Alice in Borderland Sezonul 3 (Recenzie) – Un sezon final inconsecvent și cu o direcție narativă nesatisfăcătoare încheie povestea unuia dintre cele mai populare thrillere science-fiction japoneze

by Alex Haulică · Published 13 octombrie 2025 · Updated 13 octombrie 2025

Unul dintre cele mai mari atuuri ale platformei Netflix este acela că, pe lângă un catalog impresionant de proiecte americane de mare succes, se poate lăuda cu una dintre cele mai expansive și populare colecții de producții de televiziune internaționale, reprezentată de seriale emblematice precum La Casa del Papel (Spania), Dark (Germania), Lupin (Franța) sau Squid Game (Coreea de Sud), care au contribuit semnificativ la atragerea unui public din ce în ce mai divers către noi ramuri ale cinematografiei moderne. Pe lângă toate aceste nume importante, thrillerul science-fiction japonez Alice in Borderland, bazat pe seria manga scrisă de Haro Aso, se face remarcat drept una dintre cele mai fascinante producții Netflix ale ultimilor ani, chiar dacă renumele său nu este atât de răspândit precum al anumitor contemporani ai săi, iar nivelul calitativ de care a dat dovadă constant este superior multor proiecte occidentale similare. Totuși, după două sezoane spectaculoase, îndrăgitul serial se întoarce pe micile ecrane în 2025 pentru un al treilea și ultim capitol, care prezintă o oarecare inconsecvență compozițională și o narativă relativ nesatisfăcătoare, motiv pentru care acest final mult așteptat pare a fi o extensie nu foarte necesară, dar extrem de captivantă, a unei povești care a readus cinematografia japoneză în mainstream.

Sezonul 3 al serialului Alice in Borderland continuă povestea lui Arisu (Kento Yamazaki) după ce acesta a reușit să scape din misteriosul Borderland la sfârșitul sezonului anterior, învingând jocul de supraviețuire la care a fost supus și croindu-și un nou viitor alături de Usagi (Tao Tsuchiya), chiar dacă amintirile din trecut îi bântuie pe cei doi protagoniști în moduri aparent inexplicabile, dar care amenință să iasă la suprafață atunci când ei se așteaptă cel mai puțin. După ce întâlnirea cu profesorul universitar Ryuji (Kento Kaku) reaprinde în sufletul lui Usagi flacăra unei traume de mult îngropate, tânăra se avântă alături de acesta înapoi în lumea jocurilor din Borderland, iar Arisu se vede nevoit să apeleze la ajutorul fostei sale aliate Anne (Ayaka Miyoshi) pentru a călca pe urmele ființei sale iubite și a încerca să o salveze înainte de a fi prea târziu. Cu toate acestea, odată ajuns în mijlocul competiției de supraviețuire și înconjurat de o nouă generație de jucători cu ambiții proprii, Arisu pornește într-o călătorie plină de obstacole neprevăzute și provocări din ce în ce mai primejdioase cu scopul de a se reuni cu Usagi și a scăpa din Borderland încă o dată, deși figurile tainice din spatele jocurilor sorții au alte planuri pentru eroii noștri.

Având în vedere că primele două sezoane ale serialului Alice in Borderland au adaptat în integralitate materialul sursă și au concluzionat aparent decisiv aventurile lui Arisu și ale celorlalți competitori în Borderland, deși finalul deschis cu care s-a încheiat actul secund lăsase loc de o posibilă expansiune viitoare a poveștii, decizia platformei Netflix de a-i acorda acestei producții încă un sezon care să treacă dincolo de limitele narative impuse de Haro Aso în opera sa a fost privită cu oarecare reticență și scepticism de fanii de pretutindeni, mai ales pentru că materialul original pe care echipa creativă a proiectului l-a scris în colaborare cu creatorul japonez s-a dovedit a fi unul destul de greu de implementat și valorificat în acest context neobișnuit, fiind adesea mult prea similar cu cel anterior sau mult prea convenabil pentru a putea atinge nivelul calitativ de odinioară. Prin urmare, păstrând aceeași sferă tematică (valoarea vieții umane, provocările condiției umane, relația dintre traumă și vindecare, natura ambiguă a morții și a vieții de apoi) și aceeași structură narativă (modelată după structura jocurilor de supraviețuire la care participă personajele), nou lansatul sezon 3 încearcă să emuleze spectaculozitatea predecesorilor săi pentru a-și demonstra necesitatea și relevanța compozițională, însă nu toate eforturile făcute în acest sens au fost cele mai inspirate, din contră, au împins povestea pe un drum inconsecvent, ale cărui probleme evidente sunt exacerbate de un ritm haotic și o abordare neconvingătoare pe deplin.

Luând în considerare cele discutate anterior, tabloul general al acestui sezon prezintă o anumită complexitate captivantă, în special pentru că își împarte atenția în două direcții distincte, dar totodată convergente (una centrată pe experiența lui Arisu în competiție și pe misiunea sa de salvare, iar alta pe parcursul lui Usagi în joc și pe rezolvarea traumelor emoționale ale acesteia), dar și pentru că fiecare călătorie în parte se dezvoltă gradual și multilateral ca urmare a experiențelor primejdioase prin care trec eroii noștri alături de un set de personaje diferit, cu ajutorul cărora cei doi protagoniști vor ajunge (sau nu) să se reunească pentru a sfida soarta a doua oară. Din păcate, ambițiile echipei creative nu au avut impactul dorit din cauza faptului că singurele puncte de interes majore ale sezonului sunt celebrele jocuri de supraviețuire, în timp ce evenimentele din afara acestora nu s-au ridicat pe măsura așteptărilor și au diluat mult prea mult narativa din nevoia de a explora într-un ritm accelerat profunzimile, năzuințele și nuanțele unor personaje pentru care publicul nu a dezvoltat un anumit atașament, în timp ce parcursurile celor deja cunoscute se scaldă în apele mediocrității și par a fi în contrasens cu cele deja urmărite în precedență, ambiguizând astfel intențiile de bază ale sezonului și găsind un echilibru precar între toate firele narative dezvoltate, chiar dacă acestea aveau potențialul de a extinde povestea și mitologia Borderlandului în anumite momente cheie care meritau a fi mult mai atent reliefate.

În mod surprinzător sau nu, așa cum a fost deja menționat deja, punctul de atracție principal al fiecărui sezon al producției Alice in Borderland se referă la jocurile de supraviețuire pe care cei ajunși pe tărâmul titular sunt nevoiți să le parcurgă pentru a-și redobândi libertatea, iar noul sezon nu se dezice de la această regulă și aduce în prim plan unele dintre cele mai complicate, riscante și palpitante probe din întregul serial (jocul ghicitorilor letale, cel de leapșa contra timp și cel cu vagoanele de tren otrăvite), chiar dacă unele dintre acestea sunt mult prea complexe pentru a putea fi urmărite cu ușurință (vânătoarea de zombi și camerele viitorului), ceea ce strică pe alocuri experiența privitorilor și îi face să uite pentru moment de creativitatea impresionantă și de mizele uriașe ale fiecărei etape în parte. Astfel, abandonând sistemul cărților de joc arhicunoscut în favoarea provocărilor imprevizibile ale cărților Joker, narativa atinge cote alarmante și îi provoacă pe Arisu și pe ceilalți participanți să se confrunte nu doar cu o serie de obstacole externe, ci și cu proprii lor demoni, majoritatea jocurilor căpătând o componentă psihologică introspectivă și adăugând treptat câte o piesă intrigantă care ajută la completarea unui puzzle cinematografic valoros din multe puncte de vedere, însă a cărui imagine de ansamblu este ruinată din cauza unor încercări dezamăgitoare de a pune bazele unei expansiuni globale a acestui univers, care nu fac altceva decât să distragă atenția de la impactul emoțional veritabil al poveștii proaspăt încheiate.

Ultimul capitol unde producția japoneză se prezintă mai mult decât onorabil este cel al performanțelor actoricești, chiar dacă o mare parte din distribuția ultimelor sezoane a fost absentă de pe micile ecrane, iar cei care au apărut au avut doar contribuții minimale și par să fi fost introduși în poveste doar pentru a le place pe plac fanilor, însă această decizie nu a fost una neapărat dezastruoasă întrucât a ajutat narativa să evolueze organic odată cu protagoniștii săi. Fără doar și poate, Kento Yamazaki (Death Note) este actorul cu cea mai importantă prezență din acest sezon, Ryuhei Arisu simțindu-se ca un străin în viața sa aparent banală și fiind nevoit să intre din nou în Borderland pentru a-și salva ființa iubită, acolo unde tânărul protagonist își aduce aminte cine este el cu adevărat și care este scopul pentru care luptă, ceea ce îi oferă simpaticului actor posibilitatea de a explora o latură mult mai aprigă a inteligentului erou, acesta folosindu-și instinctele de supraviețuitor și abilitățile unice atât în folos propriu, cât și în cel al aliaților săi, transformându-l pe Arisu într-un personaj care descoperă de la un joc la altul că dorința de a trăi este mult mai intensă decât orice obstacol care îi iese în cale, chiar dacă acela este însuși sistemul său moral.

De cealaltă parte, Tao Tsuchiya (Erased) face o treabă admirabilă din nou în rolul lui Yuzuha Usagi, eroina principală a acestui proiect și echilibrul emoțional al lui Arisu, însă ale cărei traume nerezolvate și amintiri fragmentate o aduc din nou în Borderland cu speranța de a găsi liniștea sufletească pe care o caută cu ardoare într-un context plin de adrenalină și suspans, dar care descoperă astfel că are un motiv în plus pentru care trebuie să lupte pentru viața sa. Totodată, Kento Kaku (House of Ninjas) se face remarcat în mod deosebit în rolul lui Ryuji Matsuyama, un profesor universitar fascinat de ideea unei vieți de apoi, dar bântuit de amintirea deciziilor sale teribile din trecut, care se folosește de durerea lui Usagi pentru a-și împlini visul, înțelegând de-a lungul acestei aventuri că viața și moartea sunt doar două fațete ale aceleiași monede, iar valoarea individuală a fiecăreia dintre ele nu poate cuprinde cu fidelitate complexitatea condiției umane. În același timp, Ayaka Miyoshi (One Piece Film: Gold) atrage toată atenția în pielea personajului Rizuna Ann, deși prezența sa crucială este mult prea sporadică pentru a scoate în evidență talentul său actoricesc, iar fabulosul Ken Watanabe (Tokyo Vice) are o apariție pe cât de scurtă, pe atât de memorabilă într-un rol secundar secret, a cărui contribuție majoră ajută la reinterpretarea și la recalibrarea morală a acestei experiențe cinematografice, îmbogățind astfel o metaforă profundă pentru a sublinia frumusețea fragilă a vieții și enigma atractivă a morții într-un spațiu simbolic.

Într-un context cinematografic în care producțiile hollywoodiene devin tot mai controversate și mai lipsite de originalitate de la un an la altul, iar producțiile internaționale capătă o notorietate din ce în ce mai mare datorită unor proiecte care au scris istorie atât pe micile ecrane din casele noastre, cât și pe cele mai mari ecrane ale lumii, platforma Netflix pare să acorde o atenție deosebită colecției sale în continuă expansiune de povești fascinante aduse din toate colțurile mapamondului pentru a livra în mod constant conținut de cea mai bună calitate, dar și de o varietate inegalabilă. Așadar, după două sezoane cu o spectaculozitate aparte și un substrat tematic profund, serialul Alice in Borderland revine în toamna anului 2025 pentru cel de-al treilea și ultim capitol al său, demonstrând cu ajutorul unei povești complexe, unei abordări ambițioase și a unei distribuții onorabile că atractivitatea acestui sezon neinspirat nu poate fi negată din cauza unei inconsecvențe narative deranjante și a unei concluzii generale nesatisfăcătoare, dar că moștenirea acestui thriller science-fiction care a readus cinematografia japoneză în atenția publicului nu va rămâne una care să îi valorifice meritele, ci care îi va recunoaște neajunsurile.