King & Conqueror (Recenzie) – O dramă istorică superficială și grăbită, dar cu o distribuție excelentă, portretizează unul dintre cele mai importante conflicte din istoria lumii

by Alex Haulică · Published 22 octombrie 2025 · Updated 22 octombrie 2025

Unul dintre cele mai importante evenimente din trecutul îndepărtat al celui de-al doilea mileniu de viață al omenirii este cu siguranță Cucerirea normandă a Angliei din anul 1066, o dispută purtată între ultimul rege anglo-saxon Harold Godwinson și primul rege normand William Cuceritorul, aceasta reprezentând până în zilele noastre un obiect de studiu deosebit de intrigant și captivant, schimbând pentru totdeauna cursul istoriei în moduri dramatice și influențând secole întregi de conflicte și dezbateri. În mod evident, un asemenea episod marcant nu avea cum să treacă neobservat pe sub radarul anumitor voci creative temerare care au încercat să adapteze jocurile politice și spectacolul visceral ale acelor vremuri în variantă cinematografică, însă majoritatea producțiilor de acest gen nu au reușit să se bucure de atenția cuvenită sau de un nivel calitativ optim, iar acesta este și cazul ultimei încercări a celor de la BBC de a aduce această poveste pe micile ecrane, serialul King & Conqueror fiind o dramă istorică lipsită de profunzime și direcție, care suferă din cauza unei abordări superficiale și unei cadențe grăbite astfel încât distribuția excelentă ajunge să fie unicul aspect care ține acest proiect modest pe linia de plutire.

King & Conqueror urmărește povestea lui Harold Godwinson (James Norton), fiul mijlociu al contelui de Wessex, care este trimis de tatăl său pentru a calma conflictul dintre regatul său și cel al Merciei înainte ca cele două puteri să intre într-un război deschis după ce tocmai stabiliseră o pace precară, totul pe fondul ascensiunii nesigure a lui Edward (Eddie Marsan) pe tronul Angliei, ajungând astfel să îl întâlnească pe William (Nikolaj Coster-Waldau), ducele fugar al Normadiei, prins într-un conflict cu regele Henry al francilor (Jean-Marc Barr), cu care leagă o frumoasă relație de prietenie, fără să știe că destinele lor urmează să se întrepătrundă în moduri dramatice în cel mai scurt timp. Așadar, după ce domnia lui Edward s-a dovedit a fi mult mai complicată și mai scurtă decât oricine s-ar fi putut aștepta, problema succesiunii tronului Angliei a intrat din nou în discuție într-un moment critic al existenței sale, iar Harold decide să ignore decizia anterioară a regelui de a-l încorona pe William în cazul dispariției sale premature și să se autoproclame rege, declanșând astfel un conflict amplu între cei doi foști prieteni care amenință să schimbe iremediabil nu doar viitorul lor și al apropiaților lor, ci al întregii lumi pentru care luptă cu prețul sângelui.

Postul de televiziune BBC este arhicunoscut pentru producțiile sale de televiziune din zona dramelor istorice sau pentru adaptările unor romane care au scris istorie de-a lungul timpului, însă cea mai nouă încercare a lor de a lansa un alt proiect de excepție nu s-a ridicat deloc pe măsura așteptărilor și a transformat povestea Cuceririi normande de la 1066 într-o serie de evenimente escaladante ambigue, folosind numeroase salturi în timp drastice de la un episod la celălalt și lăsând publicul să umple golurile narative severe din scenariu pe cont propriu, ceea ce face ca serialul King & Conqueror să pară o aglomerare relativ incoerentă de segmente enciclopedice sumare, care nu reușesc să trateze realitatea istorică cu respectul și atenția cuvenite. Mai mult decât atât, faptul că producția abordează conflictul din două perspective distincte, cea a lui Harold Godwinson și a părții anglo-saxone, precum și cea a lui William și a părții franco-normande, punând accent mai mult pe jocurile politice ale celor care influențează soarta conflictului din umbră decât pe confruntările murdare și violente de pe câmpul de luptă (dar care, atunci când sunt aduse în prim plan, transformă întreaga experiență într-un adevărat regal cinematografic), aduce aminte din multe privințe de cele mai mari proiecte de televiziune ale ultimului deceniu și adâncește sentimentul de frustrare al privitorilor cu privire la potențialul rămas neexplorat al proiectului.

Luând în considerare cele menționate deja, structura acestui serial este una oarecum neinspirată întrucât primele episoade sunt dedicate originilor acestui conflict armat, explorând profunzimile celor care urmează să joace un rol important pe parcursul războiului și contextul politic provocator în care pacea stabilită între regatele Angliei stă pe un butoi cu pulbere, iar a doua jumătate a sezonului se desfășoară într-un ritm accelerat și cu o punere în scenă dezamăgitoare, trecând superficial peste câteva momente cruciale din istoria conflictului pentru a ajunge cât mai repede la părțile de maxim interes, fără a realiza, însă, că această metodă nu face nimic altceva decât să limiteze impactul general al întregii povești, irosind un material sursă extrem de ofertant și de bine documentat din nevoia de a dramatiza în mod nefericit evenimentele mai mult sau mai puțin captivante desfășurate pe ecran. Tocmai din acest motiv, era de așteptat ca deznodământul acestui sezon să fie unul nu foarte satisfăcător, mai ales pentru că răsturnările de situație șocante, trădările previzibile și alianțele neobișnuite care au guvernat producția până în acel punct nu au fost cel mai bine executate, însă echipa creativă a livrat o concluzie cel puțin spectaculoasă și potrivită în condițiile date, încheind parcursul modest al acestei producții cu doza de adrenalină și tragedie de care povestea avusese nevoie din start pentru a găsi drumul spre un oarecare succes.

Singurul capitol la care producția King & Conqueror strălucește este cel al performanțelor actoricești, iar James Norton (House of Guinness) și Nokolaj Coster-Waldau (Game of Thrones) livrează două roluri excelente în pielea celor doi protagoniști ai poveștii, Harold Godwinson fiind un bărbat ambițios și uneltitor, care descoperă treptat că idealul la care aspiră nu este atât de nobil precum își inoculase singur, iar dorința de a ocupa tronul Angliei îl împinge la o serie de acțiuni compromițătoare, care îi distrug familia, integritatea și viitorul în moduri ireparabile, iar William Cuceritorul câștigând simpatia publicului din pricina trecutului său furtunos și a loialității față de poporul său, dar fiind nevoit să facă numeroase sacrificii dureroase pentru a-și împlini destinul în fața căruia se opune cu ardoare, însă pe care trebuie să îl accepte cu scopul de a restabilii pacea în cel puțin unul dintre regate. Din fericire, oricât de mediocru ar fi scenariul acestei drame istorice inconsecvente, nimeni nu poate nega calitatea actoricească a celor doi interpreți centrali, iar paralela fascinantă creată între parcursurile evolutive ale lui Harold și William constituie punctul de atracție principal al serialului și le oferă lui Norton și Coster-Waldau oportunitatea de a aprofunda complexitatea morală a conducătorilor, împinși de circumstanțe și de obsesiile personale pe drumul gloriei/pierzaniei și jucând alternativ rolul de protagonist/antagonist al conflictului, chiar și atunci când narativa conturată nu le pune în valoare talentele unice așa cum ar fi trebuit.

În ceea ce-i privește pe ceilalți actori fabuloși care fac parte din această distribuție numeroasă, Clémence Poésy (The Walking Dead: Daryl Dixon) și Emily Beecham (1899) fac o treabă fantastică în rolurile soțiilor machiavelice ale protagoniștilor, Matilda a Normandiei făcându-se remarcată drept susținătoarea devotată a lui William, dar și o conspiratoare abilă ascunsă sub înfățișarea unei mame blajine, iar Edith fiind cel mai de preț sfătuitor al lui Harold, dar și cel mai aspru contestatar al său, însă a cărei puritate sufletească și intransigență morală îi pictează destinul în culori nedrepte, relația dintre cele două femei descriindu-se drept o oglindă a celei amicale/conflictuale dintre soții lor și oferind privitorilor o variantă mult mai restrânsă și mai concisă a macroconflictului conturat. De cealaltă parte, Eddie Marsan (Franklin), Juliet Stevenson (The Deal) și Geof Bell (MobLand) joacă trei roluri secundare importante, respectiv Regele Edward, lady Emma și contele Godwin, personajele lor aflându-se la conducerea unor forțe armate/politice uriașe, dar arătându-și fragilitatea autoritară/emoțională în anumite momente cheie care le aduc sfârșitul, în timp ce Elliot Cowan (The Conjuring: Last Rites), Luther Ford (Black Doves) și Bo Bragason (Renegade Nell), interpreții personajelor Sweyn/Tostig Godwinson și a Reginei Gunhild, completează tabloul instabil și necruțător al Angliei anilor 1066 din postura fraților lui Harold, ale căror destine tragice sunt marcate de impactul acțiunilor egoiste ale acestuia și care întruchipează individual, dar și colectiv, fantomele consecințelor grave ale deciziilor sale.

Deși producția King & Conqueror dispunea de toate datele posibile (o echipă creativă capabilă, un buget generos, o distribuție notabilă și un material sursă ofertant) pentru a obține succesul și notorietatea bine meritate în toamna anului 2025, un cumul de factori mai mult sau mai puțin fericiți au diminuat considerabil potențialul imens al acestui proiect de televiziune, iar asta nu poate fi decât dezamăgitor pentru cei care așteptau cu sufletul la gură să urmărească un crâmpei important din istoria lumii într-o ecranizare care să îi facă dreptate din toate punctele de vedere, fără a fi nevoită să sacrifice dramatismul sau spectaculozitatea poveștii în acest demers. În mod surprinzător, producția BBC nu a reușit să livreze tot ceea ce și-a propus de la bun început, utilizând realitatea istorică pentru a da naștere unei narative lipsită de profunzime și coerență, cu o abordare superficială, un ritm grăbit și o punere în scenă inconsecventă, dar care poate atrage atenția privitorilor prin felul impresionant în care aduce pe micul ecran unele dintre cele mai ample și mai autentice secvențe de luptă ale anului și cu ajutorul unor performanțe actoricești absolut fenomenale, chiar și atunci când modestia caracteristică acestui serial pare imposibil de negat.