Ironheart (Recenzie) – O dramă psihologică inedită și multistratificată, învelită în ambalajul comercial al unui spectacol modest cu supereroi

by Alex Haulică · 10 iulie 2025

În mod absolut evident, franciza Marvel Cinematic Universe rămâne în continuare una dintre cele mai populare inițiative cinematografice ale ultimelor două decenii, doborând constant toate recordurile de încasări la box office și stabilind supremația producțiilor inspirate din benzi desenate asupra unei industrii care avea nevoie de o doză de adrenalină pentru a putea rămâne relevantă într-o lume în perpetuă schimbare. Din păcate, odată cu extinderea francizei pe micul ecran, publicul larg a început să privească cu oarecare scepticism în direcția acestui proiect, iar asta a început să afecteze pe termen lung succesul brandului Marvel într-un context tot mai volatil și mai critic în ceea ce privește originalitatea sau valoarea peliculelor clasice cu supereroi. După ce studiourile Marvel au oferit în 2025 două producții impresionante pe marele ecrane, respectiv Captain America: Brave New World și Thunderbolts*, iar serialul Daredevil: Born Again a apărut ca o gură de aer proaspăt în această primăvară, a venit rândul serialului Ironheart să încerce să recucerească publicul pierdut, oferind fanilor o dramă psihologică inedită, învelită în ambalajul comercial al unui spectacol modest cu supereroi, care nu reușește să își valorifice adevăratul potențial din cauza unor decizii creative neinspirate și a unei direcții generale inconsecvente.

Ironheart urmărește povestea lui Riri Williams (Dominique Thorne), o tânără cu o minte briliantă în materie de inginerie, dar cu un trecut marcat de moartea tragică a două dintre persoanele cele mai apropiate sufletului său, care se trezește într-o zi exmatriculată de la colegiul MIT din cauza numeroaselor probleme și încălcări de regulament la care a recurs pentru a-și vedea visul devenit realitate, ceea ce o obligă pe protagonistă să revină în orașul natal Chicago pentru a-și da o nouă șansă la viață. Întoarsă în comunitatea din care a încercat să plece cu orice preț din dorința de a evita confruntarea cu traumele sale anterioare, Riri calcă pe urmele idolului său și pornește într-o călătorie primejdioasă cu scopul de a construi un costum de fier avangardist, dar lipsa de susținere financiară și emoțională o împing pe tânăra eroină să accepte oferta de lucru a lui Parker Robbins/Hood (Anthony Ramos), un justițiar șarmat, dar aparent posedat de o forță mistică întunecată, moment declanșator al unei aventuri care o va învăța pe Riri că prețul pe care îl are de plătit pentru a-și urmări ambițiile mărețe este unul cu o greutate morală neașteptată, iar conflictul lumesc în care se vede implicată involuntar are reverberații supranaturale dramatice, provocând-o pe protagonistă să găsească soluții tehnice care să rezolve problemele magice ale lumii.

Având în vedere faptul că Riri Williams a fost introdusă acum 3 ani în pelicula Black Panther: Wakanda Forever, operă creată de același Ryan Coogler (Sinners) și din configurația căruia tânăra protagonistă a jucat un rol crucial, serialul Ironheart a fost conceput inițial cu ideea de a veni în siajul acelei producții spectaculoase și a-i permite unei noi eroine Marvel să se bucure de atenția bine meritată, dar numeroasele schimbări creative prin care a trecut proiectul de-a lungul timpului și faptul că a ajuns pe micile ecrane la aproape 2 ani de la data originală a lansării au făcut ca întreaga poveste să își piardă avântul preconizat și să ajungă în fața fanilor fără prea multă vâlvă și într-o variantă mult mai diluată decât ar fi fost de dorit. În mod surprinzător sau nu, producția nu suferă din cauza unor greșeli majore, din contră, are un substrat tematic solid (conflictul dintre moralitate/dorință sau ambiție/tentație, precum și ideea eroismului clasic în relație cu nevoile unei societăți din ce în ce mai polarizate) și un aspect de tip dramă psihologică supranaturală, iar zbuciumul interior al protagonistei este oglindit în cel dintre tehnologie/magie într-o manieră deosebit de specială și multistratificată, evocând spiritul și aspectul unor producții cu supereroi desuete, dar cu un luciu modern și profund ancorat în cultura afro-americană contemporană.

Cu toate acestea, tabloul general construit nu este nici pe departe unul care să facă dreptate pe deplin aspectelor pozitive deja menționate, iar asta se datorează în mare parte felului în care este structurată povestea acestui sezon, și anume ca o singură macronarativă cu un început și un sfârșit clare, dar fragmentată în 6 părți distincte (relativ dezechilibrate din punct de vedere compozițional) pentru a se conforma cerințelor unui proiect serializat, ceea ce face ca anumite evenimente să își piardă impactul emoțional din cauza unei abordări nefocusate și ca dezvăluirile mult așteptate să pară irelevante în contextul unei inconsecvențe narative deranjante. Din fericire, carențele de la nivelul scenariului pot fi trecute cu vederea într-o imagine de ansamblu, întrucât echipa creativă a proiectului a reușit să construiască un număr impresionant de conflicte palpitante, care vin ca o completare mai mult decât perfectă a sferei tematice conturate și se folosesc de o serie de efecte vizuale de cel mai bun nivel calitativ pentru a da viață unor confruntări acerbe între personaje, concentrându-se cu precădere asupra modurilor diferite în care tehnologia și utilizatorii ei primează în fața magiei și a practicanților acesteia și viceversa, oferind privitorilor o varietate uimitoare de secvențe de acțiune care nu uită să rămână fidele calităților intrinseci ale proiectului, în loc să cadă pradă aceluiași spectacol vizual exploziv, tern și superficial din trecut.

Prin urmare, dacă în prima jumătate a sezonului lucrurile nu au fost prezentate într-o manieră foarte convingătoare, fiind concentrate mai mult pe explorarea universului în care Riri trăiește și a traumelor profunde care stau la baza aventurilor sale eroice, a doua jumătate a sezonului ridică mizele acestei povești fără nicio urmă de ezitare, iar asta face ca misiunea protagonistei să capete o nouă dimensiune și să aibă o evoluție galopantă, totul culminând cu un deznodământ absolut uluitor, dar care va naște cu siguranță numeroase controverse în perioada următoare. Așadar, ca urmare a unei răsturnări de situație de ultim moment care va inflama spiritele fanilor înrăiți prin introducerea unui nou jucător machiavelic în universul Marvel, ideea de a încheia acest capitol din cartea vieții lui Riri Williams într-o direcție imprevizibilă, dar extrem de potrivită în contextul dat și congruentă cu parcursul evolutiv al protagonistei, este una extrem de ambițioasă și riscantă, mai ales dacă aventurile tinerei nu vor continua într-un al doilea sezon care să dezvolte acest fir narativ intrigant, iar asta face ca evenimentele portretizate să devină o piatră de temelie ambiguă pentru ceea ce urmează probabil să fie elaborat în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat al francizei, fie în cadrul acestui proiect, fie într-un alt proiect complementar.

În ceea ce privește performanțele actoricești din acest serial, Dominique Thorne (Judas and the Black Messiah) face o treabă excelentă în rolul lui Riri Williams, un personaj cu o personalitate dificilă și un trecut marcat de tragedii și dezamăgiri, care alege să pornească pe un drum nefavorabil pentru a da viață viselor sale mărețe, dar și din nevoia de a-și vedea meritele recunoscute în fața întregii lumi, iar asta îi oferă tinerei interprete oportunitatea de a explora profunzimile unui supererou cu o complexitate morală rar întâlnită și o vulnerabilitate întunecată aparte într-o manieră cel puțin captivantă, dacă nu chiar impecabilă. De cealaltă parte, Anthony Ramos (Twisters) strălucește în mod deosebit în rolul lui Parker Robbins, justițiarul cunoscut sub numele de Hood fiind o figură antagonistică centrală în acest sezon, capabilă să recurgă la înțelegeri faustiene și la o serie de gesturi monstruoase pentru a-și duce misiunea vindicativă la bun sfârșit, însă carismaticul actor reușește să nuanțeze portretul acestui personaj multifațetat pentru a-i face pe privitori să cadă în mrejele sale și să empatizeze cu situația dificilă în care se află, livrând astfel una dintre cele mai bune și memorabile performanțe ale întregului serial.

Referitor la ceilalți membri care fac parte din distribuție, Lyric Ross (This Is Us) este o altă prezență încântătoare care fură toată lumina reflectoarelor din prima clipă în care apare pe ecran, simpatica actriță fiind nevoită să joace două roluri similare ca personalitate, dar separate de ecranul unui dispozitiv, Natalie fiind prietena devotată a lui Riri și principala sa busolă morală, în timp ce IA-ul N.A.T.A.L.I.E. reprezintă o întruchipare vivace a celui mai negru episod din viața protagonistei, ceea ce o provoacă pe Ross să găsească o punte de echilibru între cele două tipologii de personaje pentru a putea livra o performanță care să transcendă granițele memoriei și ale tehnologiei. De asemenea, Alden Ehrenreich (Oppenheimer) merită apreciat deoarece îl transformă pe Zeke Stane, unul dintre cele mai misterioase și tragice personaje din acest sezon, dintr-un erou reticent, dornic să ajute societatea într-un mod diferit de cel al tatălui său pentru a spăla reputația familiei sale în fața lumii, într-o figură periculoasă, frizând limita fină dintre protagonist și antagonist pe fondul unei instabilități emoționale fascinante, în timp ce Sacha Baron Cohen (Disclaimer) are o contribuție excepțională în ultimul episod al serialului, fantasticul actor intrând în pielea unui personaj pe cât de seducător și prietenos, pe atât de viclean și nemilos, iar viitorul său în această franciză pare mai luminos și mai plin de oportunități decât ne-am putea imagina.

Într-o perioadă în care franciza Marvel Cinematic Universe pare să fi ajuns la un impas, livrând în continuare proiecte cu supereroi din ce în ce mai variate și de un nivel calitativ constant, dar nemaireușind să ajungă la inimile fanilor ca odinioară din motive greu de înțeles sau justificat, viitorul acestui proiect revoluționar arată din ce în ce mai instabil și mai lipsit de strălucirea unică pe care a adus-o într-un moment în care întreaga industrie cinematografică avea nevoie de o doză de adrenalină și spectacol pentru a rămâne relevantă într-o societate în continuă schimbare. Astfel, studiourile Marvel revin în pe micile ecrane în această vară cu serialul Ironheart, o dramă psihologică supranaturală inedită, susținută de un substrat tematic solid, un mod de prezentare temerar și o distribuție notabilă, dar al cărui adevărat potențial este oarecum diminuat din cauza unor decizii creative neinspirate și a unei direcții generale inconsecvente, fapt pentru care mult amânata producție nu va reuși să câștige încrederea publicului sceptic sau atenția celui pierdut, dar măcar oferă o aventură cu supereroi clasică în spirit și modernă ca abordare.