The Woman in Cabin 10 (Recenzie) – Un thriller psihologic îmbrăcat în ambalajul unui murder mystery comun, cu o distribuție slab valorificată și o răsturnare de situație absurdă

by Alex Haulică · 15 octombrie 2025

Keira Knightley (Black Doves) este una dintre cele mai îndrăgite și apreciate actrițe ale ultimelor două decenii, devenind cunoscută pentru rolurile ei memorabile din blockbustere de mare succes (Pirates of the Caribbean), drame romantice înduioșătoare (Pride & Prejudice), ecranizări ale unor opere legendare (Anna Karenina) sau drame istorice fascinante (The Imitation Game), care au ajutat-o să își pună în valoare versatilitatea artistică incredibilă și să câștige inimile privitorilor cu fiecare apariție a sa pe marele ecran. Din păcate, cariera lui Knightley a intrat recent pe o traiectorie oarecum nefavorabilă, majoritatea proiectelor din care a făcut parte fie fiind de un nivel calitativ dezamăgitor, fie trecând neobservate pe sub radarul publicului larg, iar asta se vede mai clar ca oricând în cel mai nou film al acesteia, pelicula The Woman in Cabin 10, adaptare a romanului cu același nume scris de Ruth Ware, descriindu-se drept un thriller psihologic îmbrăcat în ambalajul unui murder mystery paranoic, însă ale cărui banalitate compozițională și absurditate situațională sunt accentuate din cauza unei distribuții fabuloase, dar extrem de slab valorificate.

The Woman in Cabin 10 urmărește povestea lui Lo Blacklock (Knightley), o jurnalistă renumită la nivel mondial pentru reportajele sale senzaționale, dar a cărui viață personală se află mereu în opoziție cu ambițiile sale profesionale, care primește într-o zi un e-mail neobișnuit din partea miliardarului Richard Bullmer (Guy Pierce), prin care acesta o invită într-un voiaj pe un iaht luxos alături de alți câțiva pasageri de seamă pentru a celebra înființarea unei fundații caritabile în numele Annei (Lisa Loven Kongsli), soția muribundă a acestuia și moștenitoarea unui cunoscut imperiu financiar. Împinsă de la spate de dorința de a face o schimbare în urma unui reportaj cu final dramatic, Lo decide să onoreze invitația miliardarului și se aventurează pe ape necunoscute în compania unor personaje excentrice, însă atunci când aceasta este martora unui incident tragic, soldat cu dispariția în condiții suspecte a femeii misterioase cazate în cabina 10, iar cei din jurul său par să nu îi acorde încredere și să bagatelizeze întreaga situație, protagonista noastră trebuie să se lase ghidată de instinctul său jurnalistic pentru a scoate la iveală secretele unei conspirații ample, care amenință să schimbe radical destinele unuia sau mai multor pasageri de la bordul iahtului.

Deși producția Netflix cu același nume avea la bază materialul scris al autoarei britanice Ruth Ware, regizorul Simon Stone (The Dig) s-a străduit să replice în variantă cinematografică atmosfera paranoică și abordarea claustrofobă care au caracterizat opera literară originală, folosind spațiul limitat al locației în care se petrece exclusiv acțiunea filmului și o direcție regizorală aflată la limita dintre ambiguitate și onirism în încercarea de a reda în exterior tumultul interior al personajului principal, dar găsind o punte de legătură relativ șubredă între dimensiunea psihologică a proiectului și elementele specifice unui murder mystery cu caracter subversiv pentru a se putea dedica pe deplin uneia dintre cele două abordări intrigante la nivel individual, dar incoerente într-o imagine de ansamblu. Tocmai din acest motiv, pelicula The Woman in Cabin 10 este o adaptare neconvingătoare a romanului eponim, iar schimbările pe care echipa creativă le-a propus nu sunt nici ele cele mai inspirate (soarta anumitor personaje și locul acestora în poveste sau circumstanțele confruntării finale), ceea ce face ca întregul proiect să se năruie adesea sub greutatea propriilor ambiții, oferind privitorilor o simplă experiență cinematografică interesantă, dar al cărei potențial adevărat de a aduce ceva inovativ în acest domeniu supraaglomerat nu a fost deloc fructificat.

Având în vedere că misterul dispariției în condiții suspecte a personajului feminin titular a servit drept punct focalizator al tabloului narativ general, majoritatea poveștilor adiacente care s-au dezvoltat pe fundal nu au beneficiat de aceeași atenție și au rămas până la final fie nesoluționate într-o manieră satisfăcătoare, fie au fost introduse doar pentru a distrage atenția privitorilor de la suspecții principali ai odioasei crime, iar asta face ca tainele conspirației centrale să cadă adesea în derizoriu și în aria nefavorabilă a unei absurdități ridicole, diminuând astfel impactul emoțional al narativei conturate, dar și al momentelor tensionate presărate de-a lungul voiajului. Cu toate acestea, răsturnarea de situație majoră care are loc la sfârșitul actului secund dinamitează întrega poveste în moduri mai mult sau mai puțin fericite, recontextualizând anumite scene din trecut și invitându-i pe privitori la încă o vizionare pentru a-i putea înțelege toate nuanțele, însă felul în care aceasta este pusă în scenă este neașteptat de banal și de lipsit de emotivitate, ceea ce face ca deznodământul filmului se treacă într-un ritm accelerat printr-o aglomerare de conflicte dinamice, dezvăluiri șocante și dialoguri insipide, încheind investigația lui Lo în cel mai stereotipic mod posibil, dar a cărui morală deosebit de relevantă în contextul actual merită măcar aplaudată.

În ceea ce privește performanțele actoricești din acest proiect, distribuția este una extrem de numeroasă și de talentată, formată din nume cunoscute precum Guy Pearce (The Brutalist), David Ajala (Star Trek: Discovery), Gugu Mbatha-Raw (Surface), Hannah Waddingham (Lilo & Stitch) sau David Morrissey (Prime Target), însă insuficient pusă în valoare pentru a putea transmite dincolo de ecran caracterul satiric al poveștii, majoritatea personajelor rămânând undeva la limita dintre parodie și grotesc, fără a aduce nimic substanțial sau memorabil pe tot parcursul acestei aventuri. În mod surprinzător sau nu, Keira Knightley este singura actriță care face o treabă excelentă în pielea personajului Laura Blacklock, o profesionistă desăvârșită și veșnic vigilentă, dar a cărei credibilitate este pusă la îndoială din cauza unei traume recent suferite, iar dispariția femeii din cabina 10 îi oferă acesteia posibilitatea de a-și regăsi echilibrul mental, chiar și atunci când conjunctura stranie în care se află ajunge să îi pună în pericol viața, iar mereu fabuloasa artistă reușește să eleveze un scenariu modest cu ajutorul interpretării sale fascinante a unei jurnaliste disperate să își demonstreze adevărul cu orice preț, indiferent de consecințele acțiunilor sale.

Într-un an 2025 în care platforma Netflix pare să își fi găsit echilibrul calitativ în ceea ce privește proiectele serializate pe care le lansează la intervale regulate de timp, nu același lucru poate fi spus și despre producțiile de tip lungmetraj care sunt în continuare limitate la un anumit nivel de mediocritate deranjantă, nu pentru că nu ar fi capabile să ofere divertisment de calitate unui public mereu în căutare de relaxare și deconectare de la realitate, ci pentru că potențialul lor adevărat nu este valorificat din cauze mai mult decât evidente, dar la fel de descurajante. Acesta este și cazul ultimului film al fermecătoarei Keira Knightley, producția The Woman in Cabin 10 fiind un thriller psihologic interesant, însă al cărui ambalaj de tip murder mystery suferă din cauza unei banalității compoziționale, unei absurdității ridicole, unei distribuții imemorabile și a unor decizii creative neinspirate, fapt pentru care această adaptare cinematografică a unui roman extrem de popular se face remarcată drept una dintre cele mai nefericite surprize ale acestei toamne, continuând seria de eșecuri dezamăgitoare din ultima vreme a celebrei platforme de streaming.