Highest 2 Lowest (Recenzie) – O revenire tensionată, cu o abordare subversivă și disputată în ritmuri de rap, a unuia dintre cele mai spectaculoase duo-uri creative ale tuturor timpurilor

by Alex Haulică · 21 octombrie 2025

În panteonul celor mai de succes regizori ai tuturor timpurilor, mereu surprinzătorul Spike Lee (Malcolm X) ocupă unul dintre cele mai importante locuri, nu doar pentru că s-a făcut remarcat de-a lungul carierei sale drept o voce creativă versatilă și temerară, ci pentru că a reușit să devină unul dintre puținii regizori afro-americani care a răzbit într-o industrie atât de competitivă și de volatilă, devenind cunoscut pentru felul unic în care îmbină tensiunile rasiale atemporale cu o serie de alte teme sociale de actualitate pentru a oferi publicului larg posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu cu privire la provocările și experiențele comunității sale. Mai mult decât atât, colaborările frecvente cu legendarul actor Denzel Washington (Gladiator II) au scris istorie în ultimele aproape patru decenii, iar anul 2025 ne aduce pe marile ecrane ultima producție de acest gen, pelicula Highest 2 Lowest, reinterpretare modernă a filmului japonez High and Low, reprezentând o revenire spectaculoasă a acestui duo creativ emblematic, aducând în prim plan o poveste tensionată, cu o abordare subversivă, o distribuție excepțională și o coloană sonoră memorabilă, contruind un ansamblu de elemente lipsit de prea multe cusururi, dar a cărui execuție generală lasă oarecum de dorit, diminuând astfel impactul și sclipirea unică ale acestui proiect.

Highest 2 Lowest urmărește povestea lui David King (Washington), un mogul al industriei muzicale americane, fiind supranumit omul cu cele mai fin auz din acest domeniu, care trăiește o viață aparent liniștită alături de familia sa într-un cartier de lux din New York, dar a cărui casă de producție Stackin’ Hill Records nu reușește să mai atingă culmile succesului de odinioară, ceea ce l-a determinat să ia o serie de măsuri disperate pentru a-și salva reputația și moștenirea. Cu toate acestea, destinul lui King ia o turnură dramatică în ziua în care un individ misterios (A$AP Rocky) îl răpește pe fiul său Trey (Aubrey Joseph) și află în urma unui apel anonim din partea acestuia că prețul răscumpărării copilului său este de 17.5 milioane de dolari transformați în bancnote elvețiene, dar și că persoana pe care răpitorul o are în custodie nu este de fapt Trey, ci băiatul adolescent al șoferului și bunului său prieten Paul (Jeffrey Wright). Astfel, fiind prins între ciocan și nicovală, protagonistul nostru trebuie să decidă dacă viața unui suflet nevinovat este mai importantă decât eforturile sale de a-și readuce cariera pe linia de plutire, pornind într-o aventură periculoasă prin cele mai întunecate colțuri ale urbei americane și în istoria mai mult sau mai puțin modestă a industriei de care aparține, fără a înțelege decât atunci când este prea târziu că sacrificiile pe care le va avea de făcut până la final vor avea consecințe neașteptate asupra viitorului său.

Regizorul Spike Lee și-a construit cariera absolut uluitoare pe o anumită sferă tematică bine definită, utilizând problemele rasiale cu care s-a confruntat comunitatea afro-americană de-a lungul timpului pe post de combustibil pentru o serie de proiecte cinematografice care tratează acest subiect din perspective multiple, iar a cincea și aparent ultima colaborare cu Denzel Washington nu avea cum să fie una care să facă rabat de la această regulă sacră, pelicula Highest 2 Lowest fiind ancorată într-o lume pe care acesta nu a mai explorat-o în trecut, și anume cea a industriei muzicale afro-americane, dar apelând și la alte teme de actualitate, precum ascensiunea tehnologiei AI în domeniul muzicii sau diviziunea morală în funcție de statul social al indivizilor, pentru a plasa această narativă într-un context ușor accesibil publicului larg, dar cu o identitate culturală clară și distinctivă. Deși proiectul curent este o reinterpretare a peliculei regizate de Akira Kurosawa (Seven Samurai), asemănările dintre cele două producții sunt bazilare (premisa filmului, anumite elemente narative sau tipologia personajelor), iar eforturile lui Lee de a moderniza o poveste clasică au dat roade în sensul că dinamica particulară a călătoriei newyorkeze a lui King nu reflectă doar parcursul evolutiv al acestuia, ci și degradarea socială a orașului în sine, ascunsă cu dibăcie în spatele unor decoruri fastuoase, dar exploatată cu măiestrie de către talentatul cineast cu scopul de a picta în tonuri ambigue imaginea iluzorie a faimoasei metropole americane.

În ceea ce privește tabloul narativ general al proiectului, acesta este construit exclusiv în jurul eforturilor lui David King de a răscumpăra libertatea fiului său și ulterior a fiului lui Paul Christopher, dar și a unui conflict major care servește drept punct de origine al tuturor problemelor financiare ale eroului nostru, respectiv planul ambițios al acestuia de a obține din nou controlul asupra afacerii sale și de a readuce casa de producție pe culmile gloriei, ceea ce le-a permis lui Lee și colaboratorilor săi să creioneze o poveste palpitantă și plină de răsturnări de situație subversive, cele două fire narative completându-se reciproc în așa fel încât să distragă atenția privitorilor de la eventualele carențe care nu întârzie să apară în a doua jumătate a filmului. Într-adevăr, odată ce acțiunea se mută din apartamentul luxos al familiei King pe străzile aglomerate ale New Yorkului, producția capătă o cu totul altă dimensiune și o cadență haotică, fapt pentru care atmosfera tensionată și caracterul psihologic din incipit își pierd treptat din strălucire și influență, iar asta nu face decât să provoace o fractură compozițională greu de negat între cele două acte ale poveștii, al cărei adevărat impact se răsfrânge în mod nefericit asupra deznodământului, acolo unde conflictul dintre King și răpitor este soluționat într-o manieră neobișnuită și oarecum polarizantă, înainte de a încheia acest capitol tumultos din viața protagonistului cu o ultimă dezvăluire surprinzătoare, care sublinează cu eficacitate și emoție mesajul central și morala întregii experiențe propuse.

Pe lângă toate elementele mai mult sau mai puțin optime discutate deja, un ultim aspect tehnic demn de a fi măcar menționat se referă la coloana sonoră atipic de memorabilă care acompaniază aventurile lui King prin New York, aceasta cuprinzând o colecție incredibilă de stiluri și genuri muzicale (de la rap, hip-hop și trap până la jazz, soul și operă) și devenind aproape un personaj în sine pe tot parcursul filmului, menirea ei fiind aceea de a reprezenta diviziunea socială/culturală a metropolei americane și contrastul identitar dintre protagonist și răpitor, chiar și în momentele în care acest lucru este executat în mod deficitar și strică pe alocuri imersiunea privitorului în poveste, alegerile muzicale fiind fie alese neinspirat pentru emoția momentului, fie în antiteză directă cu atmosfera conturată. Din fericire, distribuția are o contribuție valoroasă în acest sens și ajută la mascarea tuturor problemelor de natură tehnică ale filmului printr-o serie de performanțe fenomenale, iar mereu spectaculosul Denzel Washington livrează un tur de forță ca de obicei în rolul lui David King, unul dintre cei mai talentați, abili și intransigenți producători muzicali de pe scena newyorkeză, dar și un bărbat ale cărui frustrări profesionale au consecințe dure asupra vieții sale personale, legendarul actor excelând în a surprinde conflictul moral interior al protagonistului nostru și a-i da glas acestuia chiar și atunci când liniștea tronează în jurul său, dar mai ales într-unul dintre cele mai iconice momente din întregul proiect, în care King și răpitorul au o confruntare ideologică disputată în rime și interpretată absolut fabulos de talentatul artist.

Referitor la ceilalți membri din această distribuție, Jeffrey Wright (The Last of Us) acaparează toată atenția privitorilor în rolul lui Paul Christopher, șoferul și prietenul cel mai bun al lui King, dar a cărui viață pașnică din prezent este mereu bântuită de fantoma alegerilor sale anterioare și a trecutului său infracțional, pregătit să facă orice pentru a-și salva unicul fiu din situația confuză în care a intrat, chiar dacă înseamnă să își pună în pericol relația de prietenie cu personajul principal sau libertatea sa greu obținută, în timp ce Ilfenesh Hadera (Oldboy), Aubrey Joseph (Marvel’s Cloak & Dagger) și Elijah Wright (Godfather of Harlem), interpreții personajelor Pam/Trey King și Kyle Christopher, completează cu succes nucleul familial al lui David King, deși prezența lor pe ecran este mult prea limitată pentru a putea explora pe deplin ramificațiile mentale/emoționale ale traumei experimentate. În schimb, A$AP Rocky (Dope) este de departe cea mai carismatică prezență din această producție, rapperul devenit actor interpretându-l cu o aroganță simulată și o nonșalanță primejdioasă pe Yung Felon, un artist la început de drum și răpitorul fiului lui Paul, reușind să îi țină piept asaltului actoricesc al lui Washington și să creioneze portretul unui antagonist cu a cărui situație nu ai cum să nu empatizezi, dar ale cărui metode disperate de a atinge faima mult visată sunt cel puțin reprobabile, dacă nu chiar îngrozitoare.

Având în vedere că ultima colaborare dintre Spike Lee și Denzel Washington a fost lansată acum aproape două decenii, speranța de a mai vedea acest duo creativ pentru cel puțin încă o dată pe marile ecrane ale lumii părea să se fi diminuat treptat în timp, însă anunțul că cei doi polivalenți artiști pregăteau o revenire spectaculoasă în lumina reflectoarelor anul acesta a venit într-un moment de instabilitate artistică și polarizare socială, iar faptul că acest proiect a fost primit pe de-o parte cu căldură și entuziasm, iar pe de-altă parte cu scepticism și dezamăgire pare a fi mai mult o reflecție a situației volatile globale decât a nivelului calitativ al experienței propuse. Așadar, pelicula Highest 2 Lowest se descrie drept una dintre cele mai inedite surprize ale anului 2025, modernizând o narativă clasică extrem de populară și folosind un substrat tematic valoros pentru a explora comunitatea afro-americană dintr-o perspectivă nouă, cu o abordare subversivă, o distribuție notabilă și o coloană sonoră memorabilă, însă al cărei adevărat potențial nu este atins în totalitate din cauza unor carențe compoziționale greu de negat și a unei execuții pe alocuri lacunare, motiv pentru care această revenire mult așteptată nu va fi pe placul tuturor privitorilor.