Relay (Recenzie) – Un efort creativ modest sub forma unui thriller atipic, dar ale cărui direcție tensionată și distribuție onorabilă țin întreaga producție pe linia de plutire

by Alex Haulică · Published 24 octombrie 2025 · Updated 24 octombrie 2025

Anul 2025 s-a dovedit rapid a fi unul dintre cei mai competitivi ani din ultima vreme, fiecare săptămână în parte aducându-ne pe marile ecrane blockbustere de mare succes, producții independente fascinante, dar și eforturi creative care, în ciuda inovației sau calității pe care le oferă, trec neobservate pe sub radarul publicului larg și ajung să fie descoperite mult prea târziu pentru a se mai putea bucura de atenția și aprecierea căutate. Un exemplu mai mult decât elocvent în acest sens este pelicula Relay, cel mai nou thriller regizat de David Mackenzie (Hell or High Water), cu Riz Ahmed (The Phoenician Scheme) și Lily James (The Iron Claw) în rolurile principale, dar prospețimea atipică pe care această producție o propune într-un gen cinematografic suprasaturat este prezentă sub o formă modestă, ale cărui direcție generală tensionată și performanțe actoricești onorabile țin întreaga experiență pe linia de plutire pentru a livra un produs final acceptabil.

Relay urmărește povestea lui Tom (Ahmed), un reparator de renume mondial, a cărui unică sarcină este aceea de a superviza negocierile dintre numeroase companii americane corupte și persoanele care amenință să le strice reputația prin scurgerea de informații interne, dar care apoi decid să renunțe la acest plan și să revină în anonimat cu ajutorul său, relația lor fiind intermediată de o rețea telefonică de întrajutorare a persoanelor nevăzătoare. Trăind sub acoperire și folosind un sistem meticulos pentru a-și pune în aplicare metodele profesionale neprețuite, protagonistul nostru este abordat într-o zi de către Sarah (James), o potențială clientă care deține o serie de documente compromițătoare din cadrul unei mari companii farmaceutice și care apelează la abilitățile sale unice pentru a scăpa cu viață din calea urmăritorilor ei, iar întregul lui viitor ia o turnură complet neașteptată după ce ajunge să lege o relație mai mult decât profesională cu aceasta, care îl obligă să renunțe la tot ceea ce credea că știe despre meseria sa pentru a-și putea completa ultima misiune, dar descoperind gradual că lucrurile nu sunt deloc ceea ce păreau a fi inițial.

Pelicula Relay se descrie drept un thriller paranoic tensionat, cu o premisă originală și o structură compozițională atipică, acțiunea fiind centrată aproape în exclusivitate pe eforturile lui Tom de a o ține în viață pe Sarah și urmărind secvențial fiecare etapă a planului său expansiv, totul în timp ce gruparea condusă de Dawson (Sam Worthington) se află pe urmele lor și încearcă să obțină documentele deținute de protagonistă în mod fraudulos, însă narativa conturată în jurul spionajului corporatist nu cerea neapărat un asemenea timp de rulare îndelungat, iar asta se simte în mod nefericit în a doua jumătate a filmului, atunci când prospețimea creativă începe să își piardă din valoare. Așadar, după ce experiența debutează lent cu scopul de a pune bazele lumii lui Tom și a profesionalismului său meticulos, odată ce actul secund se materializează printr-o dezvăluire surprinzătoare, care schimbă configurația proiectului și dinamizează aventurile protagoniștilor într-un mod alarmant, întreaga experiență intră pe o pantă descendentă dezamăgitoare, construită în jurul unor răsturnări de situație ușor absurde și a unei abordări care sacrifică suspansul și emoția în favoarea unor conflicte armate banale, sărăcind astfel impactul general al unui thriller cu parfum clasic, dar ale cărui ambiții moderniste îl limitează într-o arie a mediocrității neconvingătoare.

Cu toate acestea, făcând abstracție de aspectele mai mult sau mai puțin pozitive menționate deja, producția regizată de David Mackenzie merită lăudată la capitolul performanțelor actoricești, iar Riz Ahmed în special face o treabă onorabilă în rolul protagonistului cunoscut drept Tom, un erou a cărui adevărată personalitate este mereu ascunsă în spatele unei măști intransigente, dar care iese la iveală în mod spectaculos odată cu apropierea treptată față de ultima lui clientă, ceea ce îl ajută pe versatilul actor să livreze o nouă performanță memorabilă, chiar dacă evoluția sa emoțională nu este la fel de eficient implementată precum ar fi trebuit pentru a putea fi complet credibilă. De cealaltă parte, Lily James este o prezență încântătoare ca de obicei în pielea tinerei Sarah, un personaj determinat să își găsească dreptatea cu orice preț, dar care își folosește farmecul personal și sensibilitatea ingenuă pentru a masca secretul cu potențial devastator pe care îl deține, deși schimbarea drastică de poziție a sa din ultimul act nu își demonstrează deloc relevanța, în timp ce Sam Worthington (Horizon – An American Saga) și Willa Fitzgerald (Strange Darling) se descurcă admirabil în rolurile antagoniștilor centrali Dawson și Rosetti, dar contribuția lor este preponderent una stereotipică și deci nu le pune în valoare talentele actoricești indiscutabile.

De-a lungul ultimilor ani, numeroase voci creative au încercat să își facă loc în mainstream printr-o serie de producții care și-au propus să aducă ceva nou sau inovativ într-o varietate de genuri cinematografice deosebit de populare și de ofertante, dar foarte puține dintre acestea au și reușit să livreze până la final tot ceea ce ne-au promis, fie ajungând să fie lansate pe diferite platforme de streaming înainte de a fi uitate complet, fie ajungând pe marile ecrane într-o încercare ambițioasă de a avea succes, dar fiind umbrite de ceilalți competitori ai lor mult mai cunoscuți. În mod surprinzător sau nu, pelicula Relay face parte din cea de-a doua categorie enunțată, oferind privitorilor oportunitatea de a urmări un nou thriller paranoic tensionat, cu o narativă dinamică, o distribuție onorabilă și o abordare originală, însă a cărei mediocritate compozițională generală nu reușește să atragă atenția în mod special și merită a fi urmărită doar de împătimiții acestui gen.