Duster (Recenzie) – O dramă polițistă cu un parfum clasic și performanțe actoricești notabile, dar cu o direcție narativă absurd de captivantă

by Alex Haulică · Published 15 iulie 2025 · Updated 15 iulie 2025

J.J. Abrams (Batman: Caped Crusader) este una dintre cele mai interesante și ambițioase voci creative ale generației sale, polivalentul artist fiind în spatele unora dintre cele mai spectaculoase și complexe proiecte cinematografice science-fiction ale ultimelor două decenii, atât din postura de regizor a unor blockbustere de mare succes (Star Trek Into Darkness sau Star Wars: The Rise of Skywalker), cât și din cea de producător a unor seriale de televiziune avangardiste (Lost sau Fringe). De asemenea, Abrams a devenit popular pentru așa numita abordare de tip „mystery box”, o tehnică narativă care introduce un mister central intrigant în poveste și oferă gradual răspunsuri elocvente pentru a capta atenția și curiozitatea publicului pe termen îndelungat, dar aceasta i-a adus la fel de multe critici cât succese, fapt pentru care regizorul a devenit în ultimii ani una dintre cele mai apreciate și controversate figuri din întreaga industrie. Din fericire, anul 2025 ne aduce pe micile ecrane cea mai nouă producție semnată de acesta, serialul Duster oferind privitorilor o dramă polițistă cu parfum clasic, o coloană sonoră nostalgică și o serie de performanțe actoricești notabile, dar al cărei potențial adevărat este oarecum diluat din cauza unei direcții narative absurde și a unor decizii creative care s-au dovedit ulterior a fi complet neinspirate.

Duster urmărește povestea lui Jim Ellis (Josh Holloway), șoferul temerar al unei organizații criminale din orașul Phoenix, conduse de carismaticul Ezra Saxton (Keith David), care își trăiește viața mereu la limita legii și își folosește talentele unice pentru a-i livra șefului său serviciile particulare de care acesta are nevoie în scopuri necurate. Totul se schimbă, însă, într-o zi, când tânăra Nina Hayes, prima agentă de culoare din istoria FBI-ului, ajunge în Arizona cu gândul de a răzbuna moartea tatălui său în mâinile lui Saxton și de a distruge imperiul mafiot pe care acesta îl conduce în sud-vestul Americii, iar asta îi aduce laolaltă pe cei doi protagoniști într-un mod surprinzător, Nina oferindu-i lui Jim oportunitatea de a afla cine se află în spatele morții fratelui său în schimbul informațiilor pe care șoferul urma să i le ofere din interiorul organizației din care face parte. Cu toate acestea, misiunile celor doi agenți secreți se complică semnificativ atunci când investigația Ninei scoate la iveală o serie de secrete adânc ascunse în inima guvernului american, iar acțiunile lui Jim îl aduc în conflict direct cu toți cei pe care îi crezuse a fi parte din familia sa, dând astfel naștere unei aventuri pline de răsturnări de situație imprevizibile și dezvăluiri șocante, la capătul căreia nu doar viitorul protagoniștilor, ci și cel al întregii țări va fi pus în joc.

După cum se poate observa din acest sumar, povestea serialului Duster este una mult mai ambițioasă și mai complexă decât părea la o primă vedere, Abrams și colaboratorii săi folosind perioada de debut a anilor 1970 pentru a ancora aventurile Ninei și ale lui Jim într-o realitate oarecum familiară și ușor accesibilă publicului larg (sentiment augmentat și de o coloană sonoră nostalgică, formată din piese de tip blues/soul evocative ale acelor vremuri), dar concentrându-se asupra modurilor în care lumea interlopă opera în anii aceia, precum și pe influența pe care aceste figuri controversate o aveau asupra factorilor de decizie de la cele mai înalte nivele ale guvernului și pe implicarea acestora în anumite evenimente care au marcat istoria umanității (moartea lui Elvis Presley sau implicațiile scandalului Watergate asupra societății americane). Tocmai din acest motiv, abordarea de timp mystery box a creatorului a intrat în dezacord cu celelalte aspecte componente ale proiectului, întrucât misterele centrale conturate (moartea lui Joey Ellis și eforturile lui Jim de a descurca ițele acestui caz sau investigația Ninei în culisele FBI-ului și în cele ale organizației criminale conduse de Ezra Saxton) sunt pe cât de interesante și multistratificate, pe atât de bizar echilibrate și concluzionate, iar asta face ca farmecul unic al producției să fie diminuat pe măsură ce povestea se îndreaptă vertiginos spre linia de sosire.

În mod surprinzător sau nu, aceleași lucruri sunt valabile și în ceea ce privește tabloul general construit, acesta fiind compus dintr-o serie de fire narative care diluează mult prea mult macronarativa serialului (protestele șoferilor de tir din Arizona sau comisioanele episodice pe care Jim le face pentru a-și menține acoperirea intactă), oferind mici momente distractive sau emoționante în contextul unor confruntări îmbrăcate în ambalajul unei tensiuni palpabile, dar impactul real al tuturor evenimentelor desfășurate pe ecran își pierde arareori eficacitatea din cauza caracterului absurd al acestora, dar și a inconsecvenței compoziționale de care producția dă dovadă. Totuși, eventualele carențe de la nivelul scenariului pot fi trecute cu vederea într-o imagine de ansamblu deoarece dinamica aparte a serialului și lipsa de inhibiții a acestuia suplinesc majoritatea punctelor slabe identificate, iar asta face ca deznodământul acestui sezon să aducă în prim plan spectacolul pe care fanii l-au așteptat de la bun început, încheind majoritatea firelor narative într-o manieră relativ satisfăcătoare și ancorată în sfera afectivă a poveștii, dar decizia de a anula acest serial după doar un singur sezon dinamitează retrospectiv producția, dat fiind faptul că anumite dezvăluiri de ultim moment recontextualizează întreaga poveste, oferind astfel o bază solidă care ar fi aprofundat misterele rămase nesoluționate la finalul acestei aventuri.

În ceea ce privește performanțele actoricești din acest serial, Josh Holloway (Yellowstone) strălucește în mod special în rolul lui Jim Ellis, un personaj cu un șarm fantastic și o personalitate teribilistă, dar a cărui viață ia o turnură neașteptată în clipa în care descoperă că trecutul său a fost fondat pe o minciună dramatică, ceea ce îl provoacă pe protagonist să pornească într-o călătorie introspectivă fascinantă, pe care carismaticul actor o interpretează absolut impecabil pe tot parcursul poveștii, surprinzând atât latura mieroasă și virulentă a lui Jim, cât și cea vulnerabilă și altruistă, cu scopul de a creiona portretul unui antierou cu un parcurs evolutiv deopotrivă convențional și imprevizibil. De cealaltă parte, Rachel Hilson (Love, Victor) face o treabă excelentă în rolul agentei Nina Hayes, o tânără determinată să își ducă misiunea la bun sfârșit, indiferent de metodele la care trebuie să recurgă pentru a face acest lucru, iar talentata actriță își demonstrează din plin versatilitatea artistică pentru a da naștere unui personaj cu o complexitate morală fluctuantă, dar a cărui viziune îngustată de setea de răzbunare o împinge pe protagonistă să treacă dincolo de limitele legii în scopuri nobile, sfidând stereotipurile prăfuite ale agenților clasici în favoarea unei interpretări proaspete și colorate în diferite nuanțe contrastante/complementare.

Așa cum ne-a demonstrat deja în nenumărate rânduri, J.J. Abrams continuă să fie una dintre cele mai distinctive și inovative voci creative ale generației sale, dar particularitățile sale stilistice sunt unele care nu pot satisface gusturile sau așteptările tuturor privitorilor, fapt pentru care cariera sa a ajuns să fie privită cu scepticism, iar majoritatea proiectelor din echipa cărora acesta face parte au întâmpinat numeroase critici și controverse, chiar dacă, de cele mai multe ori, acestea nu reflectă neapărat realitatea sau talentul său artistic unic. În pofida acestor lucruri, Abrams revine pe micile ecrane în 2025 cu un nou proiect de televiziune inedit, dar marcat de aceeași amprentă stilistică polarizantă, serialul Duster oferind privitorilor o experiență cinematografică memorabilă și cu un parfum clasic aparte, susținută și de o coloană sonoră nostalgică, o abordare intrigantă de tip mystery box și o serie de performanțe actoricești notabile, un ansamblu de elemente care suferă într-o oarecare măsură din cauza unei direcții narative absurde și a unor decizii creative ambițioase, dar complet neinspirate privind retrospectiv din motive independente de producția HBO Max, însă care vor altera semnificativ moștenirea acestui proiect în moduri nefavorabile injuste.