Heads of State (Recenzie) – O comedie de acțiune cu o premisă interesantă și o distribuție memorabilă, dar cu o execuție dezamăgitoare și o direcție narativă absurdă

by Alex Haulică · Published 7 august 2025 · Updated 7 august 2025

Anul 2025 se descrie a fi unul în care comediile de acțiune par să fi atins o nouă perioadă cel puțin provocatoare din istoria tumultoasă a unui gen extrem de îndrăgit de publicul larg, oferindu-ne pe de-o parte o serie de producții revigorante și cu premise intrigante (Novocaine sau Deep Cover), iar pe de cealaltă parte o selecție de proiecte lipsite de originalitate sau farmec (Back in Action sau Love Hurts), punând din nou sub semnul întrebării viitorul acestui gen într-un context cinematografic atât de volatil și de necruțător precum cel actual. Așadar, pelicula Heads of State, în regia lui Ilya Naishuller (Nobody) și cu Idris Elba (Knuckles) și John Cena (Jackpot!) în rolurile principale, propune o revitalizare distractivă a comediilor de acțiune clasice, aducând pe micile ecrane o aventură cu o premisă interesantă și o distribuție memorabilă, dar care suferă din cauza unei direcții narative absurde și a unei execuții generale dezamăgitoare, construind un ansamblu de elemente cel puțin modest, care nu reușește să livreze pe deplin tot ceea ce și-a propus.

Heads of State urmărește povestea lui Will Derringer (Cena), un fost star de cinema de renume mondial ajuns președinte al Statelor Unite ale Americii, și a lui Sam Clarke (Elba), un veteran de război ajuns la al șaselea mandat de prim-ministru al Marii Britanii, două personaje controversate de pe scena politică contemporană, dar care luptă pentru aceeași cauză nobilă, și anume consolidarea alianțelor transatlantice dintre Europa și America. Din păcate, totul se schimbă într-o zi când, aflați la bordul avionului Air Force One pe drumul spre un nou summit NATO în orașul Trieste, cei doi șefi de stat beligeranți se trezesc victimele unui atentat terorist condus de misteriosul traficant de arme Viktor Gradov (Paddy Considine), eveniment în urma căruia avionul lor s-a prăbușit într-un teritoriu ostil, lăsându-i pe Derringer și pe Clarke să se descurce pe cont propriu pentru a scăpa cu viață din această situație dificilă. Astfel, folosindu-se de abilitățile lor unice, dar și de ajutorul agentei MI6 Noel Bisset (Priyanka Chopa Jonas) și a excentricului agent CIA Marty Comer (Jack Quaid), protagoniștii noștri trebuie să învețe să colaboreze pentru a străbate Europa, a ajunge teferi la întâlnirea NATO și a salva alianța înainte de a fi prea târziu, chiar dacă inamicul pe care îl au de înfruntat pare să se fi infiltrat în cercul lor de apropiați.

După cum se poate observa, premisa de la care pornește acest proiect este una deosebit de intrigantă și ofertantă, chiar dacă nu este neapărat cea mai originală, folosind clișeele obișnuite ale acestui gen cinematografic (conflictul moral/ideologic și interacțiunile spumoase dintre cei doi protagoniști, prezența unui pericol evident și a unui inamic nevăzut sau confruntările ridicole desfășurate în locații mai mult sau mai puțin cunoscute de pe glob) și ancorând evenimentele portretizate într-o realitate ușor perceptibilă de publicul larg, respectiv contextul socio-economic al tensiunilor transatlantice din ultima perioadă, pentru a da naștere unei producții care, dincolo de componenta distractivă și ușor absurdă specifică genului, încearcă să ridice câteva semne de întrebare importante cu privire la status quo-ul lumii în care trăim și la cei care ne conduc înspre un viitor tot mai incert. Desigur, în ciuda acestui substrat tematic deosebit de bogat și de relevant, filmul lui Naishuller nu valorifică mai deloc ideile postulate în mod ostentativ pe tot parcursul poveștii, din contră, abuzează de acestea doar în măsura în care ajută la escaladarea conflictului dintre cele două părți opozante sau la conturarea dimensiunii parodice a proiectului, ceea ce nu face altceva decât să răpească aventurile șefilor de stat de impactul emoțional de care o asemenea narativă avea nevoie pentru a-și putea reliefa punctele forte în defavoarea celor demodate.

Prin urmare, tabloul general conturat este unul relativ simplist, fiind alcătuit dintr-un singur fir narativ principal (aventurile europene ale lui Derringer/Clarke pentru a ajunge la Trieste și a descurca ițele conspirației care urmărește distrugerea alianței NATO), în jurul căruia gravitează alte câteva fire narative adiacente (rolul pe care îl joacă agenta Noel Bisset în această poveste cu mize globale, colaborarea misterioasă dintre Viktor Gradov și un membru important din cabinetul unuia dintre protagoniști sau cauzele tensiunilor acerbe dintre cei doi șefi de stat în raport cu relațiile individuale pe care le au cu alegătorii lor), însă toată această încrengătură compozițională nu este atât de bine gândită și structurată precum ar fi fost de dorit, dedicând mult prea mult timp secvențelor de tip sketch la care participă personajele noastre și răsturnărilor de situație previzibile pentru a mai putea salva acest scenariu dintr-o arie dezamăgitoare a mediocrității. Așa cum era de așteptat, nici deznodământul filmului nu este unul satisfăcător sau măcar memorabil, acesta livrând numeroase concluzii iluzorii și răspunsuri neconcludente, fără a mai ține cont și de fărâma de autenticitate pe care ar fi putut-o avea proiectul în condiții normale, iar încercările de ultim moment de a pune bazele unei eventuale continuări viitoare nu au fost neapărat cele mai inspirate alegeri, scoțând în evidență și mai pregnant problemele unui film neașteptat de haotic și superficial.

În ceea ce privește performanțele actoricești din acest proiect, John Cena face o treabă onorabilă în rolul lui Will Derringer, un fost star de cinema cunoscut la nivel mondial, dar care se străduiește să își împace latura autoritară și cea ludică pentru a deveni liderul de care lumea are nevoie, o misiune pe care simpaticul actor nu avea cum să nu o livreze în aceeași cheie umoristică distinctivă cu care ne-a obișnuit de-a lungul carierei sale. De cealaltă parte, Idris Elba se face remarcat în mod special în pielea personajului Sam Clarke, un ursuz politician britanic și fost veteran de război, care trebuie să învețe să renunțe la scuturile emoționale pe care și le-a ridicat de-a lungul carierei sale pentru a deveni nu doar un conducător mai bun, ci și o persoană mai bună, iar versatilul actor britanic își demonstrează încă o dată talentul artistic unic cu scopul de a creiona parcursul evolutiv al unuia dintre cei mai interesanți eroi reticenți ai acestei comedii. Totodată, Priyanka Chopra Jonas (Citadel) și Jack Quaid (Companion) au contribuții importante în rolurile lui Noel Bisset și Marty Comer, principalii aliați ai șefilor de stat și protagoniștii celor mai fascinante și tensionate scene de acțiune ale peliculei, în timp ce Paddy Considine (MobLand) și Carla Gugino (The Fall of the House of Usher) sunt două prezențe captivante în această distribuție, dar personajele Viktor Gradov și Elizabeth Kirk puteau fi mai bine dezvoltate sau nuanțate pentru a putea fi credibile în rolurile cruciale pe care le joacă în anumite momente cheie ale filmului.

Comedia de acțiune este unul dintre cele mai populare și profitabile genuri ale cinematografiei moderne, însă atractivitatea acestui tip de experiență provine nu doar din caracterul comic sau absurd al evenimentelor desfășurate pe ecran, ci și din modalitățile originale prin care anumite voci creative aleg să trateze particularitățile ofertante ale genului pentru a aduce mereu ceva nou și relevant în fața publicului. Din păcate, ultimii ani ne-au arătat că aceste producții nu sunt neapărat infailibile în fața controverselor sau perimării, iar pelicula Heads of State este un exemplu mai mult decât elocvent în acest sens, proiectul Amazon Prime Video aducând pe micul ecran o aventură relativ dezorganizată, cu o premisă intrigantă, un substrat tematic bogat și performanțe actoricești memorabile, dar cu o execuție generală dezamăgitoare și o direcție narativă absurdă, conturând astfel o comedie de acțiune care merită acordată atenție pentru punctele sale forte, dar care nu aduce nimic demn de lăudat într-un context atât de competitiv și nemilos.