Eddington (Recenzie) – O dramă neo-Western polivalentă, cu o abordare controversată și o direcție narativă ambițioasă, se distinge drept cel mai bun film despre era pandemică

by Alex Haulică · 4 septembrie 2025

Ari Aster (Hereditary) este cu siguranță una dintre cele mai distinctive voci creative contemporane, multitalentatul regizor reinventând cinematografia modernă în moduri pe cât de ambițioase, pe atât de polarizante, dar păstrând intact simțul său artistic particular de-a lungul mai multor genuri fascinante, precum folk horror (Midsommar) sau tragicomedie suprarealistă (Beau is Afraid), devenind astfel unul dintre cele mai importante și mai influente nume care au ajutat la conturarea așa numitului gen arthouse horror/horror elevat, ai cărui reprezentanți explorează limitele genului horror și experimentează cu particularitățile clasice ale acestuia pentru a livra un produs final care să ridice emoția viscerală și teroarea sub toate formele sale la nivel de artă. Din păcate, pe cât de spectaculoasă a fost ascensiunea lui Aster în primii ani ai carierei sale, pe atât de abruptă a fost căderea acestuia în dizgrație în ultima vreme, iar anul 2025 vine ca o confirmare a acestui lucru, pelicula Eddington făcându-se remarcată drept o dramă neo-Western polivalentă, susținută de o abordare controversată, o direcție narativă îndrăzneață și o distribuție notabilă, un ansamblu de elemente care se distinge drept cel mai bun film despre era pandemică lansat până acum, însă al cărui caracter provocator va stârni rumoare în rândurile cinefililor de pretutindeni.

Eddington urmărește povestea lui Joe Cross (Joaquin Phoenix), șeriful conservator al micului oraș american titular și unul dintre cei mai vocali contestatari ai măsurilor guvernamentale luate pe perioada pandemiei de COVID-19, care se hotărăște într-o zi, ca urmare a dezbaterilor din ce în ce mai violente cu privire la purtarea măștilor în spații închise, să candideze împotriva lui Ted Garcia (Pedro Pascal), edilul în funcție al comunității și bărbatul cu care soția sa Louise (Emma Stone) a avut o relație tumultoasă în trecut, pentru a ocupa funcția de primar al orașului Eddington, totul în timp ce efectele devastatoare ale pandemiei provoacă ravagii în jurul lumii, iar tensiunile rasiale cauzate de moartea tulburătoare a lui George Floyd au amplificat mișcarea activistă Black Lives Matter până la cote alarmante. Cu toate acestea, ceea ce părea a fi la început o luptă acerbă între conservatori și democrați pentru sufletul orașului eponim, dar și pentru a încheia definitiv războiul orgoliilor dintre Joe și Ted, se transformă treptat într-un conflict vast, care îl aduce pe vecin contra vecin și îi întoarce pe membrii aceleiași familii unii împotriva celorlalți, după ce o crimă îngrozitoare scoate la iveală adevăratele crize cu care se confruntă comunitatea locală, iar protagoniștii noștri par a fi copleșiți nu doar de situația complicată din teren, ci și de proprii lor demoni interiori care amenință să iasă la suprafață în cele mai distructive moduri imaginabile.

După cum se poate observa din acest sumar, îndrăzneala creativă a lui Ari Aster, odinioară cea mai mare calitate a acestuia, dar acum cel mai mare dușman al său, a căpătat o cu totul altă amploare în cadrul proiectului Eddington, iar asta se datorează în cea mai mare parte felului înfiorător de veridic în care mereu surprinzătorul regizor a evocat spiritul apăsător și atmosfera paranoică a erei pandemice (perioada anilor 2020-2023), care a marcat istoria recentă a umanității așa cum puține alte evenimente de acest gen au făcut-o de-a lungul veacurilor și ale cărei efecte fizice/psihologice încă se resimt și după mai bine de 5 ani de la debutul acesteia, folosindu-se de haosul inerent acelor vremuri pentru a ancora povestea acestui film într-o realitate ușor perceptibilă de publicul larg. În mod absolut evident, această abordare ambițioasă va fi percepută diferit de fiecare privitor în parte, cei mai mulți considerând acest proiect lipsit de respect sau chiar imposibil de urmărit, dat fiind contextul tragic ilustrat și repercusiunile dramatice subsecvente, în timp ce alții vor putea aprecia modul în care Aster a cules totalitatea conspirațiilor (existența virusului, temerile legate de vaccin, supozițiile cu privire la originile pandemiei sau măsurile globale luate pentru a combate răspândirea virusului) și a discuțiilor publice născute pe marginea acestui subiect pentru a contura o sferă tematică extrem de relevantă, dar și de controversată, care replică cu fidelitate acea perioadă de confuzie și divizare socială, imortalizând-o cu măiestrie într-o operă cinematografică a cărei adevărată valoare va putea fi descoperită odată cu trecerea timpului.

Luând în considerare cele menționate deja, era de așteptat ca acest thriller psihologic cutezător, învelit în ambalajul comercial al unei drame neo-Western neconvenționale (conflictul dintre Joe și Ted este prezentat sub forma unui duel între doi cowboy contemporani, iar punerea în scenă a acestei confruntări, împreună cu o cinematografie impecabilă și o coloană sonoră reținută, îi dau acestui proiect aspectul unui documentar, reliefând cu succes autenticitatea și impactul emoțional al tuturor evenimentelor desfășurate pe ecran), să își limiteze atenția asupra unui singur punct focalizator pentru a nu dilua semnificația și așa polarizantă și greu de asimilat a acestuia, însă ambițiile creative ale lui Aster au depășit așteptările publicului din toate punctele de vedere, adâncind și mai mult falia dintre cele două tabere portretizate, dar și dintre cele două segmente ale publicului formate. Prin urmare, pe lângă controversele legate de pandemia de COVID-19, filmul Eddington se ramifică într-o sumedenie de alte direcții intrigante și teme de discuție intense, precum fenomenul Black Lives Matter, ascensiunea îngrijorătoare a cultelor și a dezinformării răspândite pe social media sau metodele abuzive ale forțelor de ordine și coruptibilitatea autorităților guvernamentale, fiecare dintre acestea constituind câte un fir narativ distinct, ceea ce ajută la construirea unui tablou general deosebit de complex și de multistratificat, care extrage esența tuturor exemplelor enumerate pentru a desăvârși o macronarativă inspirată din fapte reale, care oglindește contextul global al acelor vremuri imprevizibile la nivelul orașului titular.

Deși părea greu de crezut, Ari Aster a reușit să găsească un echilibru aproape perfect între toate poveștile dezvoltate, chiar dacă anumite elemente, precum legătura dintre Louise și cultul condus de Vernon (Austin Butler), adevărul cu privire la trecutul comun al lui Ted și Louise sau alte câteva povești adiacente rămase nesoluționate, îngreunează pe alocuri narativa și nu îi permit filmului să exploreze pe deplin toate nuanțele acestei povești supraaglomerate, dar însăși acest caracter ambiguu, aflat de multe ori la limita dintre oniric și iluzoriu, intensifică odiseea lui Joe Cross așa cum puține alte producții contemporane ar avea curajul să o facă, iar asta nu poate fi decât îmbucurător pentru fanii regizorului, dar și pentru cei în căutare de inovație și nonconformism. Desigur, ultima și probabil cea mai intens critică dimensiune a acestui proiect este cea politică, scenariul delimitând clar personajele care se raliază în spatele cauzei republicane sau a celei democratice, dar abținându-se să o susțină pe vreuna dintre ele, din contră inflamând tensiunile dintre cele două părți și criticând în mod satiric perspectivele extremiste ale susținătorilor ambelor culori politice, lăsându-ne pe fiecare dintre noi să alegem de care parte a baricadei să ne situăm și prin prisma cărei ideologii să privim războiul social desfășurat pe străzile orașului Eddington, ceea ce se va răsfrânge semnificativ asupra felului în care putem percepe concluzia filmului, aceasta fiind pe de-o parte satisfăcătoare și dramatică, iar pe de-altă parte absurdă și neconvingătoare, dar profund polarizantă, indiferent din ce direcție privim lucrurile.

Oricât de aspru am critica alegerile creative dezamăgitoare sau lăudabile ale lui Aster și nivelul calitativ al tuturor poveștilor abordate de acesta într-o manieră unică, singurul capitol unde producția Eddington strălucește în unanimitate este cel al performanțelor actoricești, acestea fiind livrate de o distribuție absolut fenomenală, care reușește să găsească o punte de legătură între natura tragicomică subtilă a peliculei și autenticitatea emoțională a personajelor pe care le interpretează pentru a contura tabloul unui microunivers fictiv, dar puternic ancorat în realitatea pe care am trăit-o la un moment dat, ale cărei repercusiuni grave încă ne modelează viața. Fără doar și poate, Joaquin Phoenix (Joker: Folie à Deux) livrează un nou tur de forță în rolul lui Joe Cross, un șerif dedicat valorilor sale îndoielnice, dar mistuit de focurile unei stime de sine scăzute și a unei nevoi obsesive de a deveni eroul comunității pe care o reprezintă, chiar și atunci când eforturile sale de a-și duce planurile machiavelice la bun sfârșit escaladează în moduri imprevizibile atât pentru el, cât și pentru viitorul întregului Eddington și al locuitorilor săi, iar talentatul actor își demonstrează încă o dată versatilitatea artistică unică în pielea unui personaj de care ajungi să te atașezi, dar care îți provoacă repulsie în egală măsură, însă al cărui parcurs evolutiv dramatic se reflectă în cel al orașului titular, cu care ajunge de altfel să împartă același destin.

Referitor la ceilalți membri din distribuție, Pedro Pascal (The Fantastic Four: First Steps) fac o treabă excelentă în rolul lui Ted Garcia, carismaticul primar al orașului Eddington, dar și una dintre cele mai controversate figuri guvernamentale locale, acesta reprezentând aparenta voce a rațiunii din comunitate și fiind rivalul politic/amoros al lui Joe Cross, însă parcursul său ia o turnură complet neașteptată la jumătatea filmului, răpindu-i îndrăgitului interpret șansa de a livra un nou rol memorabil, dar deschizând filmul spre noi posibilități narative captivante. Din păcate, nu același lucru se poate spune despre Emma Stone (Kinds of Kindness) sau Austin Butler (Masters of the Air), ale căror talente indiscutabile nu sunt valorificate așa cum ar fi trebuit în pielea personajelor Louise Cross și Vernon Jefferson Peak, chiar dacă ambii interpreți își dau silința să suplinească prin emoție și naturalețe micile carențe de la nivelul scenariului, în timp ce Deirdre O’Connell (The Penguin) se face remarcată în mod deosebit în rolul lui Dawn, soacra amatoare de teorii ale conspirației a lui Joe Cross, care își ascunde adevărata latură vicleană în spatele unei măști excentrice, iar Michael Ward (Empire of Light), Luke Grimes (Yellowstone) și Cameron Mann (Mare of Easttown) completează acest tablou actoricesc notabil în câteva roluri secundare importante, care contribuie enorm la creionarea celor mai dinamice secvențe ale filmului și întruchipează la perfecție sfera tematică a proiectului, cu toate valențele sale pozitive/negative.

În contextul cinematografic actual, apariția unor voci creative pe cât de îndrăznețe, pe atât de capabile, precum este cea a lui Ari Aster devine o raritate din ce în ce mai greu de combătut, iar asta se datorează în mare parte felului lipsit de originalitate și inovație prin care producțiile contemporane ne-au obișnuit pe noi ca privitori să relaționăm cu arta cinematografică în sine, învățându-ne în mod deficitar să percepem mediocritatea ca pe o normalitate și descurajând susținerea oricăror alte proiecte care propun o lărgire a orizonturilor noastre artistice, nu pentru că acestea ar fi lipsite de valoare sau de relevanță, ci pentru că nu se aliniază în spatele obsesiei mercantile care a acaparat această industrie în ultimii ani. Din fericire, Ari Aster face parte din acea categorie de cineaști pentru care limitele imaginației și ale normalului nu se aplică în parametrii obișnuiți, iar pelicula Eddington reprezintă cea mai nouă confirmare a acestei afirmații, drama neo-Western oferind privitorilor o incursiune fascinantă într-unul dintre cele mai tragice și confuze momente din istoria recentă a umanității, dar folosindu-se de o abordare polarizantă, o poveste complexă și o distribuție notabilă pentru a explora ramificațiile acelui eveniment marcant asupra unei societăți simbolice, desăvârșind astfel un tot unitar a cărui adevărată valoare intrinsecă nu va putea fi descoperită decât atunci când fiecare dintre noi îi vom permite acest lucru, dar care merită recunoscut drept unul dintre cele mai puternice și mai controversate filme ale anului 2025.