacă asta implică o anumită detașare emoțională față de evenimentele din ce în ce mai bizare care se petrec în jurul lor. Prin urmare, Bryce Dallas Howard (Argylle) face o treabă admirabilă în rolul lui Kat Bryant, singurul personaj cu o oarecare complexitate morală intrigantă, dar cu o nevoie intrinsecă de a-și dinamita viața din lipsa de satisfacție personală/profesională, iar versatila actriță reușește să surprindă cu umor și sensibilitate toate aceste nuanțe contrastante ale protagonistei. De cealaltă parte, Orlando Bloom (Gran Turismo) și Nick Mohammed (Ted Lasso) sunt un duo memorabil în pielea personajelor Marlon și Hugh, dar intențiile incerte ale celor doi protagoniști îi provoacă pe actori să suplinească carențele din scenariu cu personalitățile lor magnetice, dar aflate la poli morali/afectivi opuși, în timp ce Ian McShane (Ballerina), Paddy Considine (MobLand) și Sean Bean (Snowpiercer) au câteva apariții importante de-a lungul filmului, dar contribuțiile lor sunt mult prea caricaturistice și stereotipice pentru a putea fi credibile, în ciuda tuturor eforturilor observabile ale fantasticilor actori.

Deși ultimii ani au văzut o creștere semnificativă a numărului de comedii de acțiune lansate frecvent de către marea majoritate a platformelor de streaming, multe dintre aceste proiecte nu au izbutit să aducă nimic nou sau inovativ într-un gen cinematografic suprasaturat și oarecum perimat, dar asta nu a împiedicat anumite voci creative să își folosească talentele unice pentru a face acest lucru posibil, chiar dacă multe dintre aceste încercări nu s-au ridicat la nivelul calitativ pe care publicul larg și l-ar fi dorit. Din această galerie mai mult sau mai puțin favorabilă face parte și cel mai nou film al platformei Amazon Prime, pelicula Deep Cover oferind privitorilor o experiență cinematografică nefinisată și incoerentă, formată dintr-o poveste interesantă, dar cu o premisă mult prea ridicolă și o serie de performanțe actoricești modeste, care nu reușește să se facă remarcată cu nimic altceva decât cu un simț al umorului distinctiv, dar vanitos în contextul dat.