Alien: Earth (Recenzie) – Un thriller psihologic inovativ și provocator continuă noua eră spectaculoasă a uneia dintre cele mai iconice francize horror/science-fiction

by Alex Haulică · 6 octombrie 2025

Deși seria Alien s-a făcut rapid remarcată drept una dintre cele mai populare francize horror/science-fiction ale tuturor timpurilor, devenind de-a lungul deceniilor o adevărată forță transmediatică și transformându-l pe înfricoșătorul Xenomorph într-una dintre cele mai emblematice figuri din istoria cinematografiei, ultimele două decenii ne-au demonstrat că puterea și relevanța acestui proiect în continuă expansiune s-au diminuat fie din cauza unor noi producții nesatisfăcătoare din varii motive, fie din cauza unei lipse evidente de direcție și încredere de care au dat dovadă producțiile contemporane. Din fericire, parcursul nefavorabil al acestei francize a luat sfârșit în vara anului 2024, atunci când pelicula Alien: Romulus a injectat seria cu o nouă doză de adrenalină și a readus-o pe culmile succesului într-un mod surprinzător de spectaculos, iar anul acesta ne oferă o nouă incursiune fascinantă în acest univers prin intermediul serialului Alien: Earth al lui Noah Hawley (Legion), care se descrie drept un thriller psihologic cu o abordare inovativă și o distribuție captivantă, dar care nu ezită să provoace controverse pentru a-și livra la perfecție mesajul central, alcătuind un ansamblu de elemente mai mult decât meritoriu de a ocupa un loc fruntaș în galeria celor mai bune și complexe experiențe cinematografice ale anului 2025.

Alien: Earth urmărește povestea lui Wendy/Marcy (Sydney Chandler), o tânără plină de viață, dar măcinată de o boală incurabilă, a cărei conștiință este transferată într-un corp sintetic de către cvadrilionarul Boy Kavalier (Samuel Blenkin) ca parte a unui experiment de cercetare a imortalității pe care compania Prodigy deținută de acesta îl are în curs de dezvoltare, chiar dacă asta o înstrăinează de fratele său devotat Joe Hermit (Alex Lawther) și o obligă să conducă un grup de tineri sintetici, format din Curly (Erana James), Slightly (Adarsh Gurav), Nibs (Lily Newmark), Smee (Jonathan Ajayi) și Isaac (Kit Young), care au nevoie de sprijin și afecțiune pentru a naviga cu ușurință tranziția dintr-un corp uman într-unul artificial. Totul se schimbă însă într-o zi, când misterioasa navă spațială USCSS Maginot se prăbușește pe Pământ în condiții suspecte, iar Wendy și echipa sa sunt trimiși la locul impactului pentru a ajuta la salvarea victimelor incidentului, dar misiunea lor se complică semnificativ atunci când descoperă că o serie de extratereștrii letali aflați la bordul navei au reușit să scape din captivitate, iar protagoniștii noștri trebuie să se confrunte cu unii dintre cei mai inteligenți și fioroși prădători din galaxie pentru a salva umanitatea, chiar dacă aventura lor terifiantă îi va face să se maturizeze cu brutalitate și îi va ajuta să înțeleagă că adevărații monștii de pe Terra nu sunt neapărat cei împotriva cărora au fost trimiși să lupte.

Având în vedere faptul că această franciză a evitat până în prezent să facă tranziția de pe marele ecran într-un mediu serializat, așa cum mulți alți contemporani ai săi au încercat cu mai mult sau mai puțin succes, anunțul că mereu surprinzătorul creator Noah Hawley, renumit pentru felurile inedite în care reușește să reinterpreteze anumite idei și concepte prestabilite pentru a da naștere unor produse revigorant de unice, va fi la cârma primului serial live-action al seriei Alien a venit exact ca gura de aer proaspăt de care acest proiect transmediatic avea nevoie pentru a explora profunzimile unui univers science-fiction deosebit de ofertant într-o formă care să favorizeze acest lucru (8 episoade de aproximativ 50 de minute fiecare), fără a fi limitat de restricțiile unui blockbuster axat mai multă pe componenta de spectaculozitate viscerală decât pe cea tematică/afectivă. Prin urmare, Hawley și colaboratorii săi au creat serialul Alien: Earth cu scopul de a umple golurile narative lăsate în urmă de predecesorii lor direcți și au inserat această poveste aproape de originile francizei (acțiunea are loc cu aproape 2 ani înainte de evenimentele filmului original Alien), folosind aventurile lui Wendy și ale celorlalți sintetici pentru a rescrie canoanele scrise ale universului, dar păstrând aceeași linie narativă cunoscută deja, chiar dacă unele dintre deciziile creative luate de aceștia contrazic într-o oarecare măsură anumite elemente introduse în trecut și ambiguizează istoria primei întâlniri dintre omenire și fioroșii Xenomorphi.

În mod absolut evident, abordarea temerară propusă de Hawley s-a dovedit a fi și una deosebit de polarizantă și a împărțit publicul în două tabere, una fascinată de modurile în care creatorul a îndepărtat straturile tematice ale seriei pentru a dezvolta mitologia/biologia Xenomorphilor (introducând limbajul și diferitele stiluri comportamentale ale acestora, precum și noi cicluri de dezvoltare ale înfricoșătoarei specii) și perspectiva cvasidistopică cu care este construită societatea umană în secolul XXII (planeta noastră este împărțită în 5 sfere de influență, fiecare condusă de către o corporație cu interese proprii), iar alta dezamăgită și chiar contrariată de felul în care creatorul a abandonat pe alocuri iconografia clasică a seriei în favoarea unei experiențe lipsite de dinamismul terifiant de odinioară și mult mai contemplativă decât ar fi fost de dorit în contextul dat. Totuși, oricât de valide ar fi criticile privitorilor cu privire la caracterul meditativ al acestui proiect și la ritmul încetinit în care evoluează narativa (primele două episoade setează o atmosferă tensionată și o direcție palpitantă, înainte ca celelalte episoade să se desfășoare în aceeași locație izolată și să prezinte o alternanță activ/pasiv/reflexiv controversată), faptul că Hawley a avut curajul să se joace cu așteptările fanilor și cu modul de prezentare convențional al acestui tip de poveste nu poate fi decât admirabil, folosind trăsăturile unui thriller psihologic pentru a ancora călătoria transformatoare a lui Wendy într-o realitate ușor perceptibilă de publicul modern, dar a cărei atemporalitate tematică pune sub semnul întrebării viitorul speciei noastre.

Pe cale de consecință, toate eforturile lui Hawley de a crea un produs cinematografic aflat la granița dintre clasic și modern, ajutate de o cinematografie impecabilă și o serie de efecte speciale care îmbină practicul și digitalul pentru a evoca spiritul distinctiv al acestei francize, au ajutat la creionarea unui proiect de televiziune de care celebra serie avea nevoie pentru a rămâne relevantă și după mai bine de 40 de ani de la lansare, iar episodul 5 (care este de altfel și cel mai bun din acest sezon) se face remarcat drept un omagiu spectaculos adus filmului original, păstrând același concept inedit (echipajul unei nave spațiale vânat de un prădător extraterestru) și același limbaj vizual granulat de odinioară pentru a creiona o experiență imersivă transgenerațională, ale cărei merite merită a fi descoperite pe cont propriu pentru a-i putea cuprinde la perfecție genialitatea atât în contextul unui serial de sine stătător, cât și în cel al întregului gen horror/science-fiction. Așa cum era de așteptat, punctul culminant al producției este atins în ultimele două episoade ale sezonului, acestea fiind construite în jurul unui moment de cotitură subversiv, care nu doar că aduce în prim plan brutalitatea și teroarea pe care speciile extraterestre evadate le seamănă într-un spațiu care trezește un sentiment general de claustrofobie, ci subliniază cu măiestrie sfera tematică a serialului cu ajutorul unor răsturnări de situație șocante, punând astfel bazele unui posibil sezon viitor mult mai exploziv și mai imprevizibil decât cel tocmai încheiat.

Ultimul capitol unde producția Alien: Earth strălucește cu prisosință este cel al performanțelor actoricești, iar Sydney Chandler (Sugar) fură toată lumina reflectoarelor în rolul protagonistei Wendy/Marcy, o tânără care redescoperă zi de zi bucuria de a trăi după ce renunță la corpul său adevărat în favoarea unui trup sintetic pentru a scăpa de o boală gravă, dar care este nevoită să se maturizeze prematur ca urmare a experiențelor transformatoare prin care trece după o întâlnire fatidică cu unul dintre Xenomorphi, dezvoltând o fascinație inocentă pentru viața extraterestră și o deziluzie profundă cu privire la condiția umană, aspecte care îi permit frumoasei interprete să exploreze atât latura jovială sau naivă a eroinei, cât și cea rebelă sau vindicativă, creionând portretul unei adolescente perene cu veleități antagonistice intrigante, a cărei busolă morală se modifică treptat de-a lungul aventurii pentru a susține parcursul evolutiv captivant al acesteia. În același timp, Alex Lawther (Star Wars: Andor) face o treabă excelentă în rolul lui Joe Hermit, timidul și devotatul frate al lui Marcy, dar care se vede nevoit să aleagă între datorie și familie atunci când se reunește cu sora sa sub auspicii nefericite, iar asta îi oferă tânărului actor posibilitatea de a interpreta un personaj care servește drept intermediar al publicului în poveste, privind lucrurile dintr-o perspectivă rațională, dar lăsându-se adesea condus de sentimentele sale pentru a o proteja pe Marcy, chiar și cu riscul de a pune în pericol relația fraternă dintre cei doi.

De cealaltă parte, Samuel Blenkin (The Sandman) livrează un rol memorabil în pielea personajului Boy Kavalier, un cvadrilionar cu o egocentricitate imatură, care folosește faimoasa poveste a lui Peter Pan pe post de analogie pentru a-și justifica acțiunile reprobabile și tendințele manipulatoare, iar talentatul actor reușește cu succes să surprindă carisma arogantă și personalitatea volatilă a acestuia pentru a le oferi eroilor noștri un obstacol uman cu un parcurs evolutiv meschin, în timp ce Kit Young (Shadow and Bone), Adarsh Gurav (Extrapolations), Erana James (The Wilds), Lily Newmark (Sex Education) și Jonathan Ajayi (The Man in My Basement) atrag toată atenția în rolul tinerilor sintetici, fiecare dintre ei având momente individuale în care să poată explora complexitățile unor adolescenți ghidați de instinctele lor primare, dar a căror umanitate apare în cele mai neașteptate locuri și în cele mai neobișnuite moduri. De asemenea, Timothy Olyphant (Stick) face o treabă mai mult decât excepțională în pielea sintetică a personajului Kirsh, intransigentul coordonator al grupului de protagoniști și o prezență mai mult decât enigmatică pe tot parcursul sezonului, ale cărui intenții sunt mereu mascate de cameleonicul actor în spatele unei măști înțelepte și binevoitoare, în timp ce Essie Davis (Game of Thrones) și Babou Ceesay (Luther), interpreții din spatele personajelor Dame Sylvia și Morrow, completează această garnitură actoricească fabuloasă, oferind două perspective diferite asupra liniei fine dintre om și monstru, provocându-ne pe fiecare dintre ei să cugetăm asupra acestei metafore sublime.

Deși regizorul Fede Álvarez și al său Alien: Romulus au readus în atenția publicului larg una dintre cele mai cunoscute și mai populare francize horror/science-fiction ale tuturor timpurilor, într-o perioadă de timp în care steaua popularității sale părea să fi apus de mult, ideea ca prima tentativă de a muta această narativă de pe marile ecrane în formă serializată să fie una victorioasă părea a fi un vis aproape imposibil de realizat, însă mereu surprinzătorul Noah Hawley a reușit să facă acest lucru cu măiestrie, jucându-se cu așteptările noastre și cu canoanele scrise ale universului transmediatic pentru a continua această eră reformatoare spectaculoasă a francizei așa cum puține alte voci creative ar fi putut să o facă în condițiile nefavorabile actuale. Tocmai din acest motiv, serialul Alien: Earth s-a făcut instant remarcat drept un proiect care nu trebuie ratat anul acesta, aducând în prim plan un thriller psihologic fascinant, susținut de o direcție narativă ambițioasă, un mod de prezentare meditativ și o distribuție fenomenală, al cărui caracter profund inovativ va atrage tot atâtea laude cât controverse și îi va polariza pe fanii longevivi ai francizei din cauza unor decizii creative cel puțin îndrăznețe, dar contribuie semnificativ la desăvârșirea uneia dintre cele mai bune, memorabile și complexe producții cinematografice ale anului 2025.