Splinter Cell: Deathwatch (Recenzie) – O cunoscută franciză de jocuri video revine pe micile ecrane sub forma unei animații cu un limbaj vizual inconsecvent și o poveste captivant de actuală

by Alex Haulică · Published 14 noiembrie 2025 · Updated 14 noiembrie 2025

Platforma Netflix a demonstrat în ultimii ani că mitul conform căruia adaptările unor jocuri video îndrăgite de o lume întreagă nu pot avea succes din varii motive este unul cât se poate de fals, în special în ceea ce privește producțiile animate inspirate din cele mai populare jocuri ale tuturor timpurilor, precum Cyberpunk: Edgerunners, Tomb Raider: The Legend of Lara Croft sau Devil May Cry, care nu doar că au tratat cu respect materialul sursă pentru a da naștere unor proiecte de televiziune adecvate atât publicului fidel, cât și celui neofit, ci au îmbogățit poveștile deja existente cu scopul de a explora noi fațete ale unor universuri ficționale spectaculoase. Așadar, vestea că faimoasa serie Splinter Cell a fost următoarea care s-a bucurat de un asemenea tratament privilegiat a fost mai mult decât îmbucurătoare pentru fanii thriller-ului cu spioni, serialul Splinter Cell: Deathwatch aducând pe micile ecrane în toamna anului 2025 cea mai nouă aventură a lui Sam Fisher (Liev Schreiber) sub forma unei animații cu o poveste captivant de actuală, dar al cărei potențial adevărat rămâne în continuare neexploatat din cauza unui limbaj vizual inconsecvent.

Spinter Cell: Deathwatch urmărește povestea lui Sam Fisher (Schreiber) după mai bine de un deceniu de la sfârșitul jocului Splinter Cell: Blacklist, în urma căruia legenda spionajului s-a retras din activitate și a decis să trăiască o viață liniștită într-o fermă din Polonia, dar care se vede nevoit să revină la vechile sale obiceiuri atunci când agenta începătoare Zinnia McKenna (Kirby Howell-Baptiste) este rănită în timpul unei misiuni sub acoperire, iar conducerea Eșalonului 4 apelează la ajutorul său pentru a se asigura că secretele deținute de aceasta nu vor ajunge pe mâini nepotrivite. Cu toate acestea, atunci când Sam descoperă că Zinnia investighează o conspirație globală în centrul căreia se află nimeni alta decât Diana Shetland (Kari Wahlgren), fiica unui prieten trădător pe care a fost obligat să îl asasineze în trecut, eroul nostru trebuie să învețe să colaboreze cu mai tânăra sa înlocuitoare pentru a salva lumea de la un posibil dezastru devastator, pornind într-o aventură în jurul Europei de Nord plină de pericole nebănuite și provocări intense, la capătul căreia se află izbăvirea unuia sau mai multor suflete bântuite de vocile conștiinței lor.

Așa cum a fost menționat deja, povestea acestui serial Netflix este strâns legată de cea a francizei de jocuri video eponime, cu precădere de evenimentele din jocul Splinter Cell: Chaos Theory (inclusiv o scenă din acest joc este reinterpretată și portretizată în formă animată pentru a recontextualiza anumite acțiuni în favoarea serialului curent), iar asta ar putea aliena un anumit segment al publicului care nu este atât de familiarizat cu narativa de până acum, însă majoritatea detaliilor importante pentru a putea înțelege situația conflictuală din prezent ne sunt oferite gradual cu claritate de-a lungul celor 8 episoade ale serialului, așa că acest aspect nu ar trebui să fie unul descurajant și îi invită atât pe fanii fideli, cât și pe cei proaspăt inițiați să urmărească cel mai nou capitol din cartea vieții legendarului spion Sam Fisher cu la fel de mare interes. Desigur, faptul că producția Deathwatch se desfășoară la mai bine de un deceniu de la finalul aparent al seriei de jocuri video le-a oferit lui Derek Kolstad (Nobody 2) și colaboratorilor săi ocazia unică de a extinde universul ficțional în noi direcții de dezvoltare intrigante, folosind retragerea din activitate a protagonistului și (re)introducerea unor noi figuri misterioase pe orbita lui drept elemente catalizatoare ale unei aventuri care îi poartă pe privitori printr-o lume puternic ancorată în realitatea zilelor noastre (abordând teme actuale precum încălzirea globală, ascensiunea tehnocraților sau corupția sistemică), dar și în străfundurile întunecate și violente ale meșteșugului spionajului.

Luând în considerare toate aceste aspecte, tabloul general al serialului este unul mult mai complex și profund decât ar putea părea la o primă impresie, pornind de la premisa deja cunoscută a eroului ursuz care este nevoit să facă echipă cu un agent neexperimentat pentru a salva lumea, dar adăugându-i acestei narative simpliste o sumedenie de alte nuanțe fascinante și introducând frecvent răsturnări de situație care adâncesc sau modifică radical misterul central al sezonului, totul în slujba unui punct culminant neașteptat de exploziv și subversiv, dar care suferă din cauză că anumite dezvăluiri de ultim moment sunt fie prea abrupt implementate pentru a avea vreun impact emoțional, fie sunt prea ușor de descifrat din timp pentru a mai avea vreo relevanță atunci când sunt puse în scenă. În mod absolut evident, punctul de atracție principal al acestui proiect este reprezentat de stilul de animație folosit pentru a aduce această poveste la viață, însă echipa de producție a dezamăgit în multe momente din pricina unui limbaj vizual mult prea static și chiar banal din punct de vedere cromatic, deși numeroasele secvențe de acțiune presărate de-a lungul sezonului dau dovadă de aceeași brutalitate caracteristică seriei de jocuri video, iar asta reușește pe alocuri să distragă atenția de la celelalte carențe artistice și să aducă în prim plan o dinamică fluidă impresionantă, dând astfel speranță cu privire la viitorul deja anunțat al acestui thriller.

În ceea ce privește performanțele vocale livrate de o distribuție extrem de talentată și versatilă, Liev Schreiber (The Perfect Couple) preia ștafeta de la predecesorul său direct și îl interpretează pe faimosul spion Sam Fisher cu o anumită gravitate abrazivă și o atitudine detașată, protagonistul străduindu-se să își țină în frâu demonii interiori și să trăiască o viață lipsită de violență, dar găsindu-se implicat într-o conspirație globală cu implicații devastatoare, fapt pentru care ursuzul erou decide să revină la vechea sa identitate în slujba binelui colectiv, iar asta i-a oferit veteranului actor posibilitatea de a întruchipa latura vulnerabilă și înțelepciunea morală a unui spion care a văzut și a trăit multe tragedii de-a lungul carierei sale. De cealaltă parte, Kirby Howell-Baptiste (The Sandman) face o treabă onorabilă în rolul Zinniei McKenna, noua agentă a Eșalonului 4 și persoana în jurul căreia se învârt toate misterele acestui sezon, care are un parcurs evolutiv interesant, trecând de la un spion rebel și nesăbuit la un om altruist și calculat, iar simpatica actriță are o contribuție crucială în a transforma acest personaj antipatic într-o eroină autentică, în timp ce Kari Wahlgren (Marvel Zombies) este o prezență încântător de vicleană în rolul Dianei Shetland, antagonista cu intenții nobile și metode atipice, iar Aleks Le (Star Wars: The Bad Batch) se face remarcat în rolul lui Charlie Shetland, fratele nonșalant al Dianei și piesa centrală a uneia dintre cele mai neobișnuite și previzibile răsturnări de situație ale proiectului.

După succesul inegalabil al serialului Arcane: League of Legends de anul trecut, platforma Netflix pare a fi de neoprit în ceea ce privește producțiile sale animate care adaptează sub formă serializată cele mai populare jocuri video contemporane, chiar dacă unele dintre aceste proiecte de televiziune temerare nu s-au bucurat de atenția sau aprecierea dorite, fiind criticate fie pentru modul polarizant în care tratează materialul sursă, fie pentru felul în care alienează o parte sau alta a publicului din varii motive, iar cel mai nou exemplu lansat de celebra platformă de streaming pare a fi o înglobare a tuturor aspectelor pozitive/negative ale acestei inițiative creative. Prin urmare, serialul Splinter Cell: Deathwatch a fost lansat în această toamnă cu scopul de a readuce celebra franciză de jocuri video în atenția privitorilor sub o formă inedită, propunând o poveste complexă, o sferă tematică actuală și o distribuție onorabilă, dar arătându-se oarecum incapabilă să susțină același nivel creativ superior și în ceea ce privește stilul de animație folosit, fapt pentru care producția nu reușește să își atingă adevăratul potențial și se rezumă doar la o arie modestă.