Predator: Badlands (Recenzie) – O aventură spațială inovatoare, cu o abordare inedită și o cinematografie impecabilă, solidifică revenirea spectaculoasă a faimoasei francize horror/science-fiction

by Alex Haulică · 19 noiembrie 2025

Înainte ca arhicunoscutul conglomerat media Walt Disney să achiziționeze studiourile 20th Century Fox în anul 2019, viitorul francizei Predator părea a fi unul mai mult decât dezamăgitor, întrucât toate încercările recente de a aduce un suflu nou acestei serii horror/science-fiction s-au dovedit a fi eșecuri categorice, iar asta a pus sub semnul întrebării relevanța acestui proiect transmediatic legendar într-un context cinematografic aflat în perpetuă evoluție, însă schimbările de culise provocate de noua conducere și aducerea lui Dan Trachtenberg (10 Cloverfield Lane) la cârma următorului capitol al francizei a fost exact combinația perfectă de care aceasta avea nevoie pentru a reveni în atenția publicului larg în cel mai spectaculos mod posibil. Așadar, după ce talentatul regizor și-a demonstrat măiestria creativă în două producții Hulu de mare succes, respectiv Prey și Predator: Killer of Killers, toamna anului 2025 ne aduce pe marile ecrane debutul oficial al epocii renascentiste a celebrei francize, pelicula Predator: Badlands oferind fanilor o aventură spațială profund inovatoare, cu o abordare inedită și o cinematografie impecabilă, care este mai mult decât meritorie de a fi recunoscută drept una dintre cele mai frumoase surprize ale ultimelor luni, precum și drept cea mai bună și revigorantă iterație a acestei serii de până acum.

Predator: Badlands urmărește povestea lui Dek (Dimitrius Schuster-Koloamatangi), un tânăr vânător intergalactic dornic de a-și onora tatăl și de a trece testul inițiatic al clanului de care aparține, însă care se vede exilat de pe planeta sa natală atunci când își exprimă intenția de a-l vâna pe cel mai de temut prădător din univers, iar asta declanșează un lanț de evenimente tragice în urma cărora neînfricatul nostru protagonist se trezește naufragiat pe cea mai periculoasă planetă din sistem. Fiind nevoit să se descurce cu resursele limitate de care dispune și să supraviețuiască pe cont propriu ororilor care sălășluiesc pretutindeni, Dek pornește într-o aventură plină de provocări care mai de care mai letale și obstacole monstruoase aparent imbatabile până în inima planetei Genna pentru a da de urma bestiei cunoscute sub numele de Kalisk, dar drumurile sale se întâlnesc cu cele ale androidului Thia (Elle Fanning), un sintetic al companiei pământene Weyland-Yutani, care decide să i se alăture în acest periplu primejdios pentru a se reuni cu sora sa, ceea ce îi obligă pe cei doi eroi să învețe să colaboreze cu scopul de a-și duce misiunile la bun sfârșit, chiar dacă destinele lor se dovedesc a fi mult mai strâns legate decât s-ar fi așteptat, iar asta declanșează un conflict vast în care adevărații monștri din univers își vor disputa supremația cu prețul vieții.

Spre deosebire de celelalte filme Predator lansate până acum sub umbrela companiei Disney, filmul Badlands nu este plasat nici în contemporaneitate și nici într-o epocă istorică de mult apusă, ci într-un viitor extrem de îndepărtat, aspect care a deschis acest univers fantastic spre noi posibilități de explorare intrigante, eliminând formula restrictivă deja perimată a vânătorului intergalactic venit pe Pământ pentru a ne vâna semenii și schimbând perspectiva de pe un protagonist uman pe unul extraterestru pentru a aduce un suflu revigorant unei francize care părea să fi rămas blocată în aceleași clișee nefavorabile. Din fericire, Dan Trachtenberg a demonstrat că este mai mult decât capabil să cârmuiască această serie ofertantă pe noi culmi ale succesului, iar eforturile sale de a dezvolta poporul Yautja de-a lungul trilogiei neoficiale regizate de el (pornind de la crearea unei limbi autentice până la introducerea unei întregi culturi bazate pe anumite reguli/cutume/ritualuri bine definite) au reprezentat exact lovitura de geniu de care această serie avea nevoie pentru a-și putea atinge adevăratul potențial, iar nou lansatul proiect consolidează cu măiestrie această abordare ambițioasă și folosește pentru prima dată perspectiva unică a unui protagonist Yautja cu scopul de a shimba configurația de bază a întregii francize, mutând-o dintr-o sferă horror/science-fiction de tip slasher într-una de tip odisee spațială cu valențe terifiante.

În ceea ce privește tabloul narativ general al filmului Predator: Badlands, acesta este construit exclusiv în jurul vânătorii primejdioase a lui Dek pe teritoriul planetei Genna, urmărind gradual experiențele sale transformatoare alături de Thia și conflictele din ce în ce mai provocatoare pe care le stârnește pe drumul către premiul său suprem, însă asta nu face deloc un deserviciu major producției curente, mai ales pentru că aventurile protagoniștilor îi aduc în atenția companiei Weyland-Yutani, iar asta creează o punte de legătură fascinantă între francizele Predator și Alien, ceea ce nu poate fi decât îmbucurător pentru un eventual viitor comun al celor două povești complementare. Cu toate acestea, conexiunile antemenționate nu sunt folosite niciodată în mod ostentativ și nu diluează povestea în așa fel încât să cauzeze un oarecare dezechilibru compozițional, ci completează la perfecție narativa excelentă propusă de filmul lui Trachtenberg, în special sub aspect tematic, acolo unde călătoria inițiatică a lui Dek este oglindită în cea a androizilor Thia/Tessa într-un context în care absența umanității este evidentă, dar evocată printr-o înșiruire de interacțiuni emoționante/amuzante care, deși sunt purtate preponderent între personaje extraterestre/sintetice, imită o serie de comportamente umane ușor identificabile pentru a ancora această experiență inedită într-o sferă afectivă cu care publicul să empatizeze pe parcurs, chiar și atunci când barierele lingvistice sau restricțiile artistice ar putea îngreuna acest lucru.

În ceea ce privește limbajul vizual al acestui proiect revoluționar, Trachtenberg și colaboratorii săi au utilizat o cinematografie absolut impecabilă pentru a da viață unui film care este aproape în integralitate generat pe calculator, aducând la realitate numeroase locații pe cât de luxuriante, pe atât de periculoase, precum și fauna/flora înfricoșătoare specifică fiecărui ecosistem al planetei Genna, iar asta le-a permis artiștilor vizuali să pună în scenă cele mai captivante, variate și dinamice scene de acțiune din istoria întregii francize, care cresc în intensitate și dificultate cu fiecare etapă a călătoriei lui Dek, punând în valoare versatilitatea și inventivitatea războinicului Yautja atât împotriva semenilor săi, cât și a unor prădători galactici cel puțin la fel de abili. Prin urmare, luând în considerare cele discutate deja, era oarecum de așteptat ca și deznodământul acestui film să fie unul spectaculos, încheind în mod satisfăcător conflictul final dintre Dek și adversarii săi printr-o succesiune de momente combative excelent gândite și regizate, însă adevăratul epilog al aventurilor lui Dek vine abia după întoarcerea acestuia pe planeta sa natală, acolo unde parcursul evolutiv al vânătorului este concluzionat într-o ultimă confruntare care îmbină abordarea clasică și cea modernă a francizei într-o manieră fantastică, fără a uita însă să pună bazele unui viitor proiect misterios care să desăvârșească această macronarativă expansivă.

Ultimul capitol unde producția Predator: Badlands surprinde în unanimitate este cel al performanțelor actoricești, acestea fiind livrate de o distribuție restrânsă numeric, dar capabilă să transmită dincolo de ecran complexitatea morală și vulnerabilitatea ascunsă dincolo de fațada dură sau impasibilă a personajelor, chiar și atunci când efectele speciale utilizate fac acest lucru aproape imposibil. Cu siguranță, Dimitrius Schuster-Koloamatangi (The Panthers) este cea mai strălucitoare stea din această distribuție, relativ necunoscutul actor neozeelandez făcând o treabă fabuloasă în rolul lui Dek, un războinic Yautja cu o aroganță rudă cu imaturitatea și lipsit de prea multă experiență, care decide să înfrunte cea mai periculoasă bestie din galaxie pentru a-și demonstra valoarea în fața clanului său, însă care descoperă astfel că tot ceea ce știa despre viață și univers este mult mai complicat decât se aștepta, creând legături emoționale neașteptate și învățând lucruri noi despre sine pe traiectoria unui destin tragic, iar talentata Elle Fanning (A Complete Unknown) livrează două performanțe memorabile în rolurile androizilor Thia și Tessa, una dintre ele fiind jovială și altruistă, cealaltă pragmatică și vicleană, dar ambele având parcursuri evolutive care se completează reciproc și subliniază diferitele nuanțe contrastante ale experienței umane, deși acțiunile lor mai mult sau mai puțin premeditate vor avea consecințe dramatice.

Prima jumătate a anilor 2020 ne-a demonstrat că francizele Predator și Alien încă pot avea succes într-un context cinematografic mereu schimbător, iar diferitele moduri inedite în care cele două serii transmediatice înrudite au reușit să se reinventeze constant în ultima perioadă nu fac decât să întărească afirmația conform căreia genul horror/science-fiction se pregătește de o nouă confruntare fabuloasă între cei doi prădători intergalactici legendari, iar eforturile creative făcute în acest sens par să dea roade așa cum puțină lume ar fi putut anticipa, cel mai nou film al lui Dan Trachtenberg fiind un indicator mai mult decât perfect al viitorului luminos care se așterne în fața cel puțin unuia dintre aceste proiecte. Așadar, pelicula Predator: Badlands se face remarcată drept cea mai mare victorie contemporană a francizei eponime, aducând în fața publicului larg o experiență cinematografică pe cât de inedită și revigorantă, pe atât de riscantă și ambițioasă, care aduce un suflu nou imperios necesar unui univers al cărui potențial adevărat rămăsese neexploatat pe deplin, totul împachetat în ambalajul comercial al unei odisei spațiale cu o cinematografie impecabilă și o distribuție fantastică, mai mult decât meritoriu de a fi amintit în galeria celor mai captivante surprize ale anului 2025, dar și drept cel mai puternic film Predator de până acum.