The Conjuring: Last Rites (Recenzie) – Un mister central terifiant, o direcție narativă emoționantă și o distribuție excelentă definesc ultimul capitol al celei mai populare francize horror moderne

În galeria celor mai populare și mai influente francize horror moderne, seria The Conjuring ocupă unul dintre cele mai importante locuri, creatorul James Wan (Malignant) inspirându-se din faimoasele cazuri ale investigatorilor de paranormal Ed și Lorraine Warren pentru a da naștere unui proiect cinematografic în continuă expansiune, care cuprinde până în prezent nouă filme spectaculos de înfricoșătoare și care și-au lăsat amprenta asupra mentalului colectiv, însă care au prezentat de-a lungul timpului numeroase fluctuații calitative care le-au colorat în nuanțe mai mult sau mai puțin fericite moștenirea de netăgăduit. După un parcurs de mai bine de un deceniu pe marile ecrane și un palmares care cuprinde numeroase recorduri doborâte la box office, îndrăgita franciză horror revine în această toamnă cu cel de-al patrulea și ultim capitol al său, pelicula The Conjuring: Last Rites oferind fanilor o nouă experiență cinematografică memorabilă, susținută de un mister central terifiant, o direcție narativă emoționantă și o distribuție excelentă, care reușește să încheie aventurile familiei Warren într-un mod neașteptat de captivant și de polarizant, dovedind încă o dată puterea și relevanța unei producții care îndrăznește să provoace reacții dintre cele mai diverse în rândurile privitorilor, chiar și atunci când acest lucru nu este deloc în favoarea sa.

The Conjuring: Last Rites continuă aventurile investigatorilor de paranormal Ed (Patrick Wilson) și Lorraine Warren (Vera Farmiga), după ce evenimentele dramatice de la finalul proiectului anterior i-au obligat să se retragă din activitate ca urmare a problemelor cardiace cu care se confruntă neînduplecatul protagonist, însă acest lucru i-a ajutat pe cei doi soți să își regăsească echilibrul în viață și să se bucure de timpul petrecut în compania fiicei lor Judy (Mia Tomlinson), care se pregătește să înceapă un nou capitol alături de tânărul polițist Tony Spera (Ben Hardy). Cu toate acestea, liniștea familiei Warren este tulburată atunci când află că o forță supranaturală misterioasă, cu care aceștia s-au mai confruntat în trecut și care pare să aibă o legătură cel puțin bizară cu Judy, s-a întors în lumea noastră pentru a bântui o familie numeroasă din Pennsylvania, iar protagoniștii noștri se decid să revină în lumina reflectoarelor pentru a rezolva un ultim caz de posesie demonică, însă totul se complică semnificativ atunci când adversarul lor îi obligă să se confrunte cu propria reflexie și cu umbrele unui trecut tumultos, oferindu-le lui Ed și Lorraine cea mai mare provocare a longevivei lor cariere, dar și ocazia de a-și proteja moștenirea profesională/familială din calea unei entități malefice aparent imbatabile.

Având în vedere că primele două filme The Conjuring au fost regizate de creatorul James Wan, în timp ce seriile Annabelle și The Nun, desprinse din poveștile originale și transformate la rândul lor în producții de mare succes, au fost cârmuite de noi echipe creative care au adus un suflu nou, dar au păstrat o direcție congruentă cu predecesorii/succesorii lor, faptul că ultimele două filme ale francizei, respectiv The Devil Made Me Do It și Last Rites, au fost supervizate de același Michael Chaves (The Curse of La Llorona) a conferit întregii narative o viziune artistică singulară, chiar dacă cele mai multe dintre deciziile luate de relativ necunoscutul regizor s-au dovedit a fi extrem de controversate în ochii fanilor, aceștia percepând absența lui Wan și lipsa de experiență a lui Chaves drept motivele pentru care ultimele filme lansate nu au mai reușit să atingă culmile succesului de odinioară. Totuși, un lucru demn de a fi luat în calcul este că Chaves a avut o contribuție valoroasă în ceea ce privește evoluția francizei, acesta preluând mitologia anterior introdusă și împletind anumite elemente narative din trecut cu ideile sale neconvenționale pentru a desăvârși noi experiențe cinematografice pe cât de ambițioase și subversive, pe atât de memorabile și emoționante, iar acest aspect este mai mult decât evident în cazul de față, acolo unde talentatul regizor nu a ezitat să ia o serie de decizii cu caracter polarizant pentru a oferi fanilor o ultimă incursiune fascinantă în lumea paranormalului, însă care substituite spectacolul vizual înfricoșător în mod ostentativ cu cel al emoțiilor viscerale născute din teama de necunoscut, împachetând cu mare ingeniozitate această poveste într-un ambalaj tematic deosebit de special.

Pe cale de consecință, temeraritatea creativă a lui Chaves s-a răsfrânt în moduri mai mult sau mai puțin favorabile asupra felului în care tabloul narativ general al peliculei Last Rites a fost construit, acesta împărțindu-și atenția în mod egal între eforturile lui Ed și Lorraine Warren de a salva familia Smurl din calea unui demon malefic și încercările lui Judy Warren de a înțelege care este natura legăturii misterioase dintre ea și demonul care i-a bântuit întreaga viață, dar ritmul inconsecvent și structura neobișnuită ale poveștii, precum și ideea de a-i ține pe soții Warren departe de conflictul central al filmului până în ultima parte a aventurii, sunt doar câteva dintre elementele care au divizat opinia publică, diminuându-i acestei experiențe fantastice impactul emoțional intrinsec și relevanța simbolică a temelor aprofundate. În schimb, un aspect lăudabil de la nivelul scenariului se referă la felul în care echipa creativă a găsit un echilibru optim între secvențele clișeice ale genului horror (de tip jump-scare, cu apariții stranii pe fundal sau momente de teroare spontane) și o serie de confruntări care frizează linia fină dintre supranatural și parapsihologic (momentul oglinzilor din cabina de probă sau apariția șocantă a unui inamic emblematic din trecut), conturând astfel tabloul vizual al unei producții care nu se ridică la nivelul calitativ al predecesorilor săi direcți, dar care abordează lumea paranormalului dintr-o nouă perspectivă modernistă provocatoare, căreia îi lipsește caracterul profund terifiant de odinioară, însă a cărui absență este înlocuită cu oarecare măiestrie de o serie de alți factori tulburători.

În mod surprinzător sau nu, pe lângă lipsa de substanță cu care sunt creionate portretele membrilor familiei Smurl (care îndeplinesc mai mult rolul de catalizatori ai poveștii, nu de actori activi în cadrul acesteia) și de maniera abruptă în care anumite fire narative sunt soluționate de-a lungul filmului (misterul demonului din oglindă, precum și adevărata identitate/intenție/putere a acestuia și a celorlaltor spectre din subordinea sa), pelicula Last Rites conține și cel mai polarizant deznodământ din tetralogia originală The Conjuring, acesta aducându-i pe soții Warren și pe aliații lor împotriva celui mai mare obstacol al carierei lor, dar felul în care ultima confruntare dintre forțele binelui și ale răului este pusă în scenă, concentrată mai mult pe componenta psiho-emoțională a conflictului, va provoca rumoare în rândurile fanilor și îi va împărți cu siguranță în două tabere distincte, una mulțumită de modul de prezentare meditativ al experienței și alta dezamăgită de ambiguitatea compozițională a acesteia. Din fericire, producția curentă a avut încă de la bun început o valență dublă, atât ca proiect de sine stătător, cât și ca final al întregii serii, iar Chaves și colaboratorii săi au făcut o treabă excepțională în a aduce la bun sfârșit aventurile cinematografice ale soților Warren, construind un epilog emoționant și aparent definitiv în jurul unui singur moment marcant din viața îndrăgiților investigatori de paranormal, dar lăsând totodată câteva portițe pe care anumite voci creative le-ar putea deschide cu ușurință în viitor pentru a explora moștenirea atipică a acestora cu un nou set de protagoniști și o abordare cel puțin la fel de revigorantă/îndrăzneață, chiar dacă acest lucru nu este neapărat necesar în condițiile de față.

Ultimul capitol unde producția The Conjuring: Last Rites strălucește cu prisosință este cel al performanțelor actoricești, acestea fiind livrate de o distribuție capabilă să eleveze scriitura modestă din anumite momente cheie ale filmului și să îi ofere acesteia autenticitatea de care avea nevoie pentru a putea transmite dincolo de ecran teroarea simțită de fiecare personaj în parte într-o manieră credibilă. Așa cum ne-au obișnuit deja, Vera Farmiga (Hawkeye) livrează o nouă performanță notabilă în rolul lui Lorraine Warren, protagonista aflându-se de această dată față în față cu o entitate care i-a marcat existența, ceea ce îi oferă actriței oportunitatea de a explora efectele pe care o viață trăită mereu între două lumi le are asupra unei figuri materne neobosite, în timp ce Patrick Wilson (Insidious: The Red Door) revine în pielea personajului Ed Warren cu la fel de multă naturalețe, însă problemele de sănătate cu care se confruntă eroul îl provoacă pe interpret să livreze o performanță mult mai reținută decât în mod obișnuit, deși carisma unică a acestuia și devotamentul față de misiunea sa reușesc să acapareze toată atenția publicului. De cealaltă parte, Mia Tomlinson (The Lost Pirate Kingdom) este o prezență încântătoare în rolul lui Judy Warren, figura centrală a filmului și puntea de legătură între toate misterele dezvoltate, oferindu-i tinerei maturitatea, vulnerabilitatea și curajul necesare pentru a călca pe urmele părinților săi, iar Ben Hardy (Bohemian Rhapsody) face o treabă memorabilă în rolul lui Tony, noul membru al familiei Warren și intermediarul publicului în această aventură, actorul adăugând o tușă umoristică imperios necesară pentru a contrabalansa greutatea tematică a proiectului.

După ce perioada anilor 2000 a reprezentat un moment dificil din istoria genului horror, fiind marcat de numeroase eforturi creative neinspirate și reinterpretări dezastruoase ale unor producții iconice din trecut, apariția primului film The Conjuring în anul 2013 a venit ca o gură de aer proaspăt de care această nișă a cinematografiei moderne avea nevoie pentru a-și putea păstra puterea și relevanța într-un context din ce în ce mai instabil, dând astfel startul unei perioade de revitalizare generală a îndrăgitului gen horror și punând bazele uneia dintre cele mai expansive și mai profitabile francize din toate timpurile, ale cărei impact și influență vor dăinui multe generații de acum înainte, chiar dacă nivelul său calitativ a prezentat de-a lungul timpului anumite fluctuații nefavorabile pe termen lung. Așadar, toamna anului 2025 ne aduce pe marile ecrane ultimul capitol al acestei serii cinematografice legendare, pelicula The Conjuring: Last Rites oferind fanilor de pretutindeni o experiență terifiantă de neuitat, susținută de un mister central captivant, o direcție narativă emoționantă, o abordare temerară și o distribuție excelentă, un ansamblu de elemente care, în ciuda tuturor punctelor sale forte evidente, nu este ocolit de controverse și critici, însă care se folosește de caracterul său polarizant intrinsec în moduri ingenioase pentru a încheia aventurile faimoșilor investigatori de paranormal într-o manieră pe cât de bună, pe atât de provocatoare.

Evaluare film THE CONJURING: LAST RITES

1. Actorie – 5/5
2. Poveste – 4/5
3. Regie – 4/5
4. Scenariu – 4/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 5/5