Lilo & Stitch (Recenzie) – Studiourile Disney revin pe marele ecran cu o nouă reinterpretare live-action vibrantă, emoționantă și polarizantă a unei pelicule animate clasice

by Alex Haulică · Published 26 august 2025 · Updated 26 august 2025

Studiourile Disney și-au câștigat un renume legendar de-a lungul ultimului secol prin intermediul unora dintre cele mai cunoscute și mai iubite pelicule animate ale tuturor timpurilor, iar acest lucru se datorează exclusiv modului în care faimoasa casă de producție s-a reinventat constant de la un deceniu la altul pentru a ține pasul cu schimbările socio-culturale contemporane, dar și cu pretențiile unui public din ce în ce mai greu de înțeles sau de mulțumit. În mod evident, fiecare deceniu a fost marcat atât de succese notabile, cât și de eșecuri modeste, dar îndrăgitele studiouri au revenit cu și mai mult aplomb după fiecare piedică apărută în cale, însă începutul anilor 2000 a fost o perioadă în care foarte puține dintre eforturile creative ale acestora s-au bucurat de aprecierea/susținerea pe care ar fi meritat-o în mod normal, fapt pentru care animația Lilo & Stitch rămâne până în ziua de azi cea mai importantă și mai emblematică producție Disney a începutului de mileniu. Prin urmare, luând în considerare inițiativa acestora de a reinterpreta în variantă live-action cele mai populare filme ale lor pentru o nouă generație de fani, vara anului 2025 aduce pe marile ecrane pelicula Lilo & Stitch, care oferă publicului de toate vârstele o experiență cinematografică vibrantă, emoționantă și polarizantă, dar care este mai mult decât meritorie de a fi plasată în panteonul celor mai bune proiecte de acest gen lansate vreodată.

Lilo & Stitch urmărește povestea micuței Lilo (Maia Kealoha), o tânără singuratică și tristă, dar mereu pregătită să facă cele mai mari năzbâtii din nevoia de a fi observată, care este nevoită să trăiască în grija surorii sale mai mari Nani (Sydney Agudong), după ce moartea fulgerătoare a părinților lor le-a dat întreaga viață peste cap în moduri greu de închipuit sau de gestionat, iar relația dintre cele două protagoniste este una cel puțin tumultoasă, dacă nu chiar dezastruoasă. Cu toate acestea, lucrurile ating un nou punct de tensiune în ziua în care Nani află că există o probabilitate imensă să piardă tutela surorii sale din cauza problemelor financiare cu care se confruntă, ceea ce o face pe Lilo să roage o stea căzătoare să îi aducă în viața ei un prieten care să îi rămână mereu aproape, fără să știe că astrul la care se uită este de fapt o navă stelară cu care simpaticul experiment 626/Stitch (Chris Sanders) a fugit pe Pământ pentru a scăpa din captivitate. La scurt timp după sosirea sa, Stitch se împrietenește cu Lilo și o ajută pe micuță în felul său haotic să depășească probleme emoționale cu care aceasta se confruntă, însă, atunci când agenții extratereștri Jumba (Zach Galifianakis) și Pleakley (Billy Magnnussen) ajung pe Pământ pentru a-l recupera pe fugarul titular cu orice preț, situația protagoniștilor se complică semnificativ, iar Lilo, Stitch și aliații lor vechi și noi, trebuie să lucreze împreună pentru a-și proteja nou descoperita familie în fața unui adversar care nu le pune în pericol doar viața, ci și bucuria de a trăi.

După ce majoritatea eforturilor creative ale studiourilor Disney de a transforma unele dintre cele mai iubite proiecte ale lor din formă animată în variantă live-action s-au dovedit a fi deosebit de controversate și au fost aspru criticate de un anumit segment al publicului din motive mai mult sau mai puțin plauzibile, încrederea fanilor în capacitățile uriașei case de producție de a mai putea avea succes cu această inițiativă polarizantă părea să fi atins fundul prăpastiei, fie pentru că unele producții de acest gen replicau identic materialul sursă, fără a aduce ceva nou sau inovativ pentru a-și demonstra relevanța, fie pentru că schimbau radical configurația de bază a proiectelor originale, ambiguizând în mod nefavorabil componența acestora și substratul tematic explorat. Așadar, anunțul că regizorul Dean Fleischer-Camp (Marcel the Shell with Shoes On) va fi la cârma unei adaptări live-action a celebrei animații Lilo & Stitch a fost privit cu scepticism, în special pentru că limbajul vizual distinctiv al filmului original părea aproape imposibil de reprodus într-o manieră autentică, însă talentatul regizor a făcut o treabă mai mult decât excelentă în cadrul acestui proiect, păstrând caracterul tragicomic inedit al materialului sursă, precum și respectul pentru cultura hawaiiană și pentru temele fantastice aprofundate în trecut (descoperirea/acceptarea de sine și asumarea unei identități neconforme cu normele sociale obișnuite, dar și simbolistica termenului Ohana/familie și puterea acestuia în raport cu suferința individuală/colectivă), pentru a desăvârși o producție care împacă perfect cele două dimensiuni menționate deja pe drumul spre succes.

Din fericire pentru unii și din păcate pentru alții, echipa creativă a proiectului s-a folosit de același tablou narativ cunoscut de o lume întreagă pentru a da viață aventurilor lui Lilo și Stitch în Arhipelagul Hawaiian într-o manieră evocativă a spiritului clasic al acestei povești, fără a ezita, însă, să aducă pe alocuri modificări importante în componența acestuia (consolidarea unor relații strânse între protagoniste și ceilalți membri ai comunității, înlocuirea antagonistului principal al filmului sau limitarea/expansiunea importanței anumitor personaje secundare), care, deși îmbogățesc macronarativa construită pentru a-i păstra logica și coerența într-un context nou, pot fi percepute drept disruptive sau lipsite de respect și deci nu vor fi acceptate de fanii producției originale, chiar dacă ajută la modernizarea unui material sursă care își arată uneori vârsta în moduri nu foarte flatante. Tocmai această abordare temerară transformă deznodământul filmului într-un punct de discuție extrem de controversat, dar care încheie întreaga aventură într-o manieră deosebit de satisfăcătoare la nivel emoțional, însă nota discordantă în care povestea lui Lilo și Nani este concluzionată nu face altceva decât să redefinească însemnătatea cuvântului Ohana și să îi adauge noi valențe într-un context socio-cultural mult diferit de cel original, modificând astfel mesajul central al producției, dar păstrând intact nucleul afectiv al acestuia, ceea ce nu poate fi decât îmbucurător pentru viitorul deja confirmat al acestei francize și pentru potențialul său uriaș.

Pe lângă toate aspectele pozitive discutate anterior, cărora li se adaugă și o cinematografie impresionantă și o serie de efecte speciale de un nivel calitativ surprinzător de bun și de eficient, care ajută la conturarea unui tablou vizual impresionant din toate punctele de vedere și care găsește un echilibru optim între realitate și ficțiune pentru a-i conferi o undă de veridicitate conflictului dintre oameni și extratereștri, producția Disney se laudă și cu o distribuție remarcabilă, formată din nume mai mult sau mai puțin cunoscute din industrie, dar care și-au lăsat amprenta concludent asupra tuturor personajelor pe care le interpretează, cu precădere în momentele amuzante și sensibile ale filmului. Fără doar și poate, aflată la debutul său cinematografic, tânăra Maia Kealoha a cucerit inimile tuturor privitorilor în rolul lui Lilo Pelekai, simpatica actriță surprinzând cu măiestrie toate nuanțele unui personaj care ascunde în spatele unei măști vesele și a unor gesturi infantile o suferință profundă și o nevoie stringentă de atenție/afecțiune, o misiune extrem de dificilă pentru o interpretă lipsită de experiență, însă de care micuța Maia se achită în mod impecabil, bucurându-se de fiecare clipă petrecută pe ecran și molipsindu-i pe partenerii săi de scenă, dar și pe cei aflați în spatele ecranelor, cu energia sa radiantă și cu personalitatea sa solară, atât de asemănătoare cu cele ale eroinei titulare încât pare că a fost născută să joace acest rol.

De cealaltă parte, Chris Sanders (The Wild Robot), unul dintre puținii actori care face parte din distribuția ambelor proiecte cu același nume, revine în pielea extraterestrului Stitch cu la fel de mult aplomb și voie bună ca în trecut, aducând o nouă tentă de sensibilitate haotică în portretul carismaticului protagonist și contribuind major la reinventarea acestuia pentru toate generațiile de fani ai săi, în timp ce Zach Galifianakis (Only Murders in the Building) și Billy Magnussen (The Franchise) fac o treabă memorabilă în rolurile Jumba și Pleakley, antagoniștii centrali ai filmului și două dintre personajele care suferă cele mai mari schimbări din considerente logistice, însă farmecul unic al excentricilor vizitatori intergalactici este susținut cu excelență de cameleonicii comedianți, care reușesc să fie credibili și amenințători indiferent de natura rolului pe care îl joacă sau de cerințele mai mult sau mai puțin obișnuite pe care scenariul filmului li le solicită. Totodată, Sydney Agudong (At Her Feet) este o prezență absolut încântătoare în rolul lui Nani, care învață pe parcursul acestei aventuri să fie părintele, prietena și sprijinul micuței Lilo, în special în momentele de cumpănă prin care trec cele două protagoniste și care le ajută să se descopere una pe cealaltă într-o lumină diferită, iar frumoasa actriță își însușește pe deplin acest personaj complex și o transformă pe Nani în eroina cu cea mai interesantă evoluție din această poveste, chiar dacă punctul culminant al călătoriei sale îi pictează portretul moral într-o tonalitate cromatică aparte.

Având în vedere că primele luni ale acestui an au marcat un eșec colosal pentru studiourile Disney, odată cu lansarea mult amânatei producții Snow White, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai controversate experiențe de acest gen din toate timpurile și care a polarizat publicul într-o manieră greu de anticipat sau de gestionat, șansele ca următoarea adaptare live-action a unei pelicule animate clasice să fie primită cu căldură de publicul larg erau oarecum infime, însă puțină lume și-ar fi putut închipui că un asemenea fiasco dezamăgitor sub perspectivă creativ-financiară va fi urmat de o producție care să doboare toate recordurile de încasări pentru a depăși cu succes pragul de 1 miliard de dolari la box office. Astfel, pelicula Lilo & Stitch reprezintă probabil cea mai frumoasă poveste hollywoodiană a ultimului an, reinterpretând o poveste care a scris istorie pe marile ecrane acum mai bine de două decenii și oferind privitorilor de toate vârstele o experiență cinematografică valoroasă din toate punctele de vedere, susținută de o distribuție remarcabilă, o direcție regizorală abilă și o cinematografie impresionantă, care demontează cu spectaculozitate mitul eșecului care le-a fost atribuit proiectelor de acest gen în mod eronat, câștigându-și cu prisosință un loc în galeria celor mai bune, emoționante și polarizante filme ale anului 2025.