The Strangers: Chapter 2 (Recenzie) – Un film slasher plin de tensiune, dar cu o poveste diluată și o abordare nesigură, continuă parcursul mediocru al unei trilogii horror neconvingătoare

by Alex Haulică · Published 26 noiembrie 2025 · Updated 26 noiembrie 2025

Anul 2024 a marcat întoarcerea mai mult sau mai puțin anticipată a uneia dintre cele mai intrigante și controversate francize horror ale ultimelor două decenii, noua trilogie The Strangers aflându-se de această dată sub bagheta creativă a regizorului Renny Harlin (The Bricklayer) și într-o formă mult mai curajoasă decât în trecut, însă lipsa de originalitate evidentă a acestui proiect cinematografic a pus încă de la bun început sub semnul întrebării necesitatea unui remake a cărui relevanță în contextul actual s-a dovedit a fi una cel puțin incertă, dacă nu chiar absentă. Așadar, după ce primul capitol al trilogiei a fost primit cu reticență din partea publicului, dar a surprins la box office în pofida recenziilor nefavorabile primite, toamna anului 2025 ne aduce pelicula The Strangers: Chapter 2, care se descrie drept un film horror de tip slasher plin de tensiune și suspans, dar care nu reușește să convingă din cauza unei povești diluate și a unei abordări nesigure.

The Strangers: Chapter 2 continuă povestea tinerei Maya (Madelaine Petsch) după ce sfârșitul filmului anterior și-a lăsat o amprentă profundă asupra sa ca urmare a morții dramatice a logodnicului său Ryan (Froy Gutierrez), iar eroina noastră trebuie să se confrunte cu consecințele acțiunilor sale pentru a putea scăpa cu viață din orășelul american de provincie în care a rămas blocată. Totuși, coșmarul protagonistei este departe de a se fi terminat, iar cei trei misterioși asasini care i-au ucis partenerul pornesc din nou pe urmele ei, ceea ce o obligă pe Maya să evadeze din spitalul în care a fost reținută și să fugă în păduri cu scopul de a supraviețui unei noi runde de atacuri violente din partea inamicilor săi, având la îndemână resurse limitate și fiind slăbită din cauza rănilor fizice/mentale provocate în trecut, însă aceasta trebuie să își înfrângă impulsurile paranoice pentru a afla adevărata identitate a antagoniștilor mascați înainte de a fi prea târziu.

Având în vedere că primul film al acestei trilogii controversate a fost un remake fidel aproape în totalitate peliculei originale The Strangers din anul 2008, așteptările fanilor cu privire la cea de-a doua parte a noii povești erau oarecum mai ridicate, mai ales pentru că următoarea etapă a conflictului dintre Maya și urmăritorii săi mascați promitea să fie una mult mai ambițioasă, dinamică și revelatoare, însă Harlin și colaboratorii săi nu au reușit să fructifice pe deplin premisa ofertantă introdusă de capitolul precedent și s-au limitat la o experiență de tip slasher pe cât de tensionată, pe atât de ternă. Prin urmare, copiind pe alocuri formula clasică a filmului Halloween II (personajul principal feminin nevoit să lupte împotriva unui criminal mascat pe holurile unui spital), proiectul curent dă dovadă de o lipsă de identitate clară, iar încercările admirabile de a aprofunda metafora centrală a trilogiei sunt ruinate din nevoia stringentă a scenariului de a adânci misterul identității antagoniștilor titulari în cele mai previzibile și absurde moduri posibile, ambiguizând astfel intenția de bază a francizei pentru a ridica mizele absente ale producției.

Dacă din punct de vedere compozițional filmul The Strangers: Chapter 2 nu reușește să surprindă cu ceva în mod deosebit, acțiunea fiind construită în jurul unui singur fir narativ principal, respectiv încercările Mayei de a scăpa de urmăritorii ei prin diferite locații din oraș sau din jurul acestuia, folosind o abordare de tip thriller de supraviețuire pentru a reda suspansul și sentimentul de paranoia inerente francizei sub o altă formă decât cea convențională, nu același lucru poate fi spus și la nivel tehnic/regizoral, întrucât Harlin s-a străduit să pună în scenă o cursă de-a șoarecele și pisica intrigantă între protagonistă și antagoniști, care, deși nu revoluționează în vreun fel genul slasher, le oferă fanilor o experiență cât de cât interesantă și terifiantă. Mai mult decât atât, ideea de a întrerupe narativa de câteva ori cu o serie de flashback-uri care oferă detalii în premieră despre identitatea criminalilor mascați a fost una inspirată în acest punct al trilogiei, însă felul nesigur în care aceasta a fost realizată i-a provocat un deserviciu major sub aspect tematic, iar asta s-a răsfrânt negativ asupra deznodământului filmului, acolo unde o dezvăluire de ultim moment care se voia a fi șocantă este lipsită de orice urmă de impact emoțional, ceea ce nu poate fi decât dezamăgitor pentru finalul deja turnat al acestei trilogii horror neconvingătoare.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește capitolul performanțelor actoricești din acest proiect, Madelaine Petsch (Riverdale) este actrița cu cea mai valoroasă contribuție, Maya fiind de altfel și singurul personaj care are un parcurs evolutiv clar și coerent, iar asta i-a permis frumoasei actrițe să acceseze o latură mai vulnerabilă, dar și mai virulentă a protagonistei în acest al doilea film, tânăra supraviețuitoare trezindu-se nevoită să se lupte cu numeroase obstacole fizice și mentale pentru a putea scăpa cu viață din orașul de provincie, chiar dacă asta o împinge la o serie de acțiuni care vor avea ramificații morale nebănuite pe viitor. Spre deosebire de primul film, în care o mare parte din distribuție era ascunsă în spatele unei anonimități mascate, noul capitol le oferă multor interpreți ocazia să intre în lumina reflectoarelor fie din postura de suspecți, fie din cea de aliați, iar Gabriel Basso (A House of Dynamite), Ema Horvath (The Rings of Power) și Brooke Lena Johnson (Cruel Intentions) beneficiază cel mai mult de acest lucru, întrucât Gregory, Shelly și Danica ajută la completarea tabloului paranoic din mintea Mayei, fiecare dintre ei ascunzându-și adevăratele intenții în spatele unei atitudini straniu de binevoitoare sau a unui zâmbet amenințător, deși eforturile lor în acest sens sunt adesea dinamitate de scriitura mediocră a întregului proiect.

După ce primul capitol al seriei moderne The Strangers a fost privit cu scepticism de fanii înrăiți ai francizei, dar cu un oarecare interes de cei care nu erau deja familiarizați cu premisa unică a filmului, așteptările publicului larg cu privire la soarta acestui proiect tripartit erau unele moderate deoarece lipsa de originalitate vădită din trecut nu putea avea decât două direcții de dezvoltare evidente, una care să continue experiența în aceeași cheie dezamăgitoare consacrată, iar alta care să încerce o reinterpretare ambițioasă a narativei clasice. Din păcate, pelicula The Strangers: Chapter 2 se situează undeva la granița modestă dintre cei doi poli creativi, propunând o abordare nouă în speranța de a distrage atenția de pe golurile observabile de la nivelul scenariului, însă a cărei execuție nesigură nu le permite nici scenelor de acțiune captivante și nici actorilor relativ slab valorificați să strălucească așa cum ar fi meritat în condiții normale, fapt pentru care viitorul acestei trilogii horror pare a fi la fel de neconvingător și irelevant precum ne-am temut.