Lazarus (Recenzie) – Un anime cu un substrat tematic relevant și un limbaj vizual distinctiv marchează întoarcerea fabuloasă a legendarului creator japonez

by Alex Haulică · Published 16 iulie 2025 · Updated 16 iulie 2025

Shinichirō Watanabe este una dintre cele mai de seamă figuri reprezentative ale culturii anime, legendarul creator fiind în spatele primului proiect de acest gen care a luat cu asalt întreg mapamondul la sfârșitul mileniului trecut, serialul Cowboy Bebop introducând publicul occidental într-o cultură complet diferit ca aspect/compoziție de cea obișnuită și câștigând aprecierea tuturor privitorilor cu ajutorul modului inedit în care abordează numeroase teme profunde și relevante pentru realitatea de la acea vreme. Astfel, după aproape trei decenii de la acel moment important din istoria cinematografiei moderne, iconicul creator revine pe micile ecrane cu un nou proiect de televiziune revoluționar, serialul Lazarus venind ca o gură de aer proaspăt într-o industrie din ce în ce mai aglomerată și oferind fanilor acestui gen o aventură captivantă și dinamică, susținută de un substrat tematic fascinant, un limbaj vizual distinctiv și o coloană sonoră memorabilă, un tot unitar care va polariza publicul din pricina modului său de prezentare neconvențional, dar mai mult decât meritoriu de a fi plasat în galeria celor mai bune anime-uri ale anului 2025.

Lazarus urmărește povestea unei societăți futuriste aflate în colaps total, după ce doctorul Skinner (David Matranga), un neurobiolog laureat cu Premiul Nobel, a descoperit medicamentul supranumit Hapna, un drog anestetic folosit pentru a elimina orice tip de durere din corpul utilizatorilor, înainte de a dispărea complet de pe fața Pământului, lăsând în urma sa mai multe mistere și întrebări decât soluții. Trei ani mai târziu, Skinner revine pe scena publică printr-un mesaj video pentru a anunța că efectele drogului Hapna au o durată de doar trei cicluri planetare, ceea ce înseamnă că toți cei care au folosit medicamentul minune urmează să își piardă viața în următoarele 30 de zile. Din acest motiv, o figură guvernamentală misterioasă recrutează o echipă specială sub numele de cod Lazarus, formată din rebelul Axel (Jack Stansbury), analistul Douglas (Jovan Jackson), agenta Christine (Luci Christian), tânărul Leland (Bryson Baugus) și hackerul Eleina (Annie Wild), cu scopul de a-l localiza pe Skinner și a-l convinge să găsească un leac pentru a neutraliza efectele otrăvitoare ale Hapnei, declanșând o cursă contra timp internațională în care lupta pentru supraviețuirea întregii omeniri scoate la iveală o serie de secrete adânc ascunse în inima societății moderne și în trecutul celor care au contribuit direct la distrugerea acesteia.

Având în vedere că Watanabe este bine cunoscut pentru felul în care abordează în fiecare dintre proiectele sale teme mature și de mare interes pentru realitatea contemporană, precum alienarea socială, descoperirea sinelui interior într-un context opresiv sau răsturnarea normelor sociale convenționale, era de așteptat ca și proiectul Lazarus să fie croit după același tipar tematic fantastic, dar legendarul creator a ridicat considerabil mizele acestei povești, folosind temerile/sensibilitățile societății moderne (ascensiunea îngrijorătoare a tehnologiei necontrolate, adâncirea faliei dintre diferitele pături sociale sau lupta împotriva corupției și a manipulării prin mass-media) pentru a creiona un univers nu foarte diferit de cel în care trăim actualmente, dar nuanțat în așa fel încât să ridice semnale de alarmă cu privire la traiectoria actuală a lumii. Tocmai din acest motiv, producția anime s-a dovedit a fi una deosebit de polarizantă, fiind aspru criticată pentru maniera aproape episodică în care este structurată povestea și pentru lipsa de autenticitate de care dă dovadă în anumite momente cheie, dar aceste detalii sunt complet nesemnificative privind imaginea de ansamblu conturată deoarece nu fac altceva decât să reliefeze exact temele centrale ale proiectului și ajută la completarea unei experiențe cinematografice unice, dar nu foarte accesibile publicului obișnuit să privească lucrurile doar în aparență, nu și în profunzime.

Prin urmare, tabloul general construit este fundamentat pe un singur fir narativ principal (eforturile echipei Lazarus de a-l găsi pe doctorul Skinner și a salva omenirea), în jurul căruia se dezvoltă și alte fire narative intrigante (conspirația guvernamentală aflată la baza conflictului general, misterul din spatele drogului Hapna sau confruntarea lui Axel cu trecutul său), desăvârșind astfel cu măiestrie o macronarativă care nu ezită să exploreze cele mai întunecate și neobișnuite colțuri ale acestui univers futurist pentru a valorifica sfera tematică a proiectului, fără a cădea vreodată în patima unei abordări ostentativ moralizatoare sau a unei nevoi constante de a căuta validare prin sine însuși. Mutând în fiecare episod focusul pe câte o altă micronarativă ingenioasă, care îi trimite pe protagoniști pe diferite piste în jurul globului pământesc, serialul se reinventează cu fiecare nouă aventură portretizată, totul culminând cu un deznodământ spectaculos de exploziv și de edificator, încheind majoritatea firelor narative dezvoltate într-o manieră pe cât de satisfăcătoare și contemplativă, pe atât de abruptă și subversivă, aspect care va accentua caracterul controversat al producției japoneze, dar care oferă privitorilor toate răspunsurile de care aveau nevoie pentru a înțelege acest proiect și a spera că sfârșitul acestei povești reprezintă doar începutul unor alte călătorii cel puțin la fel de captivante alături de membrii echipei Lazarus.

Așa cum ne-a obișnuit deja în toate producțiile sale, creatorul japonez folosește și de această dată muzica pe post de liant inedit al tuturor elementelor disparate ale acestui proiect, iar acordurile electrizante de tip jazz/hip-hop îmbogățesc tabloul general construit prin felul unic în care conferă dinamism, ritmicitate și intensitate unor momente de maximă importanță, creând o sinergie senzorială aparte între dimensiunea auditivă a poveștii și cea vizuală, în care fiecare piesă muzicală în parte are o intenție și un mesaj proprii, nu sunt utilizate doar pentru a acoperi liniștea de fundal a evenimentelor desfășurate pe ecran. Desigur, acest lucru nu ar fi fost posibil în absența unui stil de animație cel puțin la fel de impresionant și de versatil, dar, din fericire, limbajul vizual distinctiv al producțiilor semnate de Watanabe își face simțită prezența și în proiectul de față, acesta fiind mult mai fluid și mai vibrant decât în precedență, dar și pictat în tonuri pământii sau mate pentru a reflecta atmosfera generală a poveștii, ceea ce i-a permis colaboratorului Chad Stahelski (John Wick: Chapter 4) să creioneze o serie de secvențe de acțiune absolut uluitoare, care au împins limitele animației până la cote alarmate și au dat viață acestui univers fascinant într-o manieră care să îmbine veridicitatea cu absurditatea pentru a da naștere unui rezultat final aproape de perfecțiune, care demonstrează puterea originalității într-un context din ce în ce mai perimat.

Referitor la performanțele vocale livrate în acest proiect, deși mulți fani preferă dublajul original în limba japoneză, nici interepreții americani nu se lasă mai prejos și reușesc să surprindă complexitatea intrigantă a tuturor personajelor care trăiesc în această lume, făcându-se remarcați atât în momentele emoționante ale poveștii, cât și în cele tensionate sau comice. Așadar, Jack Stansbury este probabil interpretul cu cea mai interesantă misiune din acest serial deoarece Axel Gilberto este un erou cu o personalitate magnetică și o carismă aparte, însă dincolo de această mască a rebeliunii se ascunde un trecut marcat de tragedii și dezamăgiri, iar versatilul actor face o treabă excelentă în a transmite dincolo de ecran vulnerabilitățile și ambițiile protagonistului, chiar dacă parcursul său evolutiv nu are neapărat traiectoria optimă pentru a explora toate fațetele personajului. În același timp, restul interpreților se ridică și ei pe măsura așteptărilor și livrează performanțe memorabile, în special Jovan Jackson și Annie Wild, care strălucesc în rolurile Douglas și Eleina, deși portretele lor nu sunt atât de bine creionate pentru a putea împlini adevăratul potențial al celor doi protagoniști, iar Luci Christian și Bryson Baugus completează această distribuție onorabilă, agenții Christine și Leland fiind două dintre cele mai carismatice prezențe din poveste, dar și unele dintre cele mai intrigante figuri eroice ale proiectului.

După ce serialul Cowboy Bebop și-a lăsat amprenta semnificativ asupra industriei cinematografice moderne, introducând publicul larg în fascinanta cultură anime și contribuind la revoluționarea producțiilor animate occidentale, cariera lui Shinichirō Watanabe a intrat într-un oarecare con de umbră, însă serialul Lazarus marchează revenirea spectaculoasă a legendarului creator japonez în lumina reflectoarelor, chiar dacă această întoarcere a sa este una neașteptat de polarizantă, din motive care nu țin neapărat de calitatea produsului final, ci de felul în care privitorii au ajuns să interacționeze cu industria anime, dar și cu arta cinematografică în sine. Prin urmare, cea mai nouă producție semnată de Watanabe oferă o experiență unică pe micile ecrane, alcătuită dintr-o poveste dinamică, un substrat tematic relevant, un limbaj vizual distinctiv, o coloană sonoră memorabilă și o serie de performanțe actoricești onorabile, a cărei adevărată valoare intrinsecă va putea fi descoperită odată cu trecerea timpului și care sfidează toate criticile și controversele pentru a-și câștiga un loc de seamă în galeria celor mai bune și complexe anime-uri ale anului 2025.