Peacemaker Sezonul 2 (Recenzie) – Provocatorul serial DC revine cu un nou sezon excelent, dar cu o abordare introspectivă, care extinde cu măiestrie un univers cinematografic nascent

După ce, la sfârșitul anului 2024, serialul animat Creature Commandos le-a oferit fanilor înfocați ai benzilor desenate cu supereroi un crâmpei din ceea ce fabulosul James Gunn (Guardians of the Galaxy Vol. 3) avea să livreze în următorul deceniu la cârma unui nou univers cinematografic DC, iar vara anului acesta ne-a reaprins speranța în suflete odată cu lansarea mult așteptatului film Superman, un proiect care a marcat oficial debutul francizei DCU, câștigând inimile privitorilor de pretutindeni și doborând numeroase recorduri de încasări la box office, a venit rândul unei alte producții familiare publicului larg să revină pe micile ecrane în această toamnă pentru a continua cu succes seria de victorii spectaculoase ale polivalentului creator. Astfel, rămas moștenire din vechea franciză DCEU și reintrodus cu măiestrie în noul canon construit de Gunn, serialul Peacemaker se face remarcat drept unul dintre cele mai excentrice, provocatoare și absurde proiecte cu supereroi lansate vreodată, iar ce-al de-al doilea sezon al îndrăgitei producții nu face altceva decât să consolideze această idee, oferindu-ne ocazia de a urmări o narativă ambițioasă, plină de dinamism și voie bună, dar cu o abordare mult mai emoționantă și introspectivă decât în trecut, care nu doar că extinde universul DCU în multiple direcții de dezvoltare inedite, ci merită apreciat drept unul dintre cele mai bune și complexe sezoane de televiziune ale anului 2025.

Sezonul 2 al serialului Peacemaker continuă povestea lui Chris Smith/Peacemaker (John Cena) după ce evenimentele de la sfârșitul sezonului anterior l-au împins pe drumul eroismului, dar și în atenția lui Rick Flag Sr. (Frank Grillo), noul director al organizației guvernamentale ARGUS și tatăl omului pe care antieroul titular l-a asasinat ca parte a operațiunii secrete desfășurate în Corto Maltese în filmul The Suicide Squad, descoperind treptat că aspirațiile sale nobile nu sunt atât de ușor de împlinit precum s-ar fi așteptat, iar fantomele unor traume personale recente încă atârnă greu pe sufletul său. Totuși, drumul lui Chris ia o turnură complet neașteptată atunci când se aventurează prin portalul interdimensional al tatălui său și ajunge într-un univers paralel, acolo unde omologul său trăiește viața la care acesta a visat mereu, iar protagonistul nostru se simte prins între dorința de a rămâne în acea lume aparent perfectă și nevoia de a se întoarce acasă, implicându-se atât pe el, cât și pe prietenii săi Emilia Harcourt (Jennifer Holland), Leota Adebayo (Danielle Brooks), John Economos (Steve Agee) și Adrian Chase/Vigilante (Freddie Stroma) într-un conflict multiversal tragic, la capătul căruia se află izbăvirea mult căutată a tuturor celor implicați, dar și o serie de consecințe care vor schimba radical soarta întregului univers.

Având în vedere că James Gunn a contribuit cu două proiecte în vechiul univers DCEU, respectiv cvasisequel-ul The Suicide Squad și spinoff-ul său Peacemaker, nu multă lume s-ar fi așteptat ca personajele/poveștile introduse în aceste producții să facă tranziția în noul univers DCU, însă decizia curajoasă a creatorului de a împrumuta doar elementele din trecut care au relevanță pentru macronarativa pe care o are planificată în prezent s-a dovedit a fi exact lovitura de geniu de care serialul antemenționat avea nevoie pentru a putea străluci în mod deosebit și într-un context oarecum diferit, dar mult mai viu și mai ofertant decât cel precedent. Așadar, folosind un colaj de imagini expoziționale în primul episod și eliminând aproape în totalitate legăturile evidente cu franciza DCEU (ridiculizând printr-o serie de cameo-uri hilare situația curentă), Gunn a dat startul unei noi narative ambițioase centrate în jurul lui Peacemaker și a încercărilor sale de a deveni eroul la care a visat mereu, dar care refuză să fie acceptat de societate din cauza unor acțiuni teribile care îi apasă greu pe conștiință, ceea ce a făcut posibilă conturarea unei sfere tematice deopotrivă bogată și emoționantă (dorința obsesivă de absolvire a păcatelor sau tentația autodistructivă de a fugi de responsabilitate, precum și pericolele idealizării unei vieți alternative, diferența dintre familia naturală și cea dobândită sau adevărata natură a eroismului), învelită cu măiestrie în ambalajul unei aventuri multiversale pe cât de perfectă, pe atât de neconvențională.

Luând în considerare cele discutate deja, faptul că James Gunn a reușit să definitiveze un tablou narativ general atât de complex și de coerent, fără a cădea niciodată pradă excesului (deși anumite secvențe obscene sau glume repetitive ar fi putut fi limitate) sau așteptărilor grele impuse de locul său în macronarativa francizei (cameo-urile uluitoare sunt integrate perfect în povestea serialului, dar și în puzzle-ul cinematografic din care aceasta face parte), este mai mult decât admirabil în contextul neobișnuit în care a fost conceput, iar asta i-a permis creatorului să se folosească de elementul multiversal pentru a ramifica conflictul dintre Peacemaker și el însuși într-o pluritate de direcții de dezvoltare fascinante, care nu doar că au valoare individuală, ci îmbogățesc firul narativ principal într-o manieră extraordinară. Prin urmare, pe lângă eforturile lui Chris de a-și găsi drumul spre casă și a face pace cu trecutul său, noul sezon se concentrează și pe planurile lui Rick Flag Sr. de a se răzbuna pe asasinul fiului său, pe ambițiile lui Adebayo de a ieși de sub umbra mamei sale, pe conflictul interior al lui Harcourt dintre datorie și sentimente sau pe conflictul bizar dintre simpaticul Eagly și vânătorul Red St. Wild (Michael Rooker), totul contribuind în egală măsură la conturarea unei narative care se află mereu în slujba evoluției personajelor sale și nu în sens invers ca în alte cazuri, chiar dacă această abordare temerară nu va fi pe placul tuturor și va atrage numeroase critici din cauza unor decizii cel puțin controversate.

În mod surprinzător, pe lângă un timp de rulare inconsistent de la un episod la altul, una dintre cele mai mari critici cu care se confruntă acest sezon se referă la felul în care povestea este structurată, și anume îndreptându-și atenția preponderent asupra aventurilor multiversale ale lui Chris și ale aliaților săi, pe fundalul cărora se dezvoltă conflictul general dintre Flag Sr. și protagonistul titular, înainte ca cele două povești să se ciocnească în mod spectaculos în cel de-al șaptelea episod, acolo unde o dezvăluire șocantă recontextualizează întreaga experiență și ridică mizele acesteia la cote alarmante pentru a încheia conflictul multiversal într-o manieră relativ abruptă și mult mai restrânsă decât ar fi fost de dorit, dar centrată mereu pe componenta afectivă a călătoriei. Pe cale de consecință, cel de-al optulea episod al sezonului se descrie drept un deznodământ de tip epilog, care explorează consecințele aventurii multiversale și efectele acesteia asupra fiecărui personaj principal în parte, completând parcursurile evolutive emoționante ale protagoniștilor și oferind numeroase momente de claritate cu privire la planul general al lui Gunn pentru acest univers expansiv, dar răpindu-ne sentimentul de satisfacție evocat printr-o ultimă răsturnare de situație impresionantă, care nu doar că înlătură orice urmă de îndoială cu privire la calitatea creativă a serialului, ci pune bazele unor noi proiecte intrigante, care vor continua moștenirea unică a producției în cazul în care aceasta nu se va întoarce cu un al treilea sezon.

Fără doar și poate, pe lângă toate aspectele spectaculoase menționate anterior, James Gunn a reușit și de această dată să asambleze o coloană sonoră diversă pentru a completa cu succes această experiență memorabilă, folosind emblematica piesă Oh Lord a trupei Foxy Shazam pe post de laitmotiv al întregului sezon și construind o nouă coregrafie virală pe parcursul genericului, însă capitolul la care serialul Peacemaker strălucește în unanimitate este cel al performanțelor actoricești, acolo unde toți cei implicați în proiect găsesc un echilibru fenomenal între emoția înduioșătoare și umorul absurd al poveștii pentru a aduce zâmbete și lacrimi pe chipurile privitorilor. Deși talentul său actoricesc a fost criticat în trecut din motive mai mult sau mai puțin obiective, John Cena (Heads of State) livrează cea mai bună performanță a carierei sale în rolul lui Chris Smith/Peacemaker, simpaticul antierou fiind nevoit să se confrunte în acest sezon cu fantomele trecutului său antagonistic, odată prin conflictul unilateral cu Rick Flag, dar și prin criza multiversală pe care o cauzează ca urmare a deciziei sale de a trăi într-un univers paralel, iar asta îl împinge la o serie de acțiuni necugetate ale căror repercusiuni grave se răsfrâng asupra sa și a celor din orbita sa în moduri cel puțin uimitoare, iar carismaticul actor oferă un adevărat tur de forță până la final, interpretând impecabil tumultul interior al protagonistului, precum și jovialitatea sa ludică, optimismul său molipsitor sau determinarea obsesivă de a-și găsi fericirea.

Totodată, Jennifer Holland (American Horror Story) fură toată lumina reflectoarelor în rolul Emiliei Harcourt, o prezență ieșită din tiparele stereotipice ale unui personaj feminin tradițional, care își folosește frustrările acumulate și emoțiile reprimate în moduri care mai de care mai nocive pentru a se ascunde de adevăratele sale sentimente, iar fermecătoarea actriță câștigă simpatia și susținerea publicului prin felul furtunos în care trece de la o stare laconică la una virulentă și viceversa în timpul aceleiași scene, înainte ca armura ei de gheață să înceapă să se topească în urma unui moment critic de introspecție. De cealaltă parte, Danielle Brooks (The Bad Guys 2) atrage din nou toată atenția în pielea personajului Leota Adebayo, o eroină care se luptă din răsputeri cu moștenirea lăsată pe umerii ei de vicleana sa mamă, însă ale cărei eforturi de a-și construi un viitor nou vin atașate cu un preț sufletesc greu de suportat, dar pe care talentata actriță le ascunde în spatele unei măști binevoitoare și a unei personalități solare, în timp ce comediantul Steve Agee (Shazam! Fury of the Gods) și imprevizibilul Freddie Stroma (Harry Potter and the Half-Blood Prince) completează acest nucleu actoricesc în rolurile lui John Economos și Adrian Chase, două prezențe care contribuie semnificativ la consolidarea sferei umoristice a sezonului, fiind protagoniștii unora dintre cele mai amuzante sau ridicole momente ale întregului serial.

Referitor la noile nume care s-au alăturat acestui sezon, Frank Grillo (Tulsa King) revine în rolul lui Rick Flag Sr. cu la fel de mult aplomb și autoritate ca în trecut, eroul cu veleități antagonistice devenind una dintre cele mai importante adiții ale noilor episoade și aducând în prim plan una dintre cele mai tragice povești abandonate de franciza DCEU, și anume consecințele acțiunilor lui Peacemaker pe insula Corto Maltese, iar versatilul interpret explorează o latură mult mai vindicativă și machiavelică a noului director al organizației ARGUS, completând astfel parcursul evolutiv/involutiv al unui personaj orbit din dorința de răzbunare a morții fiului său, chiar și cu prețul compromiterii valorilor sale morale. În schimb, Sol Rodríguez (Star Trek: Picard) și Tim Meadows (Poker Face) sunt două prezențe mai mult decât încântătoare pe tot parcursul sezonului, agenții Sasha Bordeaux și Langston Fleury având contribuții valoroase în anumite momente cheie, iar Robert Patrick (1923), David Denman (Bosch: Legacy), Michael Rooker (Horizon – An American Saga) și Nhut Le sunt doar câteva nume care merită a fi menționate pentru performanțele memorabile pe care le livrează, alături de alte câteva apariții de tip cameo notabile care vor rămâne în continuare secrete pentru a nu strica experiența fanilor universului extins.

Nu este deloc un secret pentru pasionații proiectelor cu supereroi că franciza DCEU a lui Zack Snyder (Rebel Moon) a fost un eșec total dintr-o multitudine de motive mai mult sau mai puțin evidente, dar benzile desenate DC reprezintă una dintre cele mai vaste și ofertante surse de inspirație din istoria cinematografiei moderne, așa că studiourile Warner Bros. nu aveau cum să nu încerce pentru a doua oară să dea startul unui univers transmediatic atât de popular și profitabil, însă decizia de a-l plasa pe James Gunn la cârma unui asemenea proiect ambițios a fost exact ceea ce această nișă spectaculoasă avea nevoie pentru a reveni la succesul categoric de odinioară. Astfel, după o absență îndelungată de pe micile ecrane, serialul Peacemaker revine cu cel de-al doilea sezon al său în această toamnă pentru a completa un an 2025 deosebit de bun și de variat pentru franciza nascentă DCU, oferind privitorilor vechi și noi o experiență de neratat, formată dintr-o narativă complexă, o abordare introspectivă, o coloană sonoră memorabilă, o sferă tematică emoționantă și o distribuție remarcabilă, un tot unitar excelent din toate punctele de vedere, a cărui valoare indiscutabilă se reflectă atât pe plan individual, cât și colectiv, și care merită apreciat drept unul dintre cele mai puternice și provocatoare sezoane de televiziune lansate în ultima vreme.

Evaluare serial PEACEMAKER (sezonul 2)

1. Actorie – 5/5
2. Poveste – 5/5
3. Regie – 5/5
4. Scenariu – 5/5
5. Imagine – 5/5
6. Entertainment Value – 5/5

Scor Final – 5/5