Superman (Recenzie) – Faimosul supererou DC revine pe marile ecrane într-un regal cinematografic perfect din toate punctele de vedere

Fără nicio urmă de îndoială, producțiile cu supereroi reprezintă o piatră de temelie a cinematografiei moderne, revoluționând această industrie așa cum foarte puține alte inițiative creative au făcut-o vreodată și aducând pe marile ecrane experiențe cinematografice unice prin spectaculozitate și ambiție, capabile să doboare în mod constant toate recordurile la box office și să devină o veritabilă industrie în sine, a cărui supremație părea să fie de neatins în viitorul apropiat. Cu toate acestea, ultimii ani ne-au demonstrat că aparenta infailibilitate a acestui gen pare să se fi diminuat din cauza așa numitului fenomen de „superhero fatigue” (dezinteresul gradual al publicului cu privire la producțiile Marvel/DC și declinul calitativ al celor două branduri), problemă din cauza căreia fraciza MCU traversează cea mai dificilă perioadă a sa, iar proiectul DCEU a fost încheiat în cel mai abrupt și dezamăgitor mod posibil. Din fericire, polivalentul James Gunn (Guardians of the Galaxy) a acceptat misiunea de a revitaliza acest gen cinematografic, iar filmul Superman marchează atât revenirea uluitoare a celui mai îndrăgit erou contemporan pe marile ecrane, cât și debutul unei noi francize DCU mult mai vii și mai coerente decât în precedență, oferind un regal cinematografic perfect din toate punctele de vedere, meritoriu de a fi recunoscut în panteonul celor mai bune producții cu supereroi din toate timpurile, dar și în galeria celor mai puternice, dinamice și distractive producții cinematografice ale anului 2025.

Superman urmărește povestea lui Clark Kent (David Corenswet), un jurnalist al ziarului Daily Planet din orașul Metropolis, dar care ascunde un secret imens în spatele fațadei sale obișnuite, respectiv faptul că este un refugiat extraterestru venit de pe planeta Krypton pentru a deveni eroul de care Pământul are nevoie, folosindu-și puterile supraomenești în scopuri nobile și fiind recunoscut drept Superman, cel mai popular și capabil apărător al întregii lumi. Totuși, nu toți oamenii sunt mulțumiți cu prezența acestuia în viețile lor, iar implicarea directă a lui Superman în conflictul dintre două țări beligerante ridică numeroase semne de întrebare cu privire la adevăratele sale intenții pe Pământ, dar și la felul în care metaoamenii și ceilalți eroi ai planetei ar trebui să se comporte într-un context geopolitic instabil, iar asta îi oferă miliardarului Lex Luthor (Nicholas Hoult) oportunitatea de care avea nevoie pentru a-și pune planurile malefice în aplicare, având ca scop unic discreditarea eroului titular și eliminarea sa ulterioară. Astfel, fiind nevoit să își păstreze reputația intactă, dar și să apere planeta din calea unor pericole din ce în ce mai cumplite, Superman trebuie să facă pace între cele două vieți ale sale pentru a-și împlini potențialul eroic adevărat și a da startul unei noi ere a supereroilor, chiar dacă drumul său până în acel punct îl va face să reanalizeze tot ceea ce știa despre trecutul său, dar și despre noua sa casă.

După ce franciza DCEU a debutat în 2013 cu pelicula Man of Steel, unul dintre cele mai spectaculoase și revoluționare proiecte cu supereroi lansate în ultimul deceniu, dar și una dintre cele mai controversate producții de acest gen din epoca modernă, auspiciile sub care seria de filme inițiată de Zack Snyder (Rebel Moon) a fost creată s-au modificat cu fiecare proiect succesiv, iar asta a condus înspre o dinamitare totală a francizei în anii 2022-2023 din cauza numeroaselor probleme de natură creativă/logistică, precum retragerea regizorului din proiect, numeroasele schimbări în conducerea studiourilor Warner Bros, lipsa de direcție generală a seriei sau dezinteresul general al publicului, ceea ce a adus la un sfârșit neconvingător una dintre cele mai ambițioase, ofertante și aspru criticate inițiative cinematografice ale tuturor timpurilor. Tocmai din acest motiv, curajul de care James Gunn a dat dovadă când a venit la cârma creativă a unei noi francize transmediatice inspirate din universul DC a fost unul demn de toată admirația și atenția, multitalentatul regizor câștigând încrederea publicului larg cu trilogia Guardians of the Galaxy și demonstrând o înțelegere profundă a ceea ce fanii benzilor desenate originale doresc de la un asemenea proiect, fără a pierde din vedere particularitățile sale artistice fabuloase și găsind un echilibru perfect între acestea și materialul sursă pentru a da naștere unora dintre cele mai îndrăgite, distinctive și memorabile producții cinematografice cu supereroi lansate vreodată.

Prin urmare, așteptările cu privire la debutul oficial al francizei DCU au fost unele colosale, mai ales după ce toate informațiile oferite în spațiul public au dat de înțeles că pelicula Superman va fi una așa cum nu a mai fost văzut niciodată, însă temerile tuturor au fost îndepărtate după lansarea spectaculosului film, acesta fiind cel mai probabil una dintre cele mai vibrante, complexe și colorate producții cu supereroi moderne, dând viață universului DC într-o manieră inedită, populată deja de alte figuri iconice și gazda unor aventuri nemaiîntâlnite până acum pe marele ecran, și transpunând microuniversul în care trăiesc Superman și aliații săi din paginile benzilor desenate pe marele ecran cu fidelitatea, dragostea și respectul de care pelicula avea nevoie pentru a merita titulatura de adaptare cinematografică definitorie a acestuia. De asemenea, filmul conturează o sferă tematică puternic ancorată în realitatea tulburătoare a zilelor noastre (contextul geopolitic instabil în care ne aflăm, polarizarea socială din ce în ce mai pregnantă, pericolele tehnologiei și ale rețelelor de socializare sau coruperea sistemului de valori uman), care sfidează eventualele critici și controverse pentru a oferi o aventură cu supereroi profundă și autentică, ale cărei temeraritate și ambiție i-au permis lui Gunn să folosească figura reprezentativă a eroismului clasic în contrast direct cu superficialitatea lumii moderne pentru a reliefa adevărata simbolistică a lui Superman, respectiv devotamentul pentru adevăr, lupta pentru dreptate și speranța pentru o zi de mâine mai bună, oglindindu-i cu măiestrie relevanța în ochii fiecărui privitor în parte.

Dacă, din punct de vedere tematic, pelicula Superman este un exemplu mai mult decât perfect al puterii de netăgăduit a artei cinematografice moderne, tabloul general conturat este unul cel puțin la fel de impresionant, folosind conflictul dintre eroul titular și Lex Luthor pe post de rampă de lansare a unei macronarative pe cât de expansivă și multistratificată, pe atât de bine gândită și controlată, formată dintr-o încrengătură uluitoare de povești fascinante (provocările relației de dragoste dintre Clark și Lois Lane, disensiunile morale dintre Superman și membrii Justice Gang, conflictul armat dintre țările Boravia și Jarhanpur sau cel interior dintre moștenirea kryptoniană a lui Clark și valorile insuflate de părinții săi adoptivi), elaborate și echilibrate în așa fel încât să scoată în evidență caracterul revigorant și punctele forte ale poveștii, fără a cădea niciodată în patima superficialității sau a supraaglomerării compoziționale și menținând intactă dimensiunea afectivă a evenimentelor desfășurate pe ecran. Acest balans remarcabil între dramatic/comic și dinamic/contemplativ constituie una dintre calitățile cele mai de preț ale filmului, găsind o punte de legătură între toate aspectele contrastante, dar complementare, ale proiectului pentru a desăvârși un scenariu deosebit de original și de viu, în care secvențele de dialog sunt cel puțin la fel de tensionate și captivante ca cele de acțiune, iar momentele de introspecție sau de zeflemea completează tabloul unui proiect cu supereroi căruia nu îi este frică să își accepte identitatea unică, din contră, o îmbrățișează din plin și astfel își împlinește menirea de proiect reformator al întregului gen cinematografic pe care îl reprezintă cu mare succes.

În mod surprinzător sau nu, pelicula scrisă/regizată de James Gunn nu ezită deloc în a rescrie mitologia lui Superman și a microuniversului în care acesta trăiește, iar asta se vede mai bine ca oricând într-un moment critic al filmului, construit în jurul unei răsturnări de situație curajoase care recontextualizează trecutul eroului titular și dinamitează parcursul său evolutiv în moduri neobișnuite, dar, oricât de bizare ar putea părea anumite decizii creative luate de Gunn, acestea sunt mereu în slujba abordării neconvenționale pe care creatorul a vrut să o aducă într-un gen cinematografic suprasaturat și stereotipat, iar asta face ca eventualele puncte slabe pe care le-ar putea percepe anumiți privitori să pară nesemnificative într-o imagine de ansamblu valoroasă atât pe plan individual, cât și ca o primă piesă a unui puzzle transmediatic revoluționar. Beneficiind de pe urma unor efecte speciale de un nivel calitativ superior și capabile de a aduce la realitate visele tuturor iubitorilor de benzi desenate printr-o serie de conflicte variate și imprevizibile, dar și de pe urma unui aranjament muzical care îmbină temele clasice ale eroului cu piese moderne electrizante, producția se prezintă drept un pachet complet nu foarte des întâlnit în contextul actual, totul culminând cu un deznodământ excepțional de bine construit, care încheie într-o manieră satisfăcătoare toate firele narative dezvoltate și oferă rezoluții subversive, dar extrem de potrivite, celor mai importante conflicte ale filmului, fără a uita, însă, să pune bazele și multor alte proiecte viitoare care vor extinde acest univers cinematografic dincolo de limitele imaginației.

Ultimul capitol unde producția Superman strălucește cu desăvârșire este cel al performanțelor actoricești, livrate impecabil de o distribuție fabuloasă atât în momentele de vulnerabilitate ale personajelor, cât și în cele amuzante sau conflictuale, contribuind major la conturarea unui tablou general desprins parcă din paginile benzilor desenate de odinioară. Fără doar și poate, David Corenswet (Lady in the Lake) este unul dintre cei mai buni și subapreciați actori ai generației sale, iar faptul că talentatul interpret reușește să livreze o performanță care să rivalizeze cu ușurință cu cele livrate de predecesorii săi, și chiar să le surclaseze pe acestea din foarte multe privințe, nu poate fi decât îmbucurător pentru fanii celui mai popular erou al tuturor timpurilor, dar și pentru viitorul luminos al acestei francize emergente. Astfel, găsind un echilibru optim între personalitatea jovială/altruistă a lui Clark Kent și idealismul eroic al lui Superman, carismaticul actor alternează cele două laturi ale personajului său într-o manieră unică, folosind anumite gesturi, inflexiuni verbale sau manierisme pentru a trece de la o stare la alta într-o fracțiune de secundă, oferind astfel cea mai completă și complexă interpretare a eroului titular adusă vreodată pe marele ecran, dar și una dintre cele mai intens încercate iterații ale faimosului personaj, acesta fiind nevoit să gestioneze provocările celor două vieți ale sale pentru a-și găsi adevărata menire pe Pământ și a deveni un far al speranței pentru o lume întreagă, fie ea fictivă sau reală.

În același timp, Nicholas Hoult (Nosferatu) livrează cea mai bună performanță a carierei sale înfloritoare în rolul lui Lex Luthor, antagonistul central al peliculei și rivalul de temut al lui Superman, iar versatilul actor oferă probabil cea mai puternică versiune a vicleanului personaj adusă vreodată la realitate, surprinzând cu fidelitate caracterul invidios și meschin al unui miliardar orbit de ego-ul său uriaș, dar și de dorința de a demonstra supremația speciei umane în fața invadatorilor extratereștri, iar planurile machiavelice la care acesta recurge pe tot parcursul filmului, precum și carisma magnetică de care Hoult dă dovadă în cele mai monstruoase momente ale lui Lex, transcend ecranul pentru a completa parcursul evolutiv al unui răufăcător care trăiește în suflet cu iluzia eroismului, dispus să sacrifice o lume întreagă pentru a-și putea duce ambițiile personale la bun sfârșit. De cealaltă parte, Rachel Brosnahan (The Amateur) face o treabă excelentă în rolul lui Lois Lane, prezența feminină principală din viață lui Clark Kent, dar și o jurnalistă intransigentă și pregătită să meargă până în pânzele albe pentru a ajunge la adevăr, iar fermecătoarea actriță reușește să ofere una dintre cele mai echilibrate performanțe din istoria cinematografică a personajului său, surprinzând atât latura abrazivă și determinată a unei maestre a meșteșugului său, cât și latura sensibilă și înțelegătoare a unei eroine îmbrăcată în haine de civil, participând activ și folosindu-și talentele unice pentru a contribui la soluționarea conflictului general al filmului și câștigând astfel inima protagonistului, dar și inimile tuturor privitorilor.

Referitor la ceilalți actori care fac parte din distribuție, Edi Gathegi (For All Mankind) fură toată lumina reflectoarelor în rolul lui Mister Terrific, un supererou mult diferit de contemporanii săi, dar care ascunde un suflet de aur în spatele unei măști inabordabile și arogante, iar momentele în care acesta apare pe ecran îi oferă cameleonicului actor oportunitatea de a nuanța portretul unui personaj aflat în antiteză directă cu antagonistul central al filmului, dar și cu protagonistul acestuia, oferind astfel una dintre cele mai intrigante și memorabile performanțe ale întregului proiect. În schimb, Nathan Fillion (The Recruit) și Isabela Merced (The Last of Us), joacă și ei două roluri secundare importante, Guy Gardner/Green Lantern și Hawkgirl fiind un cuplu de supereroi cu un sistem de valori distinctiv, dar interpretările fantastice livrate de ambii actori fac ca absența personajelor de pe ecran să fie resimțită în moduri surprinzătoare, deși portretul lor rămâne nu foarte bine definit până la sfârșitul filmului, iar Anthony Carrigan (Death of a Unicorn), María Gabriela de Faría (Deadly Class) și Skyler Gisondo (Booksmart) completează această distribuție excepțională, antieroii Metamorpho și Engineer fiind două prezențe fără de care pelicula nu ar fi avut posibilitatea de a explora complexitatea metaoamenilor care trăiesc în acest univers, indiferent de care parte a spectrului moralității se află aceștia, în timp ce Jimmy Olsen reprezintă pata de culoare indispensabilă de care producția avea nevoie pentru a explora cu succes și caracterul eroic unic al unor personaje pentru care adevărata superputere este reprezentată de umanitatea lor.

Atunci când nimeni nu mai credea că producțiile cu supereroi mai pot veni cu ceva nou și inovativ într-un context cinematografic în care lipsa de originalitate și lașitatea creativă primează, dar și într-un context socio-cultural în care întreaga industrie pare să își fi pierdut treptat influența și popularitatea, multitalentatul James Gunn a acceptat misiunea de a-și folosi talentele unice, precum și experiența acumulată în cadrul proiectului MCU, pentru a da naștere unei noi francize transmediatice inspirate din benzile desenate DC, revitalizând un gen cinematografic suprasaturat și oferind fanilor speranța că viitorul acestui gen este pe mâini sigure. Astfel, producția Superman vine ca o gură de aer proaspăt în această vară, deschizând oficial porțile francizei DCU cu un spectacol cinematografic perfect din toate punctele de vedere, format dintr-o poveste captivantă, o abordare temerară, un substrat tematic relevant, un limbaj vizual distinctiv, un aranjament muzical memorabil și o distribuție remarcabilă, construind un tot unitar a cărui genialitate nu poate fi cuprinsă în termeni simpli, mai mult decât meritoriu de a fi plasat în panteonul celor mai bune producții cu supereroi lansate vreodată, dar și în galeria celor mai puternice și surprinzătoare producții ale anului 2025, precum și de a fi recunoscut drept cea mai completă, complexă și revoluționară adaptare cinematografică a celui mai iconic supererou al tuturor timpurilor.

Evaluare film SUPERMAN

1. Actorie – 5/5
2. Poveste – 5/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 5/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 5/5