Echo Valley (Recenzie) – O dramă psihologică cu o direcție narativă intrigantă și o distribuție onorabilă, dar cu o execuție relativ dezamăgitoare

by Alex Haulică · 29 iulie 2025

Deși platforma de streaming Apple Tv Plus și-a construit un renume în ultimii ani drept destinația perfectă a iubitorilor de producții cinematografice science-fiction (Severance sau Dark Matter) de un nivel calitativ net superior competitorilor săi, dar și a pasionaților de drame istorice fascinante (Franklin sau The New Look) sau de drame polițiste tensionate (Slow Horses sau Sugar), publicul larg nu trebuie să treacă cu vederea nici celelalte oferte fenomenale din catalogul acesteia, chiar dacă nu tot conținutul lansat se ridică pe măsura așteptărilor impuse de palmaresul incredibil al platformei. Din această galerie mai puțin favorabilă face parte și cel mai nou film cu Julianne Moore (The Room Next Door) și Sydney Sweeney (Immaculate) în rolurile principale, pelicula Echo Valley descriindu-se drept o dramă psihologică emoționantă, cu o direcție narativă intrigantă și performanțe actoricești onorabile, dar care suferă enorm din cauza unei execuții relativ dezamăgitoare, care împiedică producția să își împlinească ambițiile tematice profunde.

Echo Valley urmărește povestea lui Kate Garrett (Moore), un instructor de echitație cu o viață familială în colaps total, după ce soția sa a murit în mod dramatic, lăsând-o pe ea și întreaga afacere a lor în pragul falimentului, iar relația dintre ea și fiica sa dintr-o căsătorie anterioară Claire (Sweeney) pare să stea mereu pe un butoi cu pulbere din cauza problemelor cu dependența de droguri cu care tânăra se confruntă de la o vreme, ceea ce o împinge pe protagonista noastră în ghearele unei depresii aparent fără scăpare. Totul se schimbă, însă, într-o noapte ploioasă, atunci când Claire apare la ușa sa plină de sânge și puternic afectată de o tragedie neașteptată la care aceasta a contribuit în mod direct, respectiv moartea fulgerătoare a iubitului său ca urmare a unor disensiuni între aceștia și misteriosul dealer Jackie (Domhnall Gleeson), iar Kate decide să își ajute odorul să scape din încurcătura în care a intrat, declanșând o serie de evenimente șocante care o vor face pe aceasta să înțeleagă care sunt limitele pe care o mamă este dispusă să le încalce pentru a-și salva unicul copil, chiar și cu riscul de a-și sacrifica propria libertate în acest demers.

După cum se poate observa cu ușurință din acest sumar, pelicula regizată de Michael Pearce (Encounter) este una cu o premisă captivantă și neașteptat de ofertantă, folosind drama familiei Garrett pe post de ancoră a unei drame psihologice cu tente neo-noir, în care personajele principale sunt captive într-o situație aparent lipsită de scăpare, care escaladează în mod alarmant de la un moment la celălalt pentru a aprofunda problemele emoționale ale protagonistelor într-o manieră contemplativă, dar plină de suspans și tensiuni interne. Cu toate acestea, imaginea de ansamblu conturată nu este una care să valorifice pe deplin această premisă, fiind mult prea concentrată pe elementele șocante/subversive care survin momentului declanșator al poveștii și uitând adesea care este de fapt punctul focalizator al întregii experiențe, abandonând substratul tematic bogat (compromisurile morale care apar în relația părinte-copil, traumele transgeneraționale și legăturile unice dintre acestea și nevoia umană de supraviețuire) în favoarea unor interacțiuni/secvențe care nu fac altceva decât să ambiguizeze intenția de bază a filmului și relevanța generală a acestuia.

Pe cale de consecință, misterul central pe care se bazează întreaga producție, și anume încercările lui Kate de a-și salva fiica și a afla care este adevărul din spatele crimei din acea noapte fatidică, se dezvoltă la început într-un mod firesc și oarecum captivant, dar lipsit de prea multe artificii stilistice care ar fi putut elimina sentimentul de predictibilitate al acestuia, însă răsturnările de situație majore din a doua jumătate a filmului recontextualizează întreaga poveste și o aduce pe o traiectorie congruentă cu sfera tematică implementată, dar ale cărei consecințe sunt extrem de slab explorate și puse în scenă pentru a putea avea impactul emoțional scontat. Prin urmare, nici deznodământul filmului nu este cel mai coerent și mai potrivit în condițiile de față, chiar dacă felul în care această aventură alambicat de simplă se încheie este cât de cât satisfăcător din punct de vedere narativ, dar ideea de a plasa un final deschis la capătul acestei experiențe polarizante s-a dovedit a fi una complet neinspirată și răpește proiectul de acea concluzie clară și convingătoare de care relația maternă atipică dintre Kate și Claire avea nevoie pentru a străluci în vreun fel.

Referitor la performanțele actoricești din acest proiect, Julianne Moore este singura actriță care se dedică trup și suflet personajului său, Kate Garrett fiind o femeie greu încercată de viață și nevoită să facă pace cu trecutul său pentru a-și putea acorda o nouă șansă, însă problemele provocate de dependența fiicei sale o aruncă pe neînduplecata protagonistă în mijlocul unor evenimente care îi pun libertatea în pericol, iar mereu fantastica Moore reușește să surprindă toate nuanțele unei mame pregătite să recurgă la orice gest pentru binele copilului său, dar care ascunde o ferocitate și o viclenie surprinzătoare în spatele unei măști blajine și fragile. De cealaltă parte, Sydney Sweeney livrează probabil una dintre cele mai neobișnuite performanțe ale sale, interpretând-o pe Claire cu o vulnerabilitate aparte și o complexitate morală admirabile, dar alunecând de mult prea multe ori pe o pantă lipsită de autenticitate, în timp ce Domhnall Gleeson (Fountain of Youth) și Fiona Shaw (IF) sunt cel puțin irosiți în rolurile Jackie și Jessie, două prezențe care au contribuții semnificative pe tot parcursul filmului, dar ale căror portrete sunt mult prea stereotipizate pentru a le permite actorilor să își demonstreze talentul de necontestat.

Într-un context cinematografic din ce în ce mai competitiv și mai instabil, faptul că platforma Apple Tv Plus continuă să lanseze pe bandă rulantă unele dintre cele mai puternice și mai inovative producții cinematografice ale ultimilor ani îi atestă acesteia locul în topul celor mai bune platforme de streaming din toate timpurile, chiar dacă durata de viață a acesteia este mult mai redusă decât cele ale competitorilor săi principali. Totuși, palmaresul său incredibil nu este unul fără de greșeală, iar pelicula Echo Valley este doar unul dintre cele mai recente exemple din această categorie deloc favorabilă, oferind privitorilor o dramă psihologică emoționantă, susținută de o distribuție onorabilă și o direcție narativă intrigantă, dar al cărei potențial de a avea succes este diminuat considerabil din cauza unei execuții relativ dezamăgitoare și a unei ambiguizări neinspirate a mesajului său central, fapt pentru care ambițiile acestui proiect de a se face remarcat în această vară sunt limitate la un simplu exercițiu creativ modest și neconvingător.