The Terminal List: Dark Wolf (Recenzie) – Un thriller cu spioni palpitant, dar cu o narativă alambicată și o dimensiune politică inconfortabilă, extinde universul unei francize de acțiune nascente

by Alex Haulică · Published 7 octombrie 2025 · Updated 7 octombrie 2025

Platforma Amazon Prime Video și-a câștigat de-a lungul ultimului deceniu renumele de platforma de streaming cu cea mai impresionantă colecție de producții de acțiune serializate contemporane, fiind în spatele unor proiecte populare, precum Reacher, Bosch sau Jack Ryan, care au contribuit major la definirea unui nou gen cinematografic supranumit Dad TV (drame procedurale/semi-procedurale care au un protagonist de vârstă mijlocie, militant al valorilor masculine tradiționale). Din această galerie selectă face parte și serialul The Terminal List, inspirat din seria de romane cu același nume scrisă de fostul pușcaș marin devenit autor Jack Carr, care nu doar că s-a bucurat de un succes răsunător în vara anului 2022, în ciuda recenziilor nefavorabile venite din partea criticilor, ci a dat naștere unei noi francize de acțiune captivante, iar anul 2025 ne aduce pe micile ecrane următorul capitol al acestei povești, serialul The Terminal List: Dark Wolf, spinoff și prequel al seriei originale, descriindu-se drept un thriller cu spioni palpitant, dar al cărui adevărat potențial nu este atins din cauza unei narative mult prea alambicate și a unei dimensiuni politice relativ inconfortabile, însă care merită acordat atenție în acest sfârșit de an pentru felul unic în care recontextualizează realitatea în care trăim și universul nascent din care face parte.

The Terminal List: Dark Wolf urmărește povestea pușcașului marin Ben Edwards (Taylor Kitsch) cu câțiva ani înainte de evenimentele dramatice din seria originală, în perioada în care acesta era un căpitan onorabil în armata americană, staționat într-un teatru de război din inima Irakului și pus față în față cu cele mai mari orori ale carierei sale, dar și cu demonii săi interiori care amenință să iasă la suprafață. Din păcate, viața lui Ben ia o turnură nefericită în ziua în care gruparea teroristă ISIS infiltrează un atacator cu bombă în interiorul complexului lor, moment declanșator al unui joc de domino sângeros care se soldează cu eliberarea sa și a prietenului său Raife Hastings (Tom Hopper) din serviciul militar, însă soarta le surâde celor doi soldați atunci când primesc o oferă de nerefuzat din partea misteriosului agent CIA Jed Haverford (Robert Wisdom). Astfel, ajuns din nou în mijlocul unui conflict primejdios și cu implicații majore pe plan global, Ben se alătură echipei lui Haverford pentru a opri înarmarea nucleară a Iranului, pornind într-o cursă contra timp plină de secrete întunecate și trădări dureroase care îl vor ajuta pe eroul nostru să își împlinească adevăratul destin, totul în timp ce amenințarea unui nou Război Mondial planează deasupra aventurilor sale și îl provoacă să aleagă de care parte a baricadei se situează.

Deși serialul The Terminal List s-a făcut remarcat drept unul dintre cele mai inovative seriale de acțiune ale ultimilor ani, viitorul acestui proiect a părut incert până în vara anului acesta, însă lansarea spinoff-ului Dark Wolf nu doar că a readus această franciză nascentă în atenția publicului larg, ci a îmbunătățit tot ceea ce seria originală ne-a propus deja, aducându-l în prim plan pe Ben Edwards, unul dintre antagoniștii poveștii anterioare, pentru a recontextualiza locul acestuia în tabloul general al universului și a umple anumite goluri narative din trecut (demiterea din armată a lui Ben și tranziția acestuia înspre zona operațiunilor speciale ale CIA-ului), iar toate eforturile creative făcute în acest sens au fost extrem de bine gândite și implementate (lucru dificil de realizat având în vedere că acest serial este o creație originală, desprinsă din materialul scris de Jack Carr). Cu toate acestea, un anumit segment al publicului s-ar putea arăta deranjat de felul în care componenta politică a serialului este folosită, mai ales pentru că adaugă o tușă de autenticitate inconfortabilă prin felul în care oglindește tensiunile globale actuale, însă această dimensiune face parte integrantă din configurația de bază a acestui proiect, iar eliminarea, edulcorarea sau simplificarea sa ar fi avut repercusiuni mult mai grave asupra narativei construite, chiar dacă modalitatea oarecum propagandistică în care aceasta a fost evidențiată de-a lungul sezonului putea fi optimizată pentru a creiona o perspectivă de ansamblu mult mai comprehensivă și obiectivă.

Luând în considerare cele discutate deja, era de așteptat ca tabloul acestui sezon să fie construit în jurul conflictului din umbră dintre echipa lui Haverford (Occident) și forțele aliate Iranului (Orient), dar narativa propusă a avut de suferit din cauza felului ușor neinspirat în care a fost structurată, având o parte incipientă dedicată exclusiv poveștii de origine a protagonistului (un prim episod care se descrie drept o dramă de război dinamică), o parte mediană centrată pe misiunile echipei lui Haverford de a opri forțele inamice în jurul lumii (care pare repetitivă pe alocuri și diluează mult prea mult povestea din nevoia de a complica misterul central) și o parte finală care încheie toate firele dezvoltate într-o manieră pe cât de abruptă și subversivă, pe atât de satisfăcătoare și surprinzătoare (dar care ar putea fi extinsă într-un sezon viitor pentru a crea o punte de legătură mult mai solidă între cele două proiecte). Din fericire, ritmul accelerat și caracterul spectaculos al secvențelor de luptă portretizate reușesc să acopere eventualele carențe de la nivelul scenariului și ajută franciza să evolueze organic înspre zona unui thriller cu spioni ale cărui mize uriașe trec dincolo de limitele trasate de producția anterioară, fără a face rabat însă de la a ilustra anumite momente de o brutalitate excesivă (scena torturii din episodul 5 poate fi greu de urmărit pentru unii privitori) sau de a explora costurile fizice/emoționale care vin atașate unei asemenea cariere și care îi împing pe (anti)eroii noștri la gesturi extreme, contribuind astfel la ambiguizarea morală a celor două părți opozante într-o manieră rar întâlnită în acest context.

Pe lângă aspectele mai mult sau mai puțin pozitive menționate, serialul Dark Wolf merită lăudat din plin la capitolul performanțelor actoricești, acolo unde fantastica distribuție a reușit să nuanțeze portretele unor personaje pentru care trădarea și subterfugiul sunt cuvintele de ordine cu care operează zilnic, dar găsind umanitatea și conștiința din interiorul acestora pentru a câștiga simpatia publicului, chiar și atunci când acțiunile lor sunt condamnabile și au consecințe individuale/colective grave. Fără doar și poate, Taylor Kitsch (American Primeval) livrează una dintre cele mai bune performanțe ale carierei sale în rolul lui Ben Edwards, un personaj care trăiește mereu în conflict cu sine însuși, fiind deziluzionat cu complexitățile etice ale războiului și dispus să își facă dreptate pe cont propriu acolo unde justiția eșuează, iar parcursul său involutiv fascinant este dezvoltat în paralel cu escaladarea graduală a conflictului dintre Orient și Occident, ceea ce face ca misiunea subapreciatului actor să fie mult mai dificilă decât ne-am fi putut gândi, dar de care acesta se achită în mod absolut impecabil și pictează în culori relativ favorabile declinul eroului într-o zonă gri, ajutându-ne să înțelegem mai bine originile conflictului său interior din seria originală și să reflectăm asupra unei singure întrebări: motivele/metodele lui Ben Edwards sunt justificabile într-o lume atât de instabilă sau de fapt contribuie activ la colapsul său moral ?

În ceea ce-i privește pe ceilalți actori care fac parte din acest proiect, Tom Hopper (The Umbrella Academy) este cu siguranță cel care atrage toată atenția în pielea personajului Raife Hastings, destoinicul soldat rhodesian care nu doar că i se alătură lui Ben în această aventură pentru a-și vindeca demonii proprii, ci devine în timp busola morală a protagonistului, iar mereu captivantul interpret face și de această o treabă excelentă atât în momentele de vulnerabilitate ale confuzului erou, cât și în cele solicitante din punct de vedere fizic/mental. Totodată, Robert Wisdom (Star Trek: Strange New Worlds) revine pe micile ecrane într-un rol care îi pune în valoare cameleonicitatea artistică și solemnitatea nativă, agentul CIA Jed Haverford fiind personajul cu cea mai enigmatică prezență din acest serial, ale cărui adevărate intenții sunt mereu ascunse în spatele unor vorbe bine meșteșugite și a unor planuri machiavelice, în timp ce Dar Salim (The Gentlemen), Luke Hemsworth (Westworld) și Rona-Lee Shimon (Dirty Angels) completează echipa lui Haverford și aduc în prim plan câteva personaje secundare care au un impact semnificativ asupra narativei conturate, chiar dacă aparițiile lor devin din ce în ce mai sporadice în a doua jumătate a călătoriei, iar Chris Pratt (The Electric State) face o figură frumoasă în rolul lui James Reece în câteva momente cheie ale sezonului, predându-i ștafeta de protagonist tovarășului său, dar susținându-l din umbră înainte de a avea o contribuție importantă la final.

Într-un an 2025 în care războiul platformelor de streaming pare să fi atins un alt nivel, fiecare dintre acestea întrecându-se pe sine de la o săptămâna la alta și lansând în mod constant proiecte de televiziune care mai de care mai variate și mai bune, faptul că platforma Amazon Prime Video reușește să rămână în continuare un competitor redutabil în nișa producțiilor de tip Dad TV nu poate fi decât îmbucurător pentru viitorul, longevitatea și relevanța acestei industrii. Astfel, după ce eforturile de a extinde universul serialului The Terminal List păreau să fi fost abandonate, vara anului 2025 ne-a oferit una dintre cele mai frumoase surprize ale ultimelor luni, producția The Terminal List: Dark Wolf venind în siajul predecesorului său pentru a duce această franciză nascentă pe culmile succesului, oferind fanilor o experiență cinematografică de neratat, construită sub forma unui thriller cu spioni palpitant, susținut de o abordare îndrăzneață, o distribuție formidabilă și o dinamică spectaculoasă, a cărei poleială distinctivă este diminuată pe alocuri din cauza unei direcții narative mult prea alambicate și a unei dimensiuni politice de o autenticitate inconfortabilă, dar care merită urmărită pentru felul unic în care ne provoacă să reflectăm asupra limitelor morale ale lumii în care trăim și a celor care își compromit valorile în slujba acestora.